Antonio Gaudi, arhitectul lui Dumnezeu, Sagrada familia şi alte opere din patrimoniul mondial UNESCO

TIPĂREȘTE

Antonio Gaudi s-a născut în Catalonia în 1852 într-o familie de armurari de la care a deprins meşteşugul ondulării obiectelor pe care le lucra. Dotat cu o sănătate şubredă din cauza unui reumatism poliartitic congenital nu a avut forţa fizică să continue tradiţia familiei. Cu multă voinţă şi inspiraţie fiind dotat cu un excepţional talent la desen, a urmat arhitectura pe care a absolvit-o în 1878. A fost descoperit de Eusebio Guell, un industriaş bogat care l-a finanţat şi pentru care a construit Palatul Guell în 1889, casa Batlo 1905-1907, casa Mila numită şi Pedrera în 1907 şi Parcul Guell între 1900-1918, toate fiind înscrise în patrimoniul mondial UNESCO. Le-am văzut în excursiile pe care le-am făcut în Barcelona în anii 2008,2010 şi 2013.

Deşi creaţiile sale sunt încadrate în Art Nouveau, el a reuşit să creeze un stil nou modernist cu elemente gotice în linii curbate. Fără ca eu să am cunoştinţe de istoria artei ele îmi sugerează relieful ondulat din Montserrat. Şapte din lucrările realizate de el au fost incluse în patrimoniul Unesco între 1984-2005.

Creaţia lui a fost condusă de dragostea pentru natură şi un profund sentiment religios, ceeace i-a atras numele de arhitectul lui Dumnezeu. Dealtfel fiind întrebat de ce lucrează atât de lent la principala lui operă basilica Sagrada Familia, oprindu-se prea mult asupra detaliilor, Gaudi a răspuns ˝Clientul meu nu se grăbeşte˝. Admiratorii săi au cerut, de altfel, în mai multe rânduri Vaticanului să-l beatifice. În ultimii ani 15 ani ai vieţii dormea într-un adăpost în şantierul Sagradei Famila, îşi neglija aspectul fizic, astfel încât când a fost lovit de un tramvai a fost confundat cu un om al străzii, murind în scurt timp la 10 iunie 1926 la vârsta de 74 de ani.

Sagrada Familia este principala operă de artă a lui Gaudi şi pe departe cea mai impunătoare biserică construită vreodată în lume. Numele ei complet este în limba catalană Temple Expiratori de la Sagrada Familia. După aproape 150 de ani de la începerea construcţiei în 1882 este încă neterminată, finalizarea sa fiind programată în 2026, singura întrerupere a lucrărilor fiind în 1936 în timpul războiului civil din Spania. Gaudi a lucrat la ea 40 de ani neîntrerupţi până în 1926 când a murit, lucrările fiind continuate de Domenic Sugranyes. În 2010 papa Benedict al II lea a sfinţit-o şi a ridicat-o la rang de basilica minor. Nu a fost finanţată niciodată din bani publici, ci exclusiv din donaţii şi bilete de intrare, bugetul anual depăşind 20 mil. euro

Catedrala măsoară 95m lungime, 60m lăţime, 173 m înălţime şi are o capacitate de până la 15000 de oameni. Are 18 turle de diferite înălţimi din care cea mai înaltă e doar cu jumătate de m. mai scundă decât dealul Montjuic de la marginea Barcelonei (unde am văzut spectacolul fântânilor luminate) pentru că Gaudi considera o împietate ca o construcţie omenească să fie mai înaltă decât opera lui Dumnezeu care a creat natura. Douăsprezece turle mai scunde simbolizează apostolii lui Hristos, patru mai înalte pe cei patru evanghelişti, iar cele mai înalte Fecioara Maria (138m) şi Iisus Hristos (172.5m). Cele trei faţade reprezintă scene cu mare impact emoţional din viaţa lui Iisus: Naşterea (spre est), Patimile (spre sud) şi Învierea (spre vest). Uşile Gloriei (principala intrare în bazilică) de pe faţada principală au înscris în limba catalană pe care noi românii o înţelegem destul de bine, textul Tatălui Nostru înconjurat de fragmente în 50 de limbi din ţările creştine. Din păcate la datele la care am viztat noi Sagrada Familia între 2008-2013, exteriorul avea încă schele care acopereau parţial turlele în fotografii iar în interior era şantier. În 2019 Sagrada Familia, înaintea pandemiei, a fost vizitată de 4.5 mil turişti. Costul unui bilet de intrare inclusiv vizitarea interiorului este astăzi 26 eu

Parcul Guell

În cei aproape 30 de ani de după 1990, în care am văzut multe oraşe ale lumii aproape nu a fost parc sau grădină celebră să n-o vizităm (Versailles, Luxemburg, Peterhof, Schonbrunn, Bois de Boulogne, Hyde şi Central Park, Ueno în Japonia, Vigeland în Oslo, Lezienki din Varşovia şi de ce nu parcul Carol? şi câte altele, atât pentru frumuseţea lor dar şi pentru băncile pe care mă odihneam pentrucă la 60-70-80 de ani şi cu oarece dificultăţi la mers, după ore bune, oboseala îşi spunea cuvântul.

Dintre toate, Parcul Guell a fost cel mai surprinzător. Aşezat în vârful colinei Carmel de unde la picioarele tale se întinde Barcelona, parcul de cca 18 ha construit între 1900-1918 are amprenta inconfundabilă a geniului lui Gaudi. La intrare două căsuţe aduc aminte de Hensel şi Gretel iar o alta ca o bonbonieră roz a fost locuinţa arhitectului timp de 20 de ani. Emblema parcului este o uriaşă fântână cu o salamandră făcută din pietricele de mozaic colorate şi strălucitoare. Tehnica mozaicului făcut din bucăţele de ceramică şi faianţă viu colorată se numeşte Trencadis şi ea împodobeşte ca într-o lume de vis strălucind în soare, animalele şi motivele florale care se gsesc dealungul aleilor şerpuitoare cât şi băncile pe care te poţi odihni, dintre care una lungă este şerpuită şi oferă o vedere superbă asupra oraşului. ParculGuell face parte din patrimoniul mondial UNESCO din 1984.

Casa Batlo este o clădire din centrul Barcelonei, construită în a doua jumătate a sec XIX formată din parter, subsol, patru etaje iniţial fără decoraţiuni exterioare şi care era denumită casa oaselor din cauza designului inţial. A fost redecorată de Gaudi în anii 1905-1907. Restaurarea s-a făcut în stilul Art Nouveau, cu linii curbate, ferestre ovale, cu faţada decorată cu spărturi de mozaic colorat din spărturi de gresie (trencadis) cu acoperiş arcuit terminat cu o cruce reprezentând lancea Sf. Gheorghe, patronul Cataloniei. În 2005, casa Batlo a intrat în patrimoniul Unesco

Casa Mila numită şi La Pedrera (locul de unde se extrage piatra) se află în acelaş cartier central Eixample cu casa Batlo. În momentul construcţiei, clădirea a fost controversată, arhitectul primind o amendă pentru nerespectarea standardelor urbanistice. Astăzi este considerată cel mai incredibil proiect al unei clădiri rezidențiale, nu doar în Barcelona, părerea unanimă fiind că e cea mai frumoasă clădire din lume. Din 1984 a intrat în lista patrimoniului mondial Unesco. Înafară de cele patru obiective menţionate, Antonio Gaudi mai are trei obiective înscrise în patrimoniul mondial Unesco: casa Vicens (primul obiectiv construit), palatul Guell, pavilioanele Guell, toate construite în Barcelona

WEB, ROG:. youtube.

Întreaga Baecelonă este împânzită de stilul lui Gaudi, construcţiile ulterioare încercând să-l imite

Nu e vorba de distracţie ci de o stare de graţie pe care o trăiesc cei ce văd Sagrada Familia

---

VIZUALIZĂRI: 779 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI