Manastirea Brancoveanu de la Sambata sau cum sa transformi un giuvaier in kitsch ace

TIPĂREȘTE

Intr-o superba zi de vara, am stabilit cu barbatii din familie sa facem o vizita la Balea Lac, iar in drum sa vizitam si celebra manastire Brancoveanu. Asa incat, dumunica "dimineata" pe la 11 am pornit la drum, pe traseul Zarnesti - Fagaras - Voila -Sambata de Sus.

Fiind duminica si in luna concediilor (august), lacasul de cult era plin de enoriasi, turisti, pelerini si... surpriza!!!... nuntasi.

Parcam turismele, admiram helesteul cu pastravi de la intrare, apoi purcedem spre intrarea in manastire. Aleile curate si inconjurate de flori si verdeata iti bucurau privirea. Pe marginile aleilor erau stivuiti viitorii stalpi de iluminat, fabricati din fier forjat si fonta, cu modele traditionale.

Aproape de intare, primul soc!

Un calugar masiv, imbracat cu sutana specifica, se ocupa cu sfintirea motoarelor turismelor catorva nuntasi contara unei sume modice (intre 500 si un milion de lei). "Credinciosii" ascultau cu smerenie... nimic, pentru ca monahul doar mima o incantatie deasupra motorului (pentru a fi mai credibil, omul sfant cerea enoriasului credul sa ridice capota masinii).

I-am lasat in plata lor si am trecut mai departe, mustacind impreuna ci ai mei.

Intrarea in curtea manastirii este impunatoare, Picturile de pe cupola turlei de la intrare sunt realizari din refarerile secolului XX si infatiseaza chipurile sfintilor apostoli, precum si pe ale ctitorilor manastirii.

Scurt istoric al acestei manastiri de calugari:

Manastirea de la Sambata este ctitorie a familiei Brancoveanu. Lucrarile de realizare a bisericii au demarat in anul 1657 din iniţiativa vornicului Preda Brâncoveanu, pe o mosie a sa din aceasta zona, şi au fost terminate în 1707 de domnitorul Constantin Brâncoveanu, an in care a si fost sfintita cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”.

Cum in acea perioada in Transilvania se ducea o lupta crancena de supunere a romanilor, dar care rezistau cu brio, liderii de la Praga au gasit modalitatea perfecta de a-i infrange: catolicizarea acestora. Astfel, din dispozitia imparatesei Maria Tereza, incepand din anul 1762, generalul von Bukow a demolat toate manastirile ortodoxe din Ardeal (peste 150). Multă vreme administraţia austro-ungară nu s-a atins de manastirea Brancoveanu. Cu toate acestea, cativa ani mai tarziu, la cererea administraţiei catolice şi la insistenţele episcopului greco-catolic Grigorie Maior, imparateasa a trimis în 1785 pe generalul Preiss, care a dărâmat mânăstirea brâncovenilor. Chiliile au fost distruse complet, iar biserica a fost adusă în stare de ruină. În decursul celor 140 de ani de părăsire în ruine de la data distrugerii, au avut loc mai multe încercări de restaurare a mânăstirii. Cinstea de a deveni al doilea ctitor al manastirii Brancoveanu i-a revenit mitropoloitului Nicolae Bălan, care a început restaurarea bisericii în anul 1926. Sfinţirea a fost făcută în anul 1946, după război. Mitropolitul Nicolae Bălan a păstrat în interiorul bisericii pictura veche; arhitectura bisericii încadrându-se întru totul stilului brancovenesc. Al treilea ctitor al manastirii Brancoveanu este mitropolitul Antonie Plămădeală, care a rezidit din temelii incinta manastirii Brancoveanu, lucrare începută în anul 1985. O ultima data relevanta in istoria zbuciumata a manastirii este 15 august 1993, când s-a sfinţit biserica nouă ce poartă hramul Sfinţilor Martiri Brâncoveni.

Si acum impresiile despre celebra manastire:

Inca de la intrare te orbeste luxul (eu il asemam kitsch-urilor de la "palatele cu turnulete") - exces de marmura alba, gresie, foita de aur etc, care contrasteaza puternic cu micuta biserica din centrul incintei (ctitorie a lui Brancoveanu). Daca in paraclisul manastirii (noua biserica) situat la etajul laturii de sud a cladirilor ce inconjoara ctitoria brancoveneasca s-a dat dovada de un exces nejustificat, dorindu-se impresionarea cu orice-pret a vizitatorilor, micuta biserica din secolul XVIII este o constructie rafinata, in stilul binecunoscut al epocii domnitorului muntean.

Daca in imediata vecinatate a intrarii in paraclis se afla un tablou voriv cu sfintii martiri infatisati pe intregul perete de vest, in cea veche, dupa pridvorul micut in care se afla un bidon cu aghiazma, pe peretele din dreapta pronaosului te intampina un portret foarte mare al regelui Mihai I in picioare, in tinuta militara.

Desi biserica veche este autentica valoare spirituala, istorica si arhitecturala, am vazut foarte putina lume vizitand-o, iar supravegherea ei de catre monahi era sublima... dar lipsea cu desavarsire. Profitand de acest fapt am filmat pe indelete intreaga biserica: picturile vechi care se pastrau in conditii bune, catapeteasma cu icoanele legate in argint, candelabrul finut, jilturile domnesti. (inteleg ca in ultimii ani nu prea s-a mai putut intra in aceasta biserica). In schimb, spatialitatea monumentala a paraclisului era disproportionata, dandu-mi o senzatie de prost-gust, senzatie alimentata si de excesul de marmura de la chiliile imconjuratoare, de la staretie sau de la "loggia" de pe latura de vest in care se gasesc mormintele unor inalte fete duhovnicesti, majoritatea legati de asezamant intr-un fel sau altul: fostii mitropoliti ai Ardealului, Nicolae Bălan (al doilea ctitor), Nicolae Colan şi Nicolae Mladin, dar si mormantul mitropolitului... Antonie Plamadeala care la acea ora era viu, bine-merci.

Daca bine-intentionatii restauratori ai manastirii ar fi respectat stilul si rigorile artistice ale stilului brancovenesc, totul ar fi fost perfect... Dar asa, dupa ce cu cateva zile inainte vazusem stralucitorul ansamblu de la Horezu, alaturarea dintre biserica traditionala de la Sambata si cladirile care o inconjoara mi-au/ne-au lasat un gust amar.

Pentru a intregi dezamagirea celor vazute, la plecare am trecut si pe la Hotelul manastirii: acelasi lux desantat, care era oferit doritorilor de reflexie si traire spirituala la preturi de 5* adrementate cu ceva arganta.

Pacat!!!

Din acel moment, desi am mai trecut prin zona de multe ori, am preferat sa vizitez manastirea cisterciana de la Carta decat sa fiu iar dezamagit de creatia "intelectualitatii" romanesti realizate aici.

Din pacate, nu pot oferi fotografii din aceasta vizita, pentru ca am avut ca obiectiv sa filmez manastirea in cel mai mic detaliu, iar aparatul foto l-am lasat acasa.

---

VIZUALIZĂRI: 2406 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI