Oaspeți la Casa Lacului pe Valea Lotrului, Vâlcea

TIPĂREȘTE

Vara asta nu am putut să ne facem planuri de vacanță, așa că atunci când se poate încropim câte o ieșire, lipim două zile lucrătoare de weekend și mergem la plimbare. Problema apare când începi să cauți cazare, fiind timpul scurt nu prea găsești ce-ți dorești în zona unde vrei să te plimbi și în perioada când se poate.

Am vrut să ne plimbăm prin Țara Loviștei, pe Valea Lotrului și împrejurimi. Vroiam cazare la o pensiune care să aibă și restaurant pentru mesele de dimineață și seară.

După multe căutări, ne-am oprit la Pensiunea Casa Lacului, întrunea condițiile noastre și avea cameră liberă pentru perioada dorită de noi. Pe sait-ul pensiunii sunt toate condițiile de cazare, regulamentul pensiunii dar și pentru turiștii ce îi calcă pragul. Acolo găsiți cu lux de amănunte ce puteți face și ce nu... într-un cuvânt... respectă și vei fi respectat!

Am luat legătura direct cu proprietarul, am rezervat o cameră pentru trei nopți și am virat avansul stabilit de comun acord.

La data stabilită, în jurul orei 16 ne-am prezentat la pensiune, am parcat mașina în curte și dupăcâteva poze am intrat în hol, unde la recepția-bar ne-au întâmpinat gazdele.

După formalitățile de bun venit, eu am mers cu Doamna să preiau camera și soțul să care bagajele.

Pensiunea se află pe DN7A, fix la 22 km după ce ați făcut stânga din DN7 spre Brezoi și este între șosea și Lacul Brădișor.

Camera noastră a fost la etajul 1 cu fereastra spre șosea cu balcon comun cu al camerei vecine. Acesta a fost singurul inconveninet... nici aici nu am scăpat de zgomotul mașinilor... bine, nu ca pe Ghencea... dar oricum!!!

Holul de la etajul unul este destul de mare, cu canapea și fotolii pentru relaxare, ieșire pe terasă unde este un hamac dar și măsuțe și scaune.

Hol la intrare în cameră cu cuier fixat pe perete, suport pentru bagaje și un dulap cu două uși în dreapta, în stânga este ușa de la baie, iar în față intrăm în cameră.

În hol pe jos este gresie iar în cameră parchet, pe care erau trei preșuri colorate tip Ikea.

Camera mobilată normal, pat matrimonial cu saltea confortabilă, era îmbrăcat într-o pilotă-cuvertură cu două fețe, pe care am folosit-o pe post de învelit. În dulapul de pe hol mai aveam o pilotă îmbrăcată în cearceaș alb, pe care nu am folosit-o.

Noptiere și veioze în stânga și dreapta patului, întrerupător pentru aplicele de deasupra patului și priză. În fața patului este un alt suport pentru bagaje, răcitorul încadrat în mobilier, deasupra căruia este un LCD, biroul cu un sertar unde am găsit și feonul și o oglindă pe perete.

Două fotolii în stânga și dreapta geamului și a ușii de ieșire pe balcon.

Preșurile alunecau foarte tare pe parchet, trebuia să fii atent cum calci pe ele... dar cum noi nu am alergat prin cameră, nu am pățit nimic!

Pentru balcon am solicitat un scaun, cele două existente le folosea vecinul... vroaim să-mi beau cafeaua dimineața confortabil!

Baia este mare, dotată cu cabină de duș destul de încăpătoare, cu suport pentru consumabile (foarte important... zic eu!), vas wc, chiuvetă cu picior deasupra căreaia este oglinda cu suport. Două prosoape mici erau pe suport și două prosoape mari erau pe caloriferul tip spalier de după ușă.

Consumabile numai o sticlă cu săpun lichid și hârtie igenică.

Există calorifere atât în cameră cât și în baie, pensiunea asigurând cazare și pe timpul iernii.

Bun... ne-am făcut confortabili... și am coborât la recepție unde am discutat programul meselor și cerințele noastre.

Mi-au atras atenția câteva citate înrămate... dintre care una mi-a atras atenția în mod deosebit ” Supa zilei: Supă de votcă cu crutoane de gheață” pe care gazda ne-a garantat că se pricepe foarte bine să o prepare!!!

Mergem să vedem grădina... după care ne întoarcem să bem o bere pe terasa din spate... de masa de seară nu se mai punea problema... eram ghiftuiți.

La intrare în pensiune în stânga este recepția-bar, în dreapta este o zonă de relaxare și scările spre etaje.

Am trecut prin sala de mese și am ieșit pe terasă, unde sunt trei mese de lemn cu bănci, și de aici am coborât în grădină.

Nici nu știu cum să o descriu... așa de frumoasă este. Alei cu pietriș, foișoare, băncuțe și mult verde. Iarbă, flori și copaci de toate categoriile. Frumos aranjate, care mai de care mai colorate.

Te poți plimba până la malul lacului, doar accesul spre pontonul de lângă lac era interzis... erau rupte câteva scânduri de la trepte... și pentru siguranța noastră, până la reparația lor... nu am avut acces până jos la lac!

Era o plăcere să stai pe terasă șo să asculți păsările cântând... chiar am văzut unele deosebite.

În dreapta pensiunii există un foișor destul de mare, unde este zona de grătar cu tot ce trebuie. Aici, oaspeții se pot gospodării singuri sau pot servi masa din preparatele bucătarului.

Noi am avut micul dejun inclus în preț și am mai servit două cine.

Micul dejun a fost cu tot ce poți mânca dimineața... cel puțin noi... nu sofisticării... chestii normale, brânză, cașcavaș, roșii, castraveți, ceapă, ouă ochiuri sau omletă, cârnăciori, crenvuști, unt și dulceață, lapte și cereala, ceai și cafea.

La cele două cine am mâncat în prima seară ceafă la grătar cu cartofi la cuptor și salată de varză și a doua seară păstrăv la grătar cu mujdei și mămăliguță. Și de băut vinul casei alb demisec... bun.

Dimineața, când plecam la plimbare stabileam cu gazdele dacă ajungem la masa de prânz sau numai la cină.

Tot ce am consumat am achitat numerar, nu se poate cu cardul, la plecare odată cu diferența pentru cazare.

Despre facilitățile pensiunii, cele prezentate de sait, nu pot spune nimic pentru că nu am fost să văd despre ce este vorba. Pensiunea are două etaje, noi fiind cazați la etajul 1 nu am urcat mai sus. Aici fiind 6 din cele 10 camere ale pensiunii.

Wi-fi a funcționat perfect, fără parolă.

În zonă, ai pe unde te plimba, sunt multe obiective turistice de văzut, pe jos sau cu mașina.

Noi am vut să mergem prin locuri pe unde am mai fost acum mulți ani. Unele sunt în paragină mai rău decât știam noi altele am constatat că s-au mai îmbunătățit.

În orice caz, noi am reușit să ajungem la Lacul Oașa și la Mănăstirea cu același nume, binențeles trecând prin Obârșia Lotrului. Și am ajuns și la Stâna lui Ștefanu pe Transalpina să mâncăm... știam că totul este rustic și produsele gătite acolo la tuci. Am mâncat brânză și smântână, tocană de oaie și tocană de vițel cu mămăliguță, câte o clătită cu afine și am băut o carafă cu socată. Toate au fost foarte bune.

Am ajuns și în locuri de care nu știam și despre care sper să pot scrie, pentru că mi-au plăcut foarte mult.

Recomand cu plăcere Pensiunea Casa Lacului celor ce vor să ajungă în zonă, fie vara sau iarna.

---

VIZUALIZĂRI: 2007 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI