Ca acasa

TIPĂREȘTE

Un loc de povesti.

Am plecat de acasa, din nebunia, aglomeratia si poluarea Bucurestiului, si m-am trezit intr-un loc minunat. era iarna si era o zapada de vis.

La inceput nu am fost incantata. Era destul de departe de sosea (cam 2, 5 km de Castelul Bran). Ma gandeam ca e cam izolat. Insa s-a dovedit ca tocmai aceasta departare de drumul principal e un mare avantaj. Liniste, susurul izvorului (nu stiu cum se numeste) din spatele vilei, mult spatiu.

Oamenii sunt extraodinari iar mancarea e buna buna, ca la mama acasa. Cei care au plecat de ceva timp de la mama de acasa, stiu cum e cand te duci in vizita acasa si mama doar te intreaba ce ai vrea sa mananci, si la pranz dorinta iti e indeplinita.

Exista si 2 bucatarii utilate pentru cei care vor sa isi prepare singuri masa.

Mi-a placut ca e foarte cald in camere.

Si ca e aproape de partie. Care surprinzator de buna si are si nocturna. Ce e rau- in timpul saptamanii nu prea functioneaza instalatia si e cam greu sa urci cu schiurile in picioare.

Sanius am facut chiar in fata vilei- e un deal de pe care ne-am dat cu sania si cu saci umpluti cu paie, furnizati de gazda.

Ce nu mi-a placut: casa e de lemn. Scartaie si se cam aud vecini. E greu pentru cei cu somn usor.

Dar in rest eu zic ca e ok.

In total am fost de 5 ori acolo impreuna cu prietenii si probabil o sa mai mergem si alta data . Vila e destul de mare sapoti merge in grup chiar de 10 familii.

Am fost si iarna si vara. Nu as putea spune ce anotimp prefer , pentru ca fiecare are farmecul lui: iarna zapada, sanius, schi, vara plimbari , gratare afara si masa luata afara in chiosc, plimarea in livada .

E un loc placut unde te poti odihni in liniste.

---

VIZUALIZĂRI: 2770 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI