Palatul Comunal Vatra Dornei

TIPĂREȘTE

De curând a fost finalizată renovarea Cazinoului din Vatra Dornei, iar acesta a fost pus în circuitul turistic sub denumirea de Palatul Dornelor; există un review care îl prezintă, încărcat pe AFA chiar zilele astea: vezi impresii.

Am avut și eu ocazia de a vedea noul său aspect și de a mă bucura că o rană vie a stațiunii s-a închis, în sfârșit. De altfel, la mijlocul lui octombrie, când am fost acolo, se muncea din greu la reabilitarea bulevardului central, a podului din dreptul parcului și a Străzii Luceafărului, pietonalul care le leagă. Încă una sau două clădiri erau acoperite, semn că se lucrează la ele sau că lucrul e pe cale să înceapă. Îmi place mult acest oraș și sper să-l văd renăscut.

Întâmplarea a făcut ca atât cazarea, cât și majoritatea activităților care m-au adus în Vatra Dornei să se concentreze într-un mic perimetru din jurul Primăriei. Este, din punctul meu de vedere, al doilea obiectiv important al stațiunii, după Cazinou (și înaintea Parcului). Voi povesti câteva lucruri, unele mai puțin cunoscute, despre Palatul Comunal - așa cum își denumesc dornenii Primăria.

💎 Este unul dintre elementele visului aparent nebunesc al unui om fără carte, dar cu multă minte, cu suflet și... cu suflu: Vasile Deac. Țăran analfabet, dar om harnic și gospodar, care își câștigase respectul consătenilor, a ajuns primar al localității în 1875, în jurul vârstei de 50 de ani, și a condus-o timp de 27 de ani.

A preluat un sat de munte și a lăsat în urma sa o stațiune balneară la modă a Imperiului Austro-Ungar. A luptat, de multe ori de unul singur și împotriva curentului, pentru a găsi fonduri, meșteri vrednici și pricepuți și aprobările necesare din partea mai-marilor vremii. Absolut toate clădirile remarcabile ale stațiunii au fost construite (sau, cel puțin, începute) în timpul mandatelor sale, la inițiativa sa.

După ce a renunțat la funcție, considerându-se prea bătrân, a fost acuzat de un fost colaborator de deturnare de fonduri; s-a sinucis. Găsiți povestea sa în multe locuri, cam cu copy-paste. Parcă mai bine istorisită ar fi aici: arhiva.formula-as.ro/2019 ... in-desaga-24950.

💡 Dornenii îi cinstesc memoria până în ziua de azi. În colțul din dreapta al Palatului Comunal există un bust al creatorului stațiunii, și nu de puține ori găsim lângă acesta câte un buchet de flori.

💎 Operă a arhitectului Paul P. Brang, Palatul Comunal este construit cu meșteri florentini, în stil florentin (dintr-un anumit unghi, chiar aduce cu Palazzo Vecchio). Ridicarea sa a durat mai puțin de doi ani: între finalul lui 1895 și septembrie 1897, când a fost inaugurarea.

Când primul Război Mondial a ajuns în Țara Dornelor, un obuz a lovit în plin clădirea, provocându-i mari distrugeri. A fost refăcută în perioada interbelică.

În cel de-Al Doilea Război Mondial a servit drept sediu Comandamentului German; a avut mai puțin de suferit.

Între anii 1984 – 1986, Palatul Comunal, puternic degradat, a fost consolidat, renovat şi restaurat cu fonduri provenite, în mare parte, din donaţie publică - am găsit informația pe site-ul Primăriei, deci probabil că e adevărată. Eu nu mai am cunoștință de alte situații de acest fel în țară, în perioada comunistă. Pentru a avea garanţia restaurării cât mai fidele, cât mai apropiate de original, Petru Țăranu - primarul oraşului la acea vreme - a cerut sfatul unor bătrâni care cunoșteau clădirea din tinereţe, aceștia furnizând informații valoroase, de care arhitecții au ținut cont.

După 1989, Primăria Vatra Dornei a fost declarată monument de arhitectură de importanță națională.

💎 Încă de la inaugurare, la primul etaj al Palatului Comunal s-a construit o sală de protocol care, „prin forma, dimensiunea şi arhitectura ei, îmbină armonios elemente de factură renascentistă cu cele specifice stilului moldovenesc de străveche tradiţie locală.” Este cunoscută sub numele de Sala Oglinzilor de Cristal.

Obuzul din Marele Război a cauzat distrugerea oglinzilor originale, a frescelor, a frizelor şi a candelabrelor de pe holul primăriei. Se spune că reparațiile ulterioare nu au mai reușit să redea farmecul pe care sala o avea la început.

Înfățișarea pe care o are astăzi este cea rezultată în urma restaurării din 1986.

💡 Eu am vizitat sala, deoarece am participat la un eveniment organizat aici. Este cu adevărat impresionantă, am atașat vreo două imagini. (Nu mi-am propus la acel moment să scriu despre Vatra Dornei, deci nu prea am fotografiat și, în puținele poze făcute, apar și persoane; prin urmare, acest review stă slăbuț la capitolul ilustrare vizuală.)

Am înțeles că este posibil ca orice doritor să arunce o privire înăuntru. Nu știu exact cum se procedează, dar merită stricată o întrebare când / dacă ajungeți pe acolo.

💎 Turnul cu ceas străjuiește orașul încă din 1897, de la inaugurarea Primăriei. A avut, și el, de suferit atunci când obuzul de tipul „Diki Berta” a lovit in plin cladirea, dar a fost refăcut în perioada interbelică.

💡 Deși de jos se pare că ar exista un balcon de vizitare la nivelul ceasului, nu știu să se poată urca acolo - poate la zile mari, habar n-am. În schimb, la ore exacte puteți asculta cunoscutele măsuri din operata Crai nou al lui Ciprian Porumbescu, e bine să fiți prin preajmă.

💎 Muzeul Ţării Dornelor s-a înfiinţat în anul 1897 şi a fost deschis publicului în luna septembrie a acelui an, odată cu Palatul Comunal. El ocupa una din încăperile de la parterul clădirii, acolo unde astăzi se află sala costumelor populare a Muzeului de Etnografie - rezultat în urma dezvoltării și, apoi, a scindării muzeului inițial (cealaltă jumătate fiind actualul Muzeu de Ştiinţe ale Naturii şi Cinegetică).

💡 În zilele noastre, Muzeul de Etnografie Vatra Dornei ocupă jumătate din parterul Palatului Comunal și prezintă obiecte provenind atât din Zona Dornelor, cât şi din alte vetre folclorice importante ale Bucovinei, care sunt grupate în 12 expoziții tematice permanente. Este interesant, merită să intrați.

---

VIZUALIZĂRI: 263 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI