"Garden Park" - O terasa numai buna de vizitat satul

TIPĂREȘTE

Si nu inseamna ca vei vizita un sat, ci trebuie va fii tu satul, adica sa fi mancat in prealabil.

Toata ziua ne-o petrecusem pe plaja, dupa foarte mult timp de cand nu mai ajunsesem pe acolo, iar la plecare, cand sa ne urcam in masini, ne trimit doamnele, pe mine si prietenul meu, sa vedem ce contine meniul de la aceasta terasa (parcasem chiar in dreptul ei), in vederea evitarii aragazului pentru cina, mai ales ca aveau de gand sa manance peste, iar vecinii nostri de scara nu trebuia neapat sa afle.

Ok, zic, pot bea berea de diseara si aici, asa ca am verificat in mare oferta terasei si am constatat ca era destul de variata si continea si destule feluri de peste sa satisfaca apetitul doamnelor, iar berea mea putea fi anticipata usor de o pizza pe vatra. Nu de alta, dar tot ce inoata sub nivelul apei iese din orizonturile mele culinare, prefer sa cunosc comportamentul animalului care mi se infatiseaza in farfurie.

Astfel, confirmam cu totii iminenta vizita de diseara la Gerden Park.

Ne facem intrarea pe la ora 19. 30, doua familii cu doua gargarite, dintre care a prietenilor posesoare de carucior, a noastra mare amatoare de topogane si leagane. Constatam un pic dezamagiti ca este organizata o masa festiva pentru o cununie civila, insa mai sunt destule mese libere. Gasim un foisor liber si il ocupam. Sotia si fetita se duc direct la locul de joaca pentru copii, unul din motivele pentru care am ales aceasta terasa.

Dupa aproximativ 20 de minute de fluturat maini si alte obiecte pentru a intra in gratiile ospatarilor, ne hotaram sa ne mutam la o alta masa, mai "in ochii lor", foisorul la care ne asezasem era intredevar destul de departe de locul unde stateau ei si nu se uitau la noi.

Gasim o masa numai buna, mare, dotata cu niste scaune mari, comode, cu perne moi si cu niste viespi care lingeau ce lasasera predecesorii nostri prin recipiente. Dupa o scurta agitatie atat a noastra, cat si a ospatarului care venise sa debaraseze, in legatura su prezenta viespilor in vecinatatea copiilor, agitatie soldata cu stergerea mesei dupa aplicarea catorva puf-uri de detergent de geamuri (masa fiind din staicla), am solicitat cartulia cu meniul, nu neaparat pentru a comanda cat mai repede, dar s-a dovedit a fi o arma foarte eficienta in lupta cu insectele foarte insistente. Dupa ce, sub privirile uimite ale staff-ului am eliminat rand-pe-rand viespile, am chemat pe flacau sa trecem la obiectul principal al descinderii noastre acolo: cina.

O portie de de-aia... nu avem. De-aia? ... nici de-aia nu avem.

Am constatat ca lista cu mancaruri fusese special intocmita sa fie mai eficienta pentru a pocni insectele decat pentru a prezenta ce stiu bucatarii sa faca, adica nici pe sfert din ce scria acolo, asa ca ne-am hotarat pe produse traditionale romanesti: Pizza si mititei.

Pentru mine, nici o mare pierdere, berea era rece.

In multele minute pe care le-am petrecut in tovarasia lichidelor comandate si in asteptarea mancarii, am constatat doua mari chestii.

Prima ar fi ca ospatarii de la acesta terasa ori sunt rudele patronului, ori au inteles gresit care este rolul lor pe fata pamantului. In afara de faptul ca ignorau total musterii terasei, atunci cand erau interpelati in timp ce treceau din intamplare pe langa masa unora, raspundeau rastit de parca ar fi fost clienti confundati cu ospatarii, pareau chiar indignati ca acei oameni li se adresau.

Ospatarul care se ocupa de masa noastra (deci nu ni l-am ales noi, soarta ni l-a scos in cale) era un mare campion la gafe. Atunci cand ne-a adus mititeii, cei de la masa vecina, probabil mai infometati decat noi, saracii, au crezut ca e comanda lor si ca tipul a incurcat borcanele (nu era de mirare, la cat de ametit era) si i-au strigat: aici micii! Se intoarce al nostru la ei incruntat si le-o taie scurt: N-am eu treaba cu voi, Domle!

De mare exceptie, tipul, eu am ramas masca, iar cand mi-a cazut masca am pufnit in ras... Se pare ca cei de la masa vecina erau obisnuiti cu traznaile ospatarului, nu s-au suparat, ci au pornit o cascada de glume pe seama tipului.

Normal, cand ne-a adus mititeii, pe o farfurie erau 6, cati cerusem, pe una 5, iar cand i-am atras atentia asupra erorii, tipul ne-a spes foarte linistit sa nu ne facem probleme, ca nu ni-l trece pe cel lipsa la nota de plata... Din nou am ramas perplex si nu am mai insistat sa ne mai aduca un mic, nu ne permiteam sa il deranjam pe tip pentru atata lucru, plus ca aveam ocazia sa il servim la micul-dejun.

La sfarsit, analizandu-si probabil comportamentul si anticipand lipsa ciubucului regulamentar, s-a gandit sa incarce putin nota, pe care i-am corectat-o si noi cu un pix, din pacate nu aveam cu rosu, iar ce prevazuse s-a adeverit intocmai.

A doua mare chestie constatata a fost ca pe fii-mea o pot lasa in padure ca nu moare de foame: fiind mare amatoare de dansuri si petreceri, a stat mai mult in preajma celor care se ocupau cu serbarea cununiei civile, a dansat cu ei, le-a cantat La mult ani si a venit la masa cu o farfurie de tort, foarte multumita.

Mancarea, vorba Bursucului Gastric (Dan Chisu) - Ca la tata acasa. Pizza cu blat de la Kaufland, atat de crocant incat nu o puteai taia, dar cand incercai sa o indoi pleznea, iar micii mai mult parpaliti decat fripti.

A, inca o chestie, mai tarziu, cand s-a mai aglomerat, iar unul din noi eram fie cu copilul la locul de joaca, fie o mai supravegheam indeaproape la vreo hora, mai multi oameni au venit la masa noastra si ne-au intrebat daca pot sta cu noi la masa, ca vor si ei sa manance ceva, lucru ce mi s-a parut foarte ciudat, eram totusi patru adulti si un copil la o masa de sase persoane. Asa o fi obiceiul locului, ca va spuneam, s-a repetat episodul de vreo trei ori.

Terasa frumoasa, larga, cocheta, cu mese mari, scaune mari si comode, de jur-imprejur foisoare cu bancute si mese lungi de lemn, cu o fantana arteziana in centru, cu multe floricele, toata aflandu-se la umbra copacilor inalti ai unui fost parc, de unde si denumirea.

In imediata vecinatate, dupa cum spuneam, are un loc de joaca cu leagane, cumpene, topogan, casute pentru copii.

Pacat de banii investiti, personanul parca era angajat acolo sa pazeasca localul de clienti, sa fie siguri ca nu se mai intorc.

Asadar, daca aveti de gand sa va petreceti seara la "Garden Park", fiti siguri ca ati cinat in prealabil si luati eventual un calmant puternic.

---

VIZUALIZĂRI: 4105 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI