Calista - un hotel pe care nu l-am ales noi

TIPĂREȘTE

După vreo 18-19 ore de la plecarea de-acasă, iată-ne ajunși la Hanoi, puțin obosiți dar abia aștepând să ne cazăm și să luăm puțin la pas orașul, așa... să ne cunoaștem puțin, noi cu el și el cu noi. Rezervasem  o cameră dublă pentru trei nopți la Hotelul Golden Legend Diamond, un hotel cu notă mare pe Booking.com, anume 9,1 din câteva sute de impresii. O cameră de vreo 25 de metri pătrați cu o terasă măricică, numai bună pentru a sta acolo seara la o țigară și la un pahar de vorbă sau mai știu eu de ce-ar fi fost să fie paharul ăla. Cu mic dejun inclus, la vreo 300 de metri de Old Town,  totul la prețul de 108 euro, adică vreo 36 de euro/noapte, un preț excelent pentru ce oferea hotelul și pentru ce aveam noi nevoie.  

Am ajuns acolo fără niciun fel de problemă, intrăm în hotel și dăm de o droaie de chinezi veseli în holul hotelului care râdeau cu gura până la urechi, vorbeau tare   (vorba vine... zbierau de-a binelea), cred c-aveau și ceva sânge în alcool... hait drace, parcă rezervasem o cameră la un hotel, nu o cameră la balamuc. Ah, am uitat să precizez. Am prins în Vietnam ultimele zile ale Anului Nou Chinezesc, așa că era plin Hanoiul de chinezi.

Mă duc cu pașapoartele la recepție, duduița vietnameză se uită la pașapoarte, se uită în calculator și-mi spune într-o engleză îndoielnică că rezervarea mea a fost anulată, că o eroare de sistem la Booking.com, bla, bla, bla. Cred c-am rezervat de-a lungul timpului vreo 70-80 de hoteluri prin Booking.com și a fost prima dată când mi s-a întâmplat așa ceva. Mă uitam tâmp la ea (la micuța vietnameză zic), la gloata de chinezi și mi-a picat fisa. Mi-au anulat mie rezervarea și au dat-o poporului chinez, probabil pe mult mai mulți bani. Mda. Hai să sunăm la Booking, că doar avem consilier personal, deh Genius Level 3 :). Care consilier și-a cerut mii de scuze pentru” disconfortul creat” și într-adevăr, ori el, ori altcineva a sunat după câteva minute și le-a sugerat să-mi găsească altă cazare la același preț, altfel vor suporta contravaloarea cazării mele. Între timp eu căutam soluții, dar prețurile la camerele rămase prin Hanoi erau la prețuri de Maldive sau Bora-Bora.  

Și-uite-așa am ajuns la Calista Hotel (trimiși e cei de la Golden Legend Diamond, cu taxi complimentar, hi, hi, hi), la vreo câteva străzi depărtare, oricum mai departe de Old Town. Dar...

... Într-o cameră de vreo 12 metri pătrați. Ups. Eu ocup doi metri pătrați doar dacă stau în picioare. Dacă mă așez, trebuie să te lipești de pereți ca să mai treci de mine prin camera aia. Cu o baie mică, mică, cât o... chestie de furnică, că până și camera foto a refuzat să declanșeze ca să-mi rămână și mie ceva în folderul cu amintiri de la cazarea din Hanoi. Avea și balcon. Numai bun să găzduiască un ghiveci cu o plantă. Și-atât. M-am chinuit ca un drac să fac o poză în balcon. La un moment dat vroiam să rog vecinul din dreapta să mă lase să-l fotografiez de la el din cameră (să fotografiez balconul, nu vecinul :)  ).

Buuuun. Să descriu puțin camera. Puțin la propriu, mai mult de două-trei rânduri n-o să-mi ia, că nu prea am ce să descriu. Era un pat matrimonial, mare ce-i drept, chiar în mijlocul camerei. Și pentru că rămăsese ceva spațiu între pat și fereastră s-au gândit să-l umple cu o canapea. Ca s-ajung la locul meu de dormit (noi avem o regulă în vacanță – întotdeauna dar ÎNTOTDEAUNA, eu dorm pe locul mai depărtat de baie, pentru că eu sunt atât de puturos încât nu mă duc noaptea la baie nici bătut, chiar dacă dimineața mă duc târâș până acolo), trebuia să trec printre pat și canapeaua cu pricina. Am renunțat după prima încercare. Adică am luat-o pe short-cut-ul creat ad-hoc și care presupunea o rostogolire peste locul de dormit al colegei de cameră, pentru că printre pat și canapea încăpeai doar dacă-ți băgai picioarele în buzunar.  

Așa... de pat am zis, am zis și de canapea... aha... mai era un birou mic cu un scaun pe care am vrut să-l predau pe proces verbal la recepție ca să mai facem puțin loc în cameră și un dulap îngropat în perete. Da, îngropat, dar locul dulapului a” furat” din uriașul spațiu al băii chiar în dreptul cabinei de duș. Vă las să vă puneți imaginația la treabă ca să vă închipuiți cam cât de mare era cabina de duș :). Pfff uitam de minibarul de sub birou unde am găsit două sticle cu apă când am venit. Probabil că ar fi fost completat în fiecare zi, dar mai jos am scris motivul pentru care nu s-a întâmplat asta. N-a fost nicio problemă, apa e foarte ieftină la magazine în Vietnam. Există și aer condiționat dar nu l-am folosit pentru că la Hanoi este un fel de sfârșitul iernii în perioada în care am fost noi, cu 8-9 grade noaptea.

Baia... clasică. Chiuvetă, vas WC și cabină de duș, mă rog... o chestie unde puteai face duș. Baia n-avea încuietoare la ușă. Nu era nevoie, pentru că atunci când te așezai pe scaunul împăratului, genuchiul piciorului drept bloca ușa.  

Altfel, ce să zic. De curat era curat, n-am ce comenta. Și lenjeria de pat și prosoapele erau alb imaculat și ce mi-a plăcut era că miroseau a frangipani, o floare a cărei miros m-a fermecat de când am văzut-o și-am mirosit-o prima dată în Bali. Atât aici cât și în celelalte cazări pe care le-am avut în Vietnam, la baie găsești pe lângă clasicul săpun sau gel de duș și șampon, multe alte consumabile. Pieptăn, aparat de bărbierit de unică folosință, cască pentru păr, periuță și pastă de dinți.

De draci ce-aveam atunci, am agățat chestia aia cu” don’t disturb” pe ușă, chestie care nu s-a mișcat de-acolo până am plecat. Nu de alta, dar mi-era că se-mpiedică camerista de bagajele mele care stăteau în metrul pătrat rămas liber după ce-am trasat potecile pe care ne strecuram între ușă și pat sau între pat și baie.

Cazarea a avut mic dejun inclus. Aici n-am de zis decât de bine. Pe lângă chestiile clasice pe care le găsești la un mic dejun printr-un hotel de acest gen, adică ceva mezeluri, brânzeturi, unt, gem, fructe, legume, cafea, ceai, puteai cere supele clasice vietnameze pho ga (noodles și carne de pui) sau pho bo (noodles și carne de vită), vreo trei feluri de clătite cu diverse umluturi sau omlete. Toate astea se făceau pe loc și-ți erau aduse fierbinți la masă. Orezul gătit în cel puțin două feluri l-am găsit atât aici, cât și la toate celelalte hoteluri pe unde am fost cazați in Vietnam. Legume fierte, ceva crenvuști sau bacon prăjit au venit să completeze oferta de la micul dejun. Noi nu suntem pretențioși la mâncare, așa că pot spune că micul dejun a fost excelent, iar băiatul și fata care erau acolo, nu știau ce să mai facă ca să te mulțumească. Aici am mâncat prima data pho ga și pho bo și am dorit să fiu vietnamez în toată perioada șederii acolo, așa c-am mâncat aproape în fiecare zi una dintre supele astea. Cafeaua era excelentă, singurul inconvenient fiind că trebuia s-o iau de-acolo și să mă duc afară din hotel, la locul de fumat, că deh... nu merge fără Marlboro.  

În proximitatea hotelului erau câteva minimarketuri de unde am luat apă sau sucuri, țigări, chestii de ronțăit seara prin cameră dacă e cazul. Până în Old Town erau vreo 700 de metri, adică 15 minute de plimbare lejeră. Hotelul este situat pe o străduță laterală, așa că probleme cu zgomotul noaptea nu există.

Una peste alta, după ce-am trecut de șocul inițial privind mărimea camerei, pot spune că a fost un hotel acceptabil. N-am plătit nimic în plus față de rezervarea inițială de la Golden Legend Diamond, însă rămân la părerea că, raportat la dimensiunea camerei, trebuia să plătesc mai puțin. Noi să fim sănătoși. Am avut ceva în plus de mers până în Orașul Vechi, în schimb am avut mai puțin de mers până la Mausoleul lui Ho Chi Minh sau până la Templul Literaturii. În fond, ieșeam din cameră la ora șapte dimineața și veneam înapoi seara târziu. Treaba cu balconul m-a deranjat mai mult, dar cu multă voință și supt burta am reușit să ies să mai trag câte-o țigară seara.  

Mi-e greu să spun dacă aș recomanda sau nu acest hotel. Când știu că la banii ăștia poți găsi ceva mai bun în Hanoi, ceva mai aproape de Old Town... hmm, nu știu ce să zic. Eu am oricum o problemă la cap cu mărimea camerei. Nu-s claustrofob, dar vreau o cameră de hotel de la 20 de metri pătrați în sus. Plus balcon. Ori aici, chestia aia se poate numi oricum, numai balcon nu. Oferta de cazare în Hanoi este foarte generoasă, iar prețurile mi se par foarte accesibile în condițiile în care în Europa au luat-o razna. Așa că la 35-40 de dolari pe noapte cred că se poate găsi ceva mult mai bun decât Calista Hotel.

Ideea e că dacă m-aș mai duce a doua oară la Hanoi, n-aș mai sta aici. Punct.  

---

VIZUALIZĂRI: 382 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI