Cheile Banitei si Pestera Bolii

TIPĂREȘTE

Cuvant inainte

Luna Septembrie. Anul 2019, e. n. Ora 9 dimineata. Se-anunta un week-end insorit. Suna telefonul: ”Mneata baiatu’, hai, sus, scoala, ca-i tarziu! ”. “Ahaaa, tu erai, ce mai faci, pe unde mai esti? Prin Ploiesti? Prin Bucuresti? ”. “Sunt jos, in fata blocului tau, vroiam sa-ti fac o surpriza! Stii tu ca mi-ai promis odata, mai demult, ca mergem in Cheile Banitei? Hai scoala, ca trece vara! ” “Bmmdaaa, am promis eu asa ceva? Aaaa, da! Desigur! E-adevarat! Mergem. Cum sa nu? , bangui si eu ceva acolo, cu-o jumatate de gura. Vin sa te-ajut la bagaje. ”

Ce surpriza, intr-adevar! Noroc ca, cu-o zi inainte, primisem salariul si, de bucurie, a dat si cu aspiratorul si cu mopul prin casa.

Bem in fuga o cafea cu frisca, gen “double-decker”, imi arunc la repezeala cate ceva in rucsac si pornim spre chei. “Da, stii tu, daca tot ajungem pe-acolo, as vrea sa vad si Pestera Bolii. Si Rapa Rosie. E-n drum! Am auzit ca sunt grozave. Si-as mai vrea sa revad si Cheile Turzii! Si poate ne abatem si pe la cetatea din Alba Iulia. Si pe la Campia Libertaii de la Blaj. Nu e departe! Dupa care mai aud si-un mieros si irezistibil “Te rooooog, stiu ca si tie-ti plac la nebunie excursiile prin natura si-apoi, vei avea si ce scrie pe saitul ala al tau care-ti da sute de vouchere! ”

Asadar, pentru a vizita o cheie, o pestera si-o rapa, am pornit “hai-hui”, sa strabatem, 3 judete: Cluj, Alba si Hunedoara. Pe drum, am reusit, prin indelungate negocieri, sa obtin, ca cetatea din Alba Iulia, Cheile Turzii si Campia Libertatii, sa le vizitam cu alta ocazie.

Cum ajungeti? Cheile Banitei, se afla intre Hateg si Petrosani, (oras pana unde mai aveti de parcurs vreo 8 Km). Dupa ce-ati trecut de localitatea Banita, pe stanga, apare o benzinarie nefunctionala (TCM OIL) si un fost motel (sau o cabana), de culoare mov, apoi, un gater, o bariera si un pod, peste paraul Banita, care va va conduce in chei. Din sosea, o stanca impadurita ce apare in departare, stanca ce rasare parca de nicaieri, va va anunta si ea, ca ati ajuns in chei. Daca va plimbati cu “walker”-ul, (omuletul galben) pe soseaua Hateg-Petrosani, dupa localitatea Banita, veti gasi usor benzinaria, inca inainte de a ajunge acolo. E posibil ca si “Cheile Banitei” sa figureze ca destinatie finala pe aplicatia GPS, noua ne-a aparut.

In Cheile Banitei, luati-va cizme de cauciuc! Apa e rece, mai ales "in extrasezon", si n-aveti cum s-o ocoliti. Chiar daca nu e adanca, (de-abia daca trece de glezne), daca o sa va bagati picioarele in ea, veti face una-doua “gleznita” sau “cistita”, sau amandoua, pana o s-ajungeti la capatul cheilor. In Cheile Banitei, malurile de calcar sunt abrupte si anfractuoase, facute parca in mod expres, ca sa-ti rupa oasele!

Cheile, ai caror pereti au o minunata culoare gri-albiciooasa, pentru care s-ar bate orice casa de moda, s-au format prin erodarea rocii de catre apa Banitei si apoi prin prabusirea tavanului unei pesteri prin care acest rau curgea, la diferite nivele. Nu departe de chei, spre Petrosani, se afla Pestera Bolii, prin care trece un alt parau, al Jupanesei. Poate intr-un viitor geologic relativ scurt (adica vreo 2-3 milioane de ani), se vor prabusi si peretii Pesterii Bolii, si vom asista la nasterea Cheilor Banitei nr. 2.

Cheile Banitei n-au decat 250-300 metri lungime, valea serpuieste printre peretii verticali, frumos ondulati si alburii, inalti de 10-15 metri, n-ai cum sa vezi ce e “dupa colt” sau uneori n-ai cum sa vezi nici cerul, pentru ca serpentinele si scobiturile cheilor se gasesc atat pe orizontala cat si pe verticala si daca te plimbi prin semi-galeriile de pe maluri, deasupra ta apare, din loc in lor, si cate un “tavan de creta”. Pana la jumatatea cheilor, poti merge pe maluri, dar, mai departe, e periculos, in unele locuri, chiar imposibil. Mai bine cobori direct in apa si le strabati pe-acolo. Pe fundul raului, vei calca, cand pe nisip cand pe bolovani alunecosi, ascunsi pe sub apa, asadar, atentie, riscati o balaceala zdravana.

Un sfat de amic. Mergeti prin Cheile Banitei, mai ales vara, cand apa e mai calda. Turisti prea multi nu veti gasi nici in sezon, pentru ca ele sunt necunoscute si nimic, nici o tablita indicatoare, nici chiar localnicii, nu-ti dau de inteles, ca cheile ar fi pe-acolo, pe langa sosea, asadar, poti trece foarte usor pe langa ele. Se pare ca, Primaria din Banita, ecologistii si amicii naturii locali si Ministerul Turismului, dorm. Nici nu stiu daca aceasta zona superba, e declarata rezervatie naturala. Poate ca AFA ar trebui sa organizeze acolo un “sejur de voluntariat” ca sa planteze pe marginea soselei, cateva indicatoare. Sau ar putea s-o faca organizatia “Cercetasii Romaniei”, care de obicei, se ocupa si de marcaje turistice.

Cheile sunt greu de descris in cuvinte, (e mai usor sa le prezinti in imagini), ele te teleporteaza intr-o alta lume, o lume de pe o alta planeta, alta galaxie, alt univers, e-o lume cum n-ati mai intalnit niciodata si care nu v-o puteti inchipui doar daca veti strabate cheile. Degeaba incearca oamenii sa puna cateva cuvinte mestesugite unul langa altul, oricat de frumoase ar fi ele. Sunt niste chei care n-are rost sa le descrii ci sa le vizitezi.

Dupa ce-am trecut podetul de la intrarea in chei, prima mea impresie a fost ca am intrat intr-un ghetar din Antarctica sau intr-un munte de creta, erodat de ape. Sau in cochilia unui melc gigantic. Cheile Banitei trebuie batute cu piciorul, pipaite, magaiate, admirate “live”, la fata locului. Ele sunt un loc care ar putea constitui scena oricarui film de succes. Chiar si in lipsa actorilor.

Odata patruns in lumea lor, uiti subit de tot si de toate, frumusetea lor te face sa plutesti, sa devii euforic si uiti ca la doar cateva sute de metri e o sosea pe care trec automobile, un gater, o benzinarie, adica "civilizatia". Frumusetea salbatica a cheilor Banitei te zapaceste, te fascineaza, te extaziaza chiar si fara pastile, te lasa fara grai, “te baga-n Boala”, chiar inainte de-a ajunge la Pestera Bolii, care nu e departe de ele.

Cheile nu sunt lungi, poate din respect pentru turistii care le strabat cu picioarele goale. O parte din chei, poate fi strabatuta si pe maluri, unde peretii nu sunt prea abrupti si unde se profileaza un drumeag dar pe la mijlocul lor, va trebui sa coborati in apa si si sa va continuati drumul prin ea.

Daca ati vizitat Cheile Banitei, pe aceeasi sosea Hateg-Petrosani, veti ajunge in curand si la Pestera Bolii, strabatuta de un alt rau. Daca ati trecut mai intai prin luminoasele Chei ale Banitei, zamislite de mama-natura, Pestera Bolii, vi se va parea intunecata si fara prea mult farmec, chiar daca Omul a intervenit din greu, prin amenajarea ei, prin efecte luminoase si constructia unor poduri peste raul subteran.

Poate e mai bine sa faceti invers, sa vizitati mai intai pestera si apoi cheile.

Pestera e bine semnalizata din sosea, gasesti si un istoric si o harta a ei, la casa de bilete gasesti multa amabilitate.

Numele pesterii nu e legat de nici o boala ci provine de la numele familiei mosierului “Bolia”, un mare proprietar de pamanturi si paduri din acea zona.

Pestera a fost sapata in calcar si “in timp”, de paraul Jupaneasa. Dupa ce cobori niste scari de lemn, ajungi la intrarea pesterii, inalta de 10 m. Odata intrat in pestera, lumina zilei dispare dar apare cea artificiala. Pestera nu e lunga, are doar 500 de metri, dar e spatioasa si usor de strabatut. Am incercat sa fac cateva fotografii dar nu mi-au iesit. Pe vremuri, in pestera aveau loc concerte, datorita acusticii sale deosebite, aici existau si cateva poduri de lemn peste paraul subteran, care au fost insa abandonate si distruse de vreme. Totul parea pierdut, dar, speologii locali de la Asociația Petro-Aqua, au readus-o la viata si au introdus-o in circuitul turistic, construind poduri si podete metalice electrificate.

Intrarea pentru adulti, e 10 lei, pentru pensionari si studenți 5 lei, iar pentru elevi, 2,50 lei. Programul de vizitare, e zilnic intre orele 9.30 - 18.30.

Vizitand pestera, mi-a trecut asa un gand: oare acei speologi inimosi, care au reamenajat Pestera Bolii, n-ar putea pune umarul si la amenajarea sau macar semnalizarea din sosea a intrarii spre Cheile Banitei.

“Ei ce zici de surpriza mea? Ti-a placut? " ma-ntreaba, cu o privire galesa si nevinovata, partenera mea de excursie, dupa doua zile de “hai-hui” prin 3 judete. “Oh, daaa, cum sa nu! A fost un circuit minunat!”, i-am raspuns eu, in timp ce priveam pe furis calendarul, ca sa vad cate zile mai am pana la urmatorul salariu.

@Web, te rog clipul, mersi! youtube

---

VIZUALIZĂRI: 3766 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI