Brândușele din zona cabanei Voina

TIPĂREȘTE

Primăvara care a sosit în ritm galopant a influențat și natura din zona montană. Delicatele brândușe de primăvară au umplut poienile parțial însorite și zonele bine drenate de apă, dar și Internetul („vânătoarea” de fotografii cu brândușe a luat amploare în ultimii ani). În avanpremieră am admirat pe costișele înierbate din spatele cabanelor de la Păltiniș covoarele proaspăt ițite de flori movalii. Aș fi dorit să ajung la Sâmbăta sau la Plaiul Foii unde găsim brândușe într-un peisaj de vis, dar drumul este cumva prea lung pentru o călătorie de o zi.

Totuși am găsit un mic paradis al brândușelor un picuț mai aproape de București, la circa 180 km distanță – în zona cabanei Voina. Ajungem acolo în aproximativ 2 ore și jumătate urmând firul autostrăzii A1 spre Pitești, apoi DN 73 prin Mioveni spre Câmpulung Muscel (șosea impecabilă). La ieșirea din urbea musceleană spre Brașov găsim indicator către Voina. Avem de mers vreo 20 de km pe DJ 734, drum asfaltat cu mai mulți ani în urmă – calitate bună.

Traversăm înstărita localitate Lerești-Muscel care se laudă cu câteva repere istorice importante: castrul de pământ de la Voinești, statutul de sat plăieșesc (călărașii de aici asigurau paza frontierei cu Transilvania), luptele din timpul Primului Război Mondial etc.  

Barajul Râușor se înalță semeț în fața autoturismului (118 m înălțime), dar reușim să îl „evităm” pe o șosea cu câteva serpentine și să ajungem direct pe coronament. Cred că este printre puținele baraje pe care este permis accesul auto. Admirăm crestele înzăpezite ale munților și totodată privim cu îngrijorare nivelul destul de scăzut al apei din lacul de acumulare.

Ne apropiem de cabana Voina și pe malurile Râului Târgului și la poale de pădure apar pâlcuri-pâlcuri de brândușe. Ce am observat eu schimbat în zona Voina față de ultima mea vizită acolo:

📂 Vis-a-vis de cabană a apărut o bază Salvamont formată din mai multe module (sală de prim ajutor, grup sanitar, dormitoare și bucătărie cu sală de mese, centru de comunicații) și deservită permanent de salvamontiști (chiar am schimbat câteva vorbe cu unul dintre ei) (ziaruldinmuscel.ro/al-doi ... -la-voina-video);

📂 Campingul Voina a căpătat o mare amploare, unii rulotiști având acolo o adevărată gospodărie;

📂 Drumul forestier spre Cabana Cuca a devenit mult mai accesibil autoturismelor astfel că veți găsi mașini și grătare înșirate pe sute de metri pe malul apei sau la umbra pădurii;

📂 Cabana Voina era închisă (situație care persistă în ultimele weekenduri).

Ne aflăm la baza masivului Iezer-Păpușa, mergem pe drumul forestier și ne oprim când pe malul râului în zona cascadelor artificiale, când în marginea pădurii, în poienile plin de brândușe. Am găsit o mulțime de floricele mov, câteva de culoare albă și chiar câțiva ghiocei rătăciți. Nu ne mai săturam de spectacolul naturii, fotografiile au umplut cardul de memorie, am fi stat ore întregi în poienile colorate de micile flori de primăvară. O urmă de dezamăgire m-a încercat de câteva ori din două motive: noi încercam să nu strivim plantele înflorite și alții culegeau fără milă firavele flori, iar un personaj chiar a coborât din autoturism cu o lopată scurtă și a umplut o pungă cu brândușe smulse din habitatul lor natural.

Am fost surprins de aglomerația din zona Voina-Cuca, o mulțime de autoturisme și oameni au „cotropit” această zonă naturală mai puțin cunoscută/accesibilă cu câteva decenii în urmă. Același sentiment l-am avut cu câțiva ani în urmă în zona Valea Doftanei. În weekend orășenii avizi cotropesc întreg areal din preajma cabanei Voina și se întind tot mai mult spre cabana Cuca. Ideal ar fi să păstreze curățenia și să nu tulbure liniștea naturii cu muzica ascultată la nivel maxim.  

Revenind, ne-am simțit bine în mijlocul naturii, înconjurați de  florile mov/violet, ascultând sunetul apei ce se rostogolea peste pietre sau șuieratul vântului printre vârfurile de brazi.  

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 233 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI