Placut surprinsi de Paraul Rece

TIPĂREȘTE

In weekend-ul asta (08.06.19-09.06.19) am dat o fuga la munte. Chiar daca plecam in vacanta cat de curand, am zis sa mai respiram si noi aer curat. Prima seara am gasit disponibila 1 camera la Hotel Bucegi, chiar la intrare in Paraul Rece. Nu vreau sa scriu prea multe despre locatie, dar nu am fost cei mai incantati. In schimb a compensat privelistea. Dimineata cand am aruncat o privire pe geam - in fata ni se intindea o mare de conifere de un verde negriu, incununata de varfurile de un albastru inchis, fumuriu, al muntilor care se dizolva in albastrul mai deschis al cerului frumos luminat de soarele inca bland de inceput de iunie. Am luat-o la pas spre hotelul Piatra Craiului, locatie recomandata des pe net si de unii prieteni. Pe buna dreptate. Am fost incantati de peisaj... cred ca e putin spus incantati, vrajiti, mai degraba. Cateva ore bune, am stat cu privirea fixa si cu respiratia taiata, pe o bancuta la umbra, desfatati de minunea ce se intindea in fata noastra – de la verdele suculent al ierbii, ce porneste de la picioarele noastre, tesuta in infinite nuante de alb, roz, bleu al florilor de camp, in plina splendoare la orele diminetii, al fluturilor, albinelor si altor ganganii infometate si dornice de licoarea lor dulce, coboara in panta abrupta, pe partia Paraul Rece, se opreste, undeva, jos de tot, intr-un drum serpuit, galben deschis, care sprijina poalele unui alt deal ce, usor, usor se transforma intr-un munte, la inceput acoperit de iarba mai uscata, cosita sau pascuta de turmele razlete de oite, presarat unde si unde cu cate un bradut, apoi impaslit de un covor des de brazi negri cu varfuri verde crud al mugurilor tineri si imblanzit pe alocuri de cate un palc de tei, carpen sau stejar mai deschis la culoare. Carari jucause, albicioase isi fac loc si ele pentru a face trecere oamenilor sau animalelor catre varful de munte. Undeva la dreapta, pe un platou intins, se scalda in lumina soarelui, alintata de caldura lui inca delicata, o manastire cocheta, cu acoperis caramiziu, separata de restul lumii de acesti 2 munti. De la aerul curat si de la plimbarile in panta, ni s-a facut foame si am urcat pe terasa la Piatra Craiului sa mancam. Pe langa privire, ne-am desfatat si papilele gustative cu 2 ciorbite absolut delicioase (si foarte ok ca si pret) si clatite cu ciocolata la desert – chiar se mananca bine aici – recomand cu incredere… Am luat-o apoi catre Rasnov, ca daca tot am ajuns in zona – sa punctam si cetatea (in plus sunt doar 16 km de la Paraul Rece). Am luat trenuletul (5 lei/persoana dus-intors), ne-am facut comozi (trenuletul descoperit in parti), incantati de ce o sa urmeze, dar ne-a desumflat repede – ghinion – trenuletul nostru s-a defectat. Am schimbat un altul, mai inghesuit si descoperit doar pe o singura parte. Nu ne-a pierit insa avantul, mai ales ca drumul a durat cateva minute, putea fi parcurs si pe jos, insa era in panta cam abrupta si pe piatra cubica, mai greu de urcat. Am debarcat sus la cetate, cu o escala la Dino Parc (noi nu am mai trecut pe acolo – data viitoare cu bebe ca el o sa fie mai incantat). Am luat bilete (12 lei/adult) si am intrat curiosi (nu inainte de a arunca o privire la indraznetii care trageau cu arcul/pusca chiar la intrarea in cetate).

Carari nisipii si un drum in seprentine isi fac loc pana in varf unde se inalta, falnica, cetatea Rasnovului, ale carei ziduri se topesc in iarba verde aprinsa, inca proaspata, de inceput de vara. O priveliste ce te face sa opresti si sa clipesti ca sa te convingi ca este real si nu o imagine desprinsa din basme. Am urcat alene pana la poarta fortificatiei rapiti de splendoarea din jur. Am luat-o la pas printre zidurile cetatii, pe stradutele ei inguste, am ajuns si la observator, rotindu-ne capurile de colo acolo in dorinta de a absorbi cat mai multe. Am admirat si suvenirurile de pe tarabele vanzatorilor stabiliti acolo, ne-am ales si cu un sorbet de capsuni (de trandafiri, cel mai cautat, nu mai aveau). Dupa vreo ora (poate si mai mult) am luat-o agale spre iesire si am mers catre un alt punct al traseului nostru – pestera Valea Cetatii situata la 1,5 km de cetate, nu inainte de a ne infrupta din porumbul fiert, ce ne facea cu ochiul, de la mai toate casutele amplasate la sosea, a carui aroma o acoperea si pe cea a colacilor secuiesti si a gratarelor incinse. Am mers catre pestera cam 500 m, dupa ce am lasat masina in parcare, la umbra, pe marginea drumului. 500 m care mie mi s-au parut mai mult. Traseul prin padure nu e foarte complicat, dar are destule trepte si curbe care ne-au dat batai de cap (bine, este si un drum mai drept, dar care este in panta abrupta si din piatra mare ascutita, pe care aluneci lejer daca nu esti foarte atent, si pe care l-am incercat la coborare pentru a scurta din timp). Sus la pestera sunt bancute amenajate, unde iti poti trage sufletul, daca esti obosit – eu am profitat de ele… nu ca as fi fost epuizata… dar dupa urcare simti nevoia sa te rasfeti pe o bancuta de lemn, la umbra, in asteptarea urmatorului grup pentru a intra in pestera. Ne-a ajuns din urma un grup de vreo 20-30 copii in excursie, cu doamnele lor si cu cativa parinti, galagiosi si curiosi, neastamparati si fooooarte haiosi - copiii. Eu una m-am gandit mult si am admirat inca o data munca si rabdarea profesorilor (si mai mult, acum, desi sunt obisnuita cu asta, mama fiind profa). Trebuie sa ai maaaare putere sa stapanesti o gloata ca asta  mai ales ca ei nici de parinti nu prea asculta. I-am admirat pe cei cativa curajosi care s-au dat cu tiroliana, tipand incantati de alunecarea in viteza de la un pom la altul (mai ales ca tipii de acolo mai balangaiau cablul si la fiecare miscare, pustiuletii scoteau cate un tipat si mai ascutit si ii indemnau sa repete si sa-i zdruncine si mai tare).

Nu va povestesc despre pestera – va las pe voi sa o admirati cu prima ocazie cand ajungeti in zona. Va recomand doar sa va imbracati bine, ca e racoare  Pret intrare – 15 lei/adult. Durata excursie cam 30 min.

Urmatoarea destinatie – cheile Rasnoavei. Desi nu sunt atat de spectaculoase ca cele ale Bicazului – nu le ratati, merita vazute. Situate la 2 km de soseaua principala pe un drum pietruit, dar accesibil, te impresioneaza cu grandoarea pietrelor la poalele carora si-a facut loc rauletul iute si involburat de munte, cu un debit surprinzator, ce scoate un sunet puetrnic in goana lui nebuna, scobind in fiecare clipa si mai mult din baza muntelui.

Obositi, dar incantati am ajuns inapoi la Paraul Rece. Si nu vreau sa ratez sa scriu cateva cuvinte de lauda la adresa locatiei din seara aceasta. Vila Carina – un loc care ne-a surprins la propriu. Inainte de a pleca spre Rasnov am vrut sa ne cazam si sa mergem linistiti la plimbare. Desi era in jur de ora 14, inca nu se eliberase camera noastra. In mod normal, oricare din noi ar fi fost suparat si poate ne-ar fi scapat o observatie mai acida la adresa dezorganizarii. Nu de data asta insa – un proprietar de o educatie si un bun simt absolut uimitor, ne-a vorbit cu un calm si o bunatate incantatoare. Ne-a rugat sa asteptam putin pana se elibereaza sau daca vrem sa ne plimbam – putem lasa bagajele la ei si putem merge linistiti. Nu ne-am last greu convinsi si ne-am continuat plimbarea. Locatia e frumoasa, la strada, inainte de intrarea in Paraul Rece, dinspre Predeal. O vila frumoasa de 3 stele, dar care, dupa parerea mea merita mai mult. Gasiti aici curatenie, camere luminoase, priveliste incantatoare, gratar, curte, leagane, foisor, toate conditiile pentru relaxare, dar si pentru conferinte (cine e interesat) si un respect fata de clienti, pe care rar il intalnesti la noi. Cat timp a completat, dl proprietar actele, eu am reusit sa arunc o privire in receptie, de fapt receptia era cu un etaj mai sus – noi eram in acest moment la parter, intr-un restaurant dragut, amenajat cu gust, vreo 6-7 mese cu fete de masa deschise la culoare, impecabile – curate si calcate, cu scaune, deschise si ele la culoare, geamuri mari ce luminau si mai mult incaperea, in partea dreapta barul si undeva pe perete o diploma de la booking.com cu scorul 9,4, din 2017 – isi merita nota din plin, eu i-am dat chiar 10 pentru tot (desi nu sunt cea mai darnica la acest capitol). Pun pariu ca se si manaca bine in local – din pacate noi nu am reusit sa gustam din bucatele lor – seara eram full deja, dupa excursia de la Rasnov, iar dimineata am plecat in graba si ne-am infruptat cu micul dejun la Piatra Craiul de pe terasa lor superba. Apoi ne-am continuat drumul la Poiana Brasov unde am admirat partiile si apoi catre Brasov care era blocat duminica in urma unui nu stiu ce raliu/cursa si apoi am luat-o usor catre casa, la Braila.

Ca si concluzie, daca ajungeti in zona – nu ezitati sa opriti la Paraul Rece – gasiti, pe langa peisaje, traseie de munte, aer curat – si locatii superbe.

---

VIZUALIZĂRI: 904 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI