Alex & Emma's Land [Pietrosani]- locul unde copiii pot invata mestesuguri

TIPĂREȘTE

La inceputul acestei veri, mi-am insotit nepoata intr-o excursie la “olarit”, la Alex & Emma’s Land, la Pietrosani, jud. Arges. De cum am ajuns, firma atarnata deasupra portii iti sugera ca acolo este un taram pentru copii. M-am bucurat enorm cand am vazut ca, intr-o curte nu foarte larga, dar suficient de lunga, cineva s-a gandit sa amenajeze un loc in care copiii sa poata face cunostinta cu mestesuguri peste care azi cade uitarea din ce in ce mai mult. Cum intri, imediat in stanga este atelierul de olarit. Mai intai este un magazinas de unde poti lua la plecare, vreo amintire din lut, pentru acasa. Apoi intri in atelierul propriu-zis. Acolo se afla mai multe roti de olarit. Copiii, au primit cate un sort, ca sa nu se murdareasca. Un mester le-a explicat cum se realizeaza obiectele din lut. Le-a aratat “tablourile” de pe pereti unde erau expuse niste postere desenate frumos, ca pentru copii si insotite si de explicatii: “Povestea mandrului ceainic de portelan”, “Voioasa halba de bere”, “Farfuriuta de faianta” si ceva despre o cescuta de portelan. Le-a demonstrat cum se realizeaza efectiv un obiect, pornind de la “botul” de lut. Apoi, au trecut toti la treaba. Doua fetiscane, deprinse cu acest mestesug, si mesterul i-au ajutat pe copii sa-si poata realiza primul lor obiect facut de ei, din lut. Ma uitam la chipul copiilor cand se straduiau sa-si realizeze opera cat mai bine. Toti, dar TOTI (!), devenisera deodata foarte seriosi si concentrati. Chiar si aceia care, pe drum pana acolo, ne scosesera “peri albi” cu “vorbaraia” si neastamparul lor! Parca toti se transformasera. Devenisera atat de cuminti, de nu-i mai recunosteai. Dupa ce fiecare si-a facut o farfurioara sau o scrumiera pentru mami sau tati sau buni, si-a semnat “opera” ca un adevarat artist, scrijelind cu un betisor in lutul moale si si-a pus-o apoi pe o bucata lunga de scandura, unde s-au aliniat, cuminti, toate “operele” micilor “mesteri”, asteptand sa fie duse la cuptor, spre a fi arse, pentru a-si capata duritatea necesara. S-au spalat pe maini la chiuveta aflata chiar in atelier, si-au dat sorturile jos si au mers afara, unde, intr-o incapere speciala, se afla cuptorul. Mesterul le-a explicat cum se aseaza obiectele in interior, cum se face focul si cum trebuie sa fie el, pentru a arde cat mai bine. Le-a spus cum se realizeaza vasele smaltuite. Toti au fost numai “ochi si urechi”. Apoi ne-au aratat celelalte ateliere aflate mai in spate, in aceeasi curte: Atelierul de ciocolata, unde pot modela cu ciocolata si orna figurine de martzipan pe care le vor lua acasa, Atelierul “Micul brutar” sau “Micul pizzar”, unde fiecare copil primeste un sort si o boneta (ca si la atelierul anterior) si framanta coca, in propriul castron, pentru ca mai apoi sa puna la copt painica sau pizza facuta de el. De asemenea, exista si atelierul de cusaturi si tesaturi, unde li se face o demonstratie de tesut la razboi si fiecare coase un semn de carte cu care pleaca acasa. Tot aici copiii, folosind rotanul si vartelnita, pun lana pe suveicile folosite la tesutul in razboi. Mai exista si Atelierul de incondeiat oua si de pictura pe sticla. Acel spatiu a fost mai tarziu folosit, in incheierea activitatii, cand copiii au avut de colorat vase de lut, dar... desenate. Dar, mai inainte li s-a aratat o camera speciala, pe care noi am “botezat-o” Muzeul Satului, pentru ca acolo a fost amenajata o camera, exact dupa tipicul taranesc: cu presuri pe jos, cu covoare si stergare pe pereti, cu mobilier de lemn, cu costume nationale din zona. O batrana imbracata in port national, statea si torcea pe prispa, avand o furca-n brau si rotind lana pe fus. Ea le-a si explicat cum se numesc si de ce erau sau inca mai sunt folosite toate obiectele aflate in incapere.

Apoi, au trecut la colorat desenele. Dar, dupa atata munca, nu strica un pic de zbenguiata! Copiii s-au jucat in curtea din fata atelierelor, unde aveau si leagane, un mic tobogan si alte “amenajari” pentru ei. Dupa joaca, s-au spalat pe maini la toaletele special amenajate si curate (!) si s-au asezat la mesele de plastic, cu umbrelute, unde le-a fost adusa mancarea de catre o firma de catering: supa de legume, piept de pui la gratar, salata de varza cruda, o clatita. Dupa masa, ar fi trebuit sa mergem sa vedem mica ferma de animale aflata in apropiere, unde copiii puteau sa hraneasca “orataniile” aflate acolo. Dar, o ploaie nemiloasa ne-a impiedicat si a trebuit sa ne “refugiem” in autocar. Si, pentru ca ploaia “s-a intins cu gluma”, facandu-se tarziu, a trebuit sa plecam. Dar, nu-i nimic, ca vom reveni la vreunul dintre atelierele prezentate! Sau poate in tabara, cand, in fiecare zi, copiii vor trece in cate un atelier si vor deprinde mai multe mestesuguri. Obiectele realizate de copii au ramas acolo, pentru a fi arse cand se va umple cuptorul.

La inceputul anului scolar, fiecare copil si-a primit “opera” desavarsita de caldura focului. Ce emotionata a fost nepoata mea cand s-a reintalnit cu farfuriuta ei pe care, alaturi de nume, scrijelise un semn distinctiv: o foricica! Am intrebat-o de ce a mai facut si floricica. “Asa, ca sa fiu sigura ca nu-mi ia nimeni farfuriuta facuta de mine! ”, a fost raspunsul ei. De atunci isi tot intreaba invatatoarea cand se vor mai duce acolo, ca i-a placut si vrea sa invete sa faca paine, ca mami uita mereu sa ia si vrea ea sa faca paine pentru toti!

Si mie mi-a placut enorm la Alex & Emma’s Land, pentru ca mi-a amintit de copilarie, de vacantele petrecute in satul bunicilor, la “tara”. Acolo unde eu am invatat sa cos, sa tes, sa fac gogosi, sa intorc fanul si sa-l fac capite, unde mergeam cu caruta trasa de iapa “Puica” pe langa care alerga, incercand sa tina pasul cu ea, manzul “Viorel”, unde beam laptele cald, abia muls de la vacuta “Domnica” (numita asa pentru ca se nascuse duminica si vacutele primeau nume dupa ziua din saptamana cand s-au nascut). Unde ne cataram in toti pomii din livada, dar mai ales in nucul inalt din fundul gardinii, de unde puteam privi asupra intregului sat, ca dintr-un turn de observatie. Unde mergeam desculta si unde am invatat sa inot in “ochiul” de apa facut pe “garla”. Unde am avut privilegiul de a trai toate aceste lucruri si multe altele, pe care fetele mele nu le-au mai putut cunoaste pentru ca au fost crescute “pe asfalt”. Si, ca ele, toata acesta generatie “Turbo”, dar care, cat ar fi de “turbo” este tare incantata cand tine in palma un obiect facut “personal”. Sa incercam, pana nu e prea tarziu si se pierd toate mestesugurile, printre atatea produse de fabrica, sa ducem copiii si sa le aratam ca se poate trai si mai simplu si se pot descurca si daca mami a uitat sa ia paine!...

---

VIZUALIZĂRI: 19779 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI