Cetatea Fagarasului

TIPĂREȘTE

Dimineata dupa un mic (sau mare) dejun copios am parasit cu oarece regret pensiunea Katharina din Bran intreptandu-ne spre Poiana pentru intalnirea AFA cu cei care nu au fost prezenti in Bran. Dar cum calatorului ii sta bine cu drumul si noi suferim de mancarimi de talpi, de ce sa ajungem la direct la Piatra Mare? ! Am luat-o copacel prin Predelut, am iesit in Zarnesti si de aici, stand in telefon (toti care te suna o fac cand trebuie sa te uiti pe unde o iei, cand trebuie sa alegi ceva, cand trebuie sa iei restul etc, Murphy traieste! ), am apucat pe DN 73A, adica spre Fagaras.

Speram sa gasim un loc de belvedere in pas, sa prindem Piatra Craiului. Nu a fost asa, dar drumul e pitoresc (atat de pitoresc ca uneori dispare cu totul sub balti si noroaie), cu peisaj colinar si sate cu aspect sasec, intai Poiana Marului (a cata Poiana Marului din tara romaneasca! ), imprastiat la poalele culmii Ciuma (1630m, din M-ti Taga), apoi satele comunei Sinca la intrarea in Tara Fagarasului (S. Noua, S. Veche, Ohaba – foarte frumoasa – si Vad) si iesim la Sercaia. Ce sa facem? Puteam sa o luam spre Poiana, dar nu noi am facut stanga si ne-am oprit la Fagaras (inca 15 km), iar aici direct in cetate. Cat am facut pana aici? O ora din Zarnesti, cu cascat gura dupa creste, ocolit vaci sau biciclisti agale.

La cetate in parcare - cat China – aproape nimeni. Ma duc la poarta sa vorbesc cu un gardian (era Politia Comunitara), sa nu avem surprize.

“Nu, nu va costa decat daca vreti sa intrati si in muzeul Tarii Fagarasului. ” Ok, hai sa vedem.

Cetetea e tipica ardeleneasca pentru sec. XV-XVI, cu doua curti una periferica si alta interioara. Corpul central a fost folosit si ca resedinta princiara, asa ca e un pic mai dichisit, ceea ce a si permis instalarea muzeului in ea. Zidurile in schimb au aspectul cetatilor taranesti specifice in toata zona “Trei Scaune” si a Transilvaniei de sud (podisului Hartibaciului) intre Olt si Tarnava Mare: sant de aparare la exterior si camere de locuit sau depozitare pe interior, folosite pentru refugiul comunitatii locale. Deci, nu era o cetate ca Brasovul sau Sibiul, Sighisoara, cu orasul in interior.

Dar ce este cel mai important e ca nu vezi o ruina, cum sunt altele prin Moldova sau resturi plapande in Dobrogea. Zidurile sunt la locul lor, crenelurile la fel, portile (trebuia sa fi mancat bine sa poti deschide sau inchide asa ceva! ), pana si locul de spanzuratoare e, adevarat un pic cosmetizat pentru turisti.

O alta calitate a administratorului: este liniste, e curat, sunt indicatoare si cosuri de gunoi, instalatie de iluminat. De sus poti admira si o buna parte din cartierul vechi al orasului.

Fiind tarziu, nu am mai intrat in muzeu (regret acum! ), am facut cale intoarsa pe E60 pana la Ghimbav (super drum dupa reabilitare), apoi Rasnov si sus in Poiana.

Poate nu e un obiectiv de prim rang, dar in drumurile voastre, nu aruncati numai o privire peste umar, rezervati-va o ora si pentru ea, nu o sa va para rau. Poate aveti si norocul unor expozitii de arta medievala, sau artizanat, sau chiar de unul din spectacolele cu tematica medievala ce se organizeaza aici.

---

VIZUALIZĂRI: 3939 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI