'Cura de teren' la Cheia

TIPĂREȘTE

In urma cu doi ani, intr-o iarna, am incercat sa urcam muntele Rosu de langa statiunea Cheia cu masina. In Ploiesti, doua cafele baute in graba ma fac sa ma gandesc la ca faptul ca atunci cand te grabesti intotdeauna vei uita ceva important de care iti vei aduce aminte doar pe drum. Pornim asadar, urmand sa vedem pe drum ce-am uitat. Suntem pe varianta ocolitoare a DN1-lui, cand dintr-o data soarele incepe sa-si arunca razele diminetii peste crestele inzapezite ale muntilor Ciucas. Oprim la cele doua "piramide romanesti", hotelurile Cheia si Zaganu si servim o a doua cafea si un mic dejun frugal si o pornim spre Muntele Rosu…nu e greu de ajuns acolo, caci nu e departe, iar un indicator din soseau DN1A, dupa vreo 5 Km, ne arata drumul cel bun, o mica sosea in serpentina ce urca abrupt spre stanga. Pornim cu masin dar dupa primul kilometru, nici o sansa! …zapada e prea mare, masina patineaza in ciuda cauciucurilor de iarna…mi-e lene sa pun lanturile. Asa ca abandonam masina intr-o curba, nu suntem singurii, si-o luam la pas. Urcusul e abrupt. Toate noxele inhalate in vale incep sa iasa din plamanii mei. Fac ca o locomotiva cu aburi. Tot tutunul inhalat de la colegii mei de serviciu, tot smogul de la masinile din orasul meu sau de la combinatul chimic si tot azotul, bioxidul de sulf, monoxidul de carbon si praful de asfalt, toate cancerigene, ies din mine odata cu respiratia. Facem popasuri dese. Cel mai greu e din cauza troienelor de zapada, cu toate ca pana la cabana de langa Muntele Rosu, drumul nu e lung, nu sunt nici 3 kilometri. In fine ajungem si vedem cu uimire ca unele masini au reusit ceea ce noi nu. Peisajul e superb! Intram in cabana Muntele Rosu, cabana construita numai din barne de lemn si comandam ceva “de mancare” ca sa mai prindem puteri. Aerul rece si curat de munte iti produce pofta de mancare. Intrebam cabanierul de ce-i zice “Muntele Rosu”. Ni se raspunde ca pe-aici creste o specie salbatica de bujor de munte, care primavara, prin mai, acopera pajistile montane. Atunci muntele e grozav! Red mountain! Suna bine. Promitem sa revenim in primavara anului urmator, cand bujorii sunt in floare. Aici la cabana “Muntele Rosu” se manaca bine si ieftin. E mereu multa lume in week end. Si altii au simtit nevoia unei "cure de teren" sau de “dezintoxicare” dupa toate cate-au inghitit ei prin orasele lor din vale. Chiar si un ambuteiaj de duminica pe DN1, cand inhalezi timp de o ora sau doua toate emanatiile tevilor de esapamanet ale coloanei de masini din fata ta, pana s-ajungi la Bucuresti, iti anuleaza o mare parte din castigul de sanatate din week-end.

In primavara viitoare revenim la Cheia, luam o camera dubla cu 90 de lei la Hotel Cheia. Ma frapeaza mobilierul masiv din lemn de stejar. Coridoarele din hotel sunt insa cam lungi si intortocheate, avem mereu probleme ca sa ajungem la camera noastra. Dar ce mai conteaza! , oricum n-am venit aici ca sa stam in camera ci ca sa iesim in natura. Iata-ne din nou pe drumul ce urca la Muntele Rosu. Acum, cand nu mai e acoperit de zapada, vedem cat de plin de gropi este. E-un drum de 3 km, distrus, mai ales in prima sa jumatate. Luam o cuba stransa in panta abrupta si motorul moare. Cred c-a inghitit si el mult prea mult smog si sta prost cu respiratia. Lasam iar masina in aceeasi curba ca si in iarna trecuta si-o luam pe jos. De fapt nu ne strica ina o cura de teren. Acum, cand natura a verde, peisajul pare altul, cuprins de un farmec diferit. Vara nu-i ca iarna! Cautam bujori salbatici dar gasim branduse. O luam pe-o scurtatura, dar intram in urzici. In fine ajungem la cabana. Aflam ca de aici se deschid multe trasee turistice, care dureaza de la 3 ore in sus! . Dar eu sunt deja “terminat”. “Aaaa, bujorii salbatici ii puteti intalniti doar pe acele trasee... de la 3 ore in sus! ”, ne informeaza un om al muntelui. Ne cam dezumflam. Ne promitem cu-o jumatate de gura sa revenim si la anu'. Doar ca anul ce-a venit, o oferta "early-booking” de Grecia ne-a anulat bucuria bujorilor salbatici de pe muntele Rosu. "Las ca n-au intrat anii in sac! "…pana la urma tot vom descoperi noi secretul acestui munte chiar daca intre timp s-a realizat si un film despre un “red mountain”.

Ramanem deci in contact si foarte optimisti!

Keep in touch!

Dorgo

---

VIZUALIZĂRI: 3137 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI