Fuga Lolelor din Agnita

TIPĂREȘTE

În fiecare an, în ultima duminică a lunii ianuarie, are loc la Agnita, un obicei străvechi, numit Fuga Lolelor.

Dar, ce sunt aceste Lole?

Legenda spune că, în secolul al XIII-lea, tătarii au năvălit în Agnita, pe atunci un mic târg săsesc. Speriați, locuitorii s-au refugiat în biserica fortificată, dar, după un îndelung asediu, barbatii au fost pe punctul să cedeze și să deschidă porțile dușmanilor. Doar Ursula, fata unui blănar, a înfruntat hoardele tătare îmbrăcată într-un costum bărbătesc, cu o talangă agățată la spate și o mască înfricoșătoare pe față. În zgomotul asurzitor al talăngii și pocnind cu sete  din bici a ieșit în fața invadatorilor. Aceștia,  crezând că însuși diavolul a ieșit în fața lor, au luat-o la fugă și au părăsit micul târg.  

Obiceiul a fost atestat în Agnita în anul 1869, și a devenit o sărbătoare  în comunitățile din Transilvania, cunoscut ca Urzellauf la sași și Farșang la maghiari.

În secolele XVII-XVIII, obiceiul lolelor era legat de ritualul înmânării lăzii de breaslă de la vechiul staroste la noul staroste.

La acest ritual participau toți membrii breslei îmbrăcați în  straie de sărbătoare. La mijlocul alaiului, format din meșteri, calfe și ucenici se afla lada de breaslă,  frumos împodobită și purtând însemnele breslei. Această ladă, cu documentele breslei în interiorul ei, urma să fie predată noului staroste. Totul a decurs frumos până într-un an, când membrii altei bresle au furat lada, cerând drept răscumpărare un butoi plin cu vin. Ca să nu mai pățească această rușine, membrii breslelor și-au adus aminte de lole, și au decis ca acest alai să fie protejat de  breslași costumați înfricoșător și foarte gălăgioși.  

În prezent nu mai există bresle, acestea fiind desființate în anul 1872, dar totuși tradiția s-a păstrat. La  Agnita s-a înființat Asociatia Breasla Lolelor, care, în fiecare an, continuă tradiția și organizează Fuga Lolelor.  

În acest an, în Agnita au participat peste 280 de lole, care de care mai înfricoșătoare. Pocnind asurzitor din bici și zdrăngănind talăngile  agățate de coadă, lolele au înconjurat  breslele frumos costumate.  

În fruntea alaiului s-a aflat breasla  cizmarilor, cea mai numeroasă dintre bresle. Căpetenia breslei însoțită de doi ingeri pazitori care aveau pe cap  o pălărie colorată,  de formă triunghiulară și în mână un steguleț din mătase roșie, brodat cu fir de aur. Imbrăcămintea celor din breasla croitorilor este  compusă din cămașă albă cu panglici colorate, pantaloni negri și, pentru căpetenie, căciulă din blană de nurcă și mănuși albe. Căpetenia ține în mâna stângă o spadă iar în cealaltă un baston. Simbolul breslei este o coroană din brad cu un măr și un clopoțel.  

În costum alb cu panglici încrucișate, cu fața acoperită de un voal și cu o pălărie asemănătoare cu o coroană a trecut breasla croitorilor.  

Nu a lipsit nici ursul, care însoțea breasla blănarilor. Pe lângă urs, breasla mai purta și învârtea continuu,  o coroană cu patru vulpi cu câte un jder între dinți.  

Un adevărat spectacol a fost dat de breasla Dogarilor, îmbrăcați în cămașă albă, pantaloni trei sferturi, ciorapi, căciulă și brâu de culoare roșie. Doi membrii ai breslei  au învârtit un cerc de butoi pe care erau așezate pahare pline cu o băutură alcoolică. Nu a fost vârsată nicio picătură din prețioasă licoare.  

Toate aceste bresle erau însoțite de lole, imbrăcate in costume decorate cu zdrențe negre și cu măști mărginite cu blăniță de iepure, nurcă sau jder, cu o coadă din cânepă împletită și o fundă colorată. Măștile trebuie să fie cât  mai înspăimântătoare, pentru a alunga dușmanii dar și protectoare, pentru a ascunde identitatea celui care o poartă.  

Unele lole aveau un bici împletit din piele, din care pocneau cu nesaț. Nu ar fi fost tocmai plăcut să primești vreun bici pe spate, așa că trebuia să fii atent să nu te atingă cumva.  

Din când în când alaiul se oprea și se etalau elementele caracteristice breslelor. Am văzut dansul ursului, rotirea cercurilor cu pahare pline, dansuri tradiționale săsești.   Lolele biciuiau și zornăiau din talăngi iar la semnalul șefilor breslelor  zgomotele încetau și asistau la spectacolul breslelor.  

Procesiunea a luat sfârșit în fața primăriei, unde, bineînțeles, au fost ținute câteva discursuri.  Dar petrecerea nu s-a sfârșit aici. Lolele au început fugă pe străzile orașului pentru a alunga spiritele rele. De fapt, fuga lor s-a oprit la unii cdintre locuitorii orașului unde erau așteptați cu băuturi și cu câte ceva de mâncare.  

Am poposit și noi în curtea unui localnic, unde am fost invitați la un vin fiert și o porție de sarmale.

A fost a doua mea participare la Fuga Lolelor, dar prima în Agnita (cealaltă a fost în Cincu, vezi impresii).  

Un obicei frumos care sper să mai continue și la care vă recomand să participați anul viitor, în ultima duminică a lunii ianuarie.  

---

VIZUALIZĂRI: 231 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI