Calcarele Ampoiţei şi Pietrele Corbului

TIPĂREȘTE

Urcând din Alba Iulia spre Zlatna, după ce trecem de Miceşti, satul devenit cartier al Bălgradului, ajungem la Şard, apoi la ramificaţia spre Ighiu în dreapta şi Zlatna spre stânga, pe malul Ampoiului mai apropiat sau mai depărtat de drumul judeţean.

Continuîndu-ne drumul spre Zlatna, la puţin timp ajungem la o altă ramificaţie spre dreapta, de unde porneşte un drumeag spre Gura Ampoiţei, drumeag asfaltat până în staul Ampoiţa. Aici, la mică distanţă de sat, sunt trei stânci care fac deliciul zonei. Este vorba de Calcarele de la Ampoiţa. Sunt trei stânci care de-a lungul veacurilor au văzut lumina zilei ca urmare a unor fenomene geologice complexe. În jurul acestor stânci s-au creat diverse legende în care se spune că locul este bântuit de diavol, motiv pentru care iarba creşte direct din piatră, iar jivinele nu se apropie de ele, deşi iarba este foarte bună şi hrănitoare. Nici localnicii nu-şi duc animalele la păscut în apropierea lor, pentru că în urmă cu ani de zile, o femeie, nesocotind vorbele bătrânilor, şi-a trimis copiii, un băiat şi o fată, cu vaca la păscut lângă calcare. După un timp băiatul a fost găsit mort pe una din stânci, de parcă ar fi fost răstignit pe pământul în care a intrat destul de mult, iar fata, la scurt timp, a dispărut înghiţită de pământ. Mama, care şi-a văzut copiii dispărând în acest fel, s-a aruncat de pe una din stânci şi a murit imediat.

Datorită configuraţiei stâncilor, pe ele se face şi alpinism. Multe din accidentele care s-au întâmplat aici au fost puse pe seama nesocotirii unor oprelişti. Dar turistul nu trebuie să se sperie de aceste legende şi poate vizita liniştit Calcarele de la Ampoiţa. Singura oprelişte este legată de faptul că zona este declarată Rezervaţie Naturală şi ca atare trebuie respectate cu stricteţe regulile stabilite.

Cei care doresc să stea mai multe zile în zonă pentru a merge la Peştera Liliecilor sau la Cheile Ampoiţei, au la dispoziţie două pensiuni în satul Ampoiţa, unde se poate mânca pită, brânză şi slănină cu ceapă, udate cu ghinars mocănesc, plăcinte coapte pe lespede cu lapte proaspăt de vacă, pită cu păpară (omletă) şi covăsât (iaurt) mocănesc, dar şi mâncare gătită. Tot de aici se poate ajunge şi la Iezer, dar ruta este ocolitoare. În satul Ampoiţa ar mai fi de văzut Biserica Ortodoxă, o adevărată bijuterie care are o vechime de mai multe sute de ani.

Dacă nu avem timp să facem acest ocol şi ne continuăm drumul spre Zlatna, imediat după ce trecem de satul Tăuţi, se văd de o parte şi alta a drumului două stânci. Sunt Pietrele Corbului. Accesul la ele este destul de greu pentru că terenul este un grohotiş alunecos.

După felul cum sunt aşezate, de o parte şi alta a drumului, pe malurile Ampoiului, par mai degrabă o construcţie făcută de om, sau mai bine zis un baraj pe Ampoi. De aceea prin zonă circulă şi o versiune cum că ar fi o construcţie făcută de romani pentru alimentarea cu apă a Castrului, nu departe de ele fiind şi urmele unui apeduct roman. Dar geologii au o cu totul altă explicaţie bazată pe un fenomen natural petrecut cu mii de ani în urmă.

Din cauza diferitelor motive, nu am fotografii originale, în schimb am luat de pe siteurile existente trei fotografii reprezentative pe care vi le prezint.

---

VIZUALIZĂRI: 4008 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI