Un gand bun pentru Timisoara

TIPĂREȘTE

Am avut intotdeauna o admiratie aparte pentru acest oras din Vestul tarii, atat de indepartat de Bucuresti, orasul in care locuiesc. Vreme de multi ani povestile spuse despre Timisoara de catre cei care vizitau acest oras sau intalnirile cu colegii mei timisoreni in alte spatii geografice, nu faceau altceva decat sa-mi sporeasca dorinta de-a vedea acest mare si frumos oras.

Timisoara reprezenta pentru mine in anii '70-'80, Vestul occidental al tarii cu oamenii mandri, harnici, oameni de cuvant si foarte cumpatati... Ii invidiam uneori pe cei care venind de acolo in acele vremuri aspre puteau povesti ce filme, programe sau meciuri de fotbal vedeau la vecinii sarbi, ce modele de blugi sau alte lucruri care noua ne erau aproape straine (inclusiv celebra vegeta iugoslava!) se gaseau acolo... Timisoara parea "aparte" de restul tarii, era un oras multietnic si cultural care parca ducea o alta viata pe care ne-o doream si noi ceilalti, o viata asemantoare cu cea din Vestul nu prea indepartat geografic!

Apoi Timisoara insemna orasul formatiei" Pheonix" celebra trupa rock, cea pe care o indrageam cu toti si pentru ale carei discuri eram in stare sa stam si o zi la coada la magazinul Muzica, era orasul unor nume celebre ale culturii noastre, era orasul bravilor svabi harnici si educati dar si al ungurilor, sarbilor, romanilor, bulgarilor, italenilor care traiau intr-o frumoasa intelegere si intr-un respect total.

Timisoara era in cunostintele noastre de cultura generala primul oras din Romania unde s-a introdus tramvaiul electric si primul oras din Europa unde s-a introdus iluminatul public electric. Timisoara s-a numit mult timp "Mica Viena" iar mai tarziu mai spre anii nostri "orasul florilor. "Aici sau in localitatile invecinate s-au nascut sau au trait numeroase personalitati istorice, culturale, sportive sau politice si amintesc doar cativa -Nikolaus Lenau, Traian Vuia, IoanHolender, Herta Muller, Ana Blandiana, Iolanda Balas, Johnnty Weismmuller, Nicu Covaci si Mircea Baniciu si multi altii. Timisoara imi amintea de marile sale echipe de fotbal Ripensia, Chinezul Timisoara si FC Timisoara echipe campione multi ani inainte de razboi!

In cele din urma am ajuns relativ tarziu in acest oras, prin anii '80 si nu numai o data si de trei ori! Orasul nu m-a dezamagit absolut deloc. Era exact asa cum mi-l imaginam iar zilele in care am fost gazduit in hotelurile sale m-au facut, e drept cu ajutorul prietenilor mei de atunci timisoreni, sa iubesc si mai mult acest oras cu cladirile sale vechi, frumoase si armonioase, cu tramvaie circuland parca mult mai in liniste decat la mine acasa, cu centrul vechi bine ingrijit si mai ales cu oameni de cuvant si prietenosi!

A venit apoi sfarsitul anului '89 anul Revolutiei incepute aici si in care am "tremurat" la gandul la ce se intampla acolo, speriat ca orasul va fi ras de pe fata pamantului, ingrijorat de soarta oamenilor de acolo intre care si cei cativa prieteni ai mei. Timisoara a devenit apoi primul oras din tara eliberat de comunism si multa vreme scenele din balconul Operei au fost printre subiectele mediatizate mult la televiziunea nationala.

Au urmat anii vijeliosi de dupa '89 cu celebra "Proclamatie de la Timisoara" din martie 1990, alegerile care aratau parca tot timpul o Timisoara aparte de restul tarii, o Timisoara in care nu avea ce cauta compromisul politic si unde partidele istorice dominau scena politica...

Treptat - treptat viata si-a urmat cursul iar informatiile ne spuneau mai mult ca acolo, totusi cu ajutorul investitorilor straini in buna parte italieni, increzatori pesemne in harnicia si cinstea banatenilor, nivelul de trai ar fi mult peste media celui inregistrat in biata noastra tara.

Apoi nu am mai avut drumuri prin acest oras si aprope singurele imagini percepute erau ale unui oras parca un pic nepasator la ce se intampla in tara, parca dezamagit de restul tarii si care isi vede singur de viata si bunastarea sa...

Din cand in cand admiram la meciurile de fotbal atmosfera frumoasa de pe stadionul unde joaca FC Timisoara si apreciam civilizatia galeriei echipei de fotbal de aici comparand-o cu comportamentul altor galerii...

Si iata ca dupa multi ani, e drept pentru putin timp am reusit trecand prin oras sa ma opresc in centrul vechi denumit acum Piata Victoriei (fosta Piata Operei) si sa-l colind in pas agale si cu placere intr-o frumoasa zi de inceput de aprilie.

Am redescoperit orasul civilizat, pasnic si parca prosper pe care-l cunosteam de acum zeci de ani si m-am bucurat ca nu am zarit mizeria intalnita uneori chiar si in centrele altor orase mari din tara. Am stat pe o banca si m-am uitam la lumea care trecea prin piata, am apreciat iar echilibrul locuitorilor orasului, m-am bucurat de fiecare imagine zarita aici.

Am admirat "Fantana cu Pesti" la fel de frumoasa si parca si mai bine pusa in evidenta. Stiam ca fusese construita prin anii '50, dar stilul ei parca amintea de vechea urbe imperiala.

Am mers apoi la statuia "Lupoaicei cu puii" simbolul latinitatii noastre si al legaturii comune cu poporul italian statuie primita cadou in anul 1926 din partea orasului Roma.

Am ajuns la Catedrala Mitropolitana Ortodoxa, una din cele mai mari din tara unde pot participa la slujbe circa 5000 de enoriasi, terminata in anul 1946 si inaugurata in prezenta Regelui Mihai.

Am admirat apoi in plimbarea mea cladirea mareata a Operei construita in sec. 19 dupa planurile unor celebri arhitecti vienezi, cladire in care isi au drept sediu fapt unic in lume-Teatrul National, Opera Romana, Teatrul German si Teatrul Maghiar- toate intr-o armonie desavarsita.

Am stat un pic iar pe o banca si in liniste m-am uitat iar la trecatori... unii aveau aceleasi griji ca si noi ceilalti, erau mai ingandurati, cei taneri erau insa veseli si inca optimisti.

Am privit la numeroasele cladiri istorice aflate in Centrul orasului, unele muzee, palate renumite, alte sedii ale unor institutii, hoteluri, cinematografe, restaurante sau magazine de lux pur si simplu...

Dar cel mai mult m-au bucurat porumbeii Timisoarei cei care aduc parca linistea si pacea de care avem cu toti atata nevoie uneori... Cuminti si obisnuiti cu oamenii porumbeii asteptau sa primeasca de la trecatori cativa pumni de seminte. Se napusteau apoi sa ciuguleasca spre bucuria trecatorilor dar mai ales a copiilor. Ma gandeam cum in multe orase au fost alungati sau starpiti, fie de poluarea din jur ori otraviti pur si simplu, lasand pietele publice golase, urate si posace... La fel am simtit bucuria acestor pasari in Piata Sfatului din Brasov alt oras de suflet pentru mine.

Nu stiu cand am sa revin in Timisoara dar chiar si putinul timp petrecut acolo m-a facut sa constientizez din nou ca totusi si la noi in Romania, exista orase frumoase, civilizate care merita a fi vizitate si cunoscute nu numai de noi romanii dar si de catre turistii straini iar Timisoara este mai mult ca sigur unul dintre ele!

---

VIZUALIZĂRI: 1918 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI