Manastirea Cozia

TIPĂREȘTE

Chiar dacă ideea de a vizita mănăstiri în concediu nu vă spune prea multe, Cozia va fi o alegere pe care n-o veţi regreta. Mănăstirea Cozia se află în mijlocul unui peisaj splendid, pe care îl puteţi admira liniştiţi din curtea din spate, tulburaţi poate doar de grupurile de turişti care se perindă în continuu.

Ajungeţi la Cozia pe vestitul drum de pe Valea Oltului, un traseu pitoresc prin munţi, un alt prilej de încantare a ochilor şi a sufletului. Trebuie menţionat că mănăstirea e un loc important pentru istoria medievală a Ţării Româneşti, pe care o puteţi cunoaşte mai bine la faţa locului decât din manuale.

Biserica mare cu hramul "Sfânta Treime" a fost construită din piatră albă tare, între 1387-1391, ctitor fiind domnitorul Mircea cel Bătrân (care s-a preocupat permanent de înzestrarea şi înfrumuseţarea mănăstirii). Pictura a fost renovată în 1517, în vremea lui Neagoe Basarab, când s-a făcut şi fântâna care îi poartă numele (astăzi fiind cunoscută şi ca "fântâna dorinţelor").

Între anii 1706-1707, pe cheltuiala lui Şerban Cantacuzino, bisericii i-a fost adăugat pridvorul, s-a refăcut pictura din incintă şi s-au adăugat cerdacurile, chiliile şi s-a reconstruit havuzul cu apă din faţa bisericii. Pictura originală se păstrează în naos, unde sunt pictaţi Mircea şi fiul său Mihail în costume de cavaleri, iar în stânga se află portretul lui Şerban Cantacuzino.

Crucea de pe turlă este din timpul lui Mircea cel Bătrân, iar policandrele din naos şi pronaos au fost dăruite mănăstirii de domnitorul Constantin Brâncoveanu (care a construit şi pridvorul, denumit desigur "în stil brâncovenesc"). În pronaos se găsesc mormintele voievodului Mircea şi al monahiei Teofana, mama lui Mihai Viteazul, călugarită dupa moartea fiului ei. Piatra funerară a domnitorului este o copie a celei originale.

Alături de mănăstire a fost amenajat un muzeu în care sunt expuse monede, tipărituri vechi, obiecte şi podoabe de cult.

Mănăstirea a cunoscut şi momente neplăcute. Astfel, între 1879 - 1893 autorităţile o transformă în puşcărie, lucru ce-l face pe Mihai Eminescu să scrie un articol virulent în ziarul Timpul. Ulterior va fi şi spital, în orice caz mult mai apropiat de preocupările monahilor de aici. Un alt moment greu pentru sfântul lăcaş a fost perioada primului război mondial, când a devenit grajd de cai.

Aşezământul monahal a fost restaurat în întregime în anii '60 iar restaurarea a continuat şi după 1970, când s-a introdus încălzirea centrală, iar biserica a fost acoperită cu tablă de aramă.

Dacă aveţi drum pe Valea Oltului, nu uitaţi să treceţi şi pe la Mănăstirea Cozia, este cel mai vechi şi important monument de arhitectură din Ţara Românească! De asemenea, nu uitaţi să aruncaţi un bănuţ în fântâna dorinţelor şi nu rataţi câteva clipe de răgaz în curtea care te îmbie la linişte.

---

VIZUALIZĂRI: 2959 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI