Nebun de alb pe Fața lui Gherghel

TIPĂREȘTE

In ultimii șase ani, prima zi a noului an ne-a găsit pe munte, la Cabana Postăvaru. Și pentru sfârșitul acestui an și inceputul anului 2021 am avut același plan, ne-am deplasat până la cabană dar am plecat a doua zi. Nu era suficientă zăpadă, instalațiile de transport pe cablu nu prea funcționau, așa că am decis să renunțăm și să petrecem noaptea dintre ani, in doi, acasă.

Dar cum nu puteam să incep noul an fără o mică drumeție pe munte, am acceptat invitația la o drumeție in Munții Grohotiș, mai exact pe Vârful Babeș și Fața lui Gherghel.

In a treia zi din an, m-am trezit la cinci dimineața, am umplut termosul cu ceai fierbinte, mi-am luat ceva de mancare, și, cu ruccsacul pregătit incă de cu seară, am plecat la drum.

A fost a treia drumeție in Munții Grohotiș, de fiecare dată mergând pe trasee diferite și urcând pe alte vârfuri.

Prima dată am fost la inceputul anului 2020, și am urcat pe cel mai inalt vârf al acestor munți, Vârful Grohotiș, la 1788 m (vezi impresii). A doua oară am fost in toamna aceluiași an și am urcat pe Vârful Zănoagei, la 1509 m (vezi impresii).

Acum urma să urcăm pe Vârful Babeș, la 1468 m și puțin mai sus, pe Vârful Fața lui Gherghel, la 1685 m altitudine.

Teoretic, traseul urma să fie unul ușor spre mediu dar cineva acolo sus a decis că trebuie să il facă greu și a trimis un vânt puternic insoțit de o ninsoare inghețată.

Dar, să revin la inceputul traseului care se află chiar la intrarea in stațiunea Cheia, pe sensul de mers spre Brașov., imediat după intersecția care duce la Mănăstirea Suzana. Aici incepe un drum forestier, pe Valea Neagră, mărginit de vile frumoase, probabil pensiuni.

Vremea nu se anunța prea prielnică drumețiilor. Nu era frig, dar era innorat și se anunța ploaie, probabil ceva ninsoare in zonele mai inalte. Cu toții ne doream insă ninsoare, dar fără vânt dacă se poate și, eventual, ceva vizibilitate de pe vârf. Cam multe pretenții am avut și noi! Ce am vrut și ce am primit veți vedea in cele ce urmează.

După aproximativ un km, pe partea stângă este un izvor și un marcaj cruce roșie aflat la vedere, pe unul din fagii de la marginea pădurii. Pe acest marcaj se poate ajunge pe Vârful Fața lui Gherghel și mai deprate până pe Vârful Grohotiș, un traseu lung dar frumos. Noi am lăsat in urmă acest marcaj, am mers mai departe pe drumul forestier și am continuat pe un traseu nemarcat. Am ajuns la o barieră după care am părăsit drumul forestier și am intrat in pădure, traversând un pârâu destul de involburat.

Am inceput să urcăm printr-o pădure frumoasă, căreia ceața ii dădea o aură misterioasă. Urcușul nu era greu, nu era nici zăpadă și nici noroi, se urca destul de ușor. Incet, incet a inceput insă ploaia, măruntă și rece, care pe măsură ce urcam s-a transformat in fulgi mici și inghețați.

Pe la 1400 m am ieșit in golul alpin. Dacă in pădure nu ne-a supărat vântul, acum incepea să se simtă, incă timid din cauză că eram chiar sub niște culmi.

Am ajuns la o stână părăsită, aflată chiar pe Vârful Babeș, unde am făcut o pauză ca să mâncăm ceva și să bem un ceai cald. Am profitat de scurta pauză ca să ne imbrăcăm bine, să ne punem căciuli, buff-uri sau cagule, mănuși, astfel incât să fim cât mai bine echipați și să rezistăm vântului din golul alpin.

Și nu a fost ușor. Pe măsură ce urcam vântul sufla din ce in ce mai tare, aruncându-ne in față fulgii inghețați. Pe jos era zăpadă de aproximativ 30 cm, in mare parte inghețată, motiv pentru care in scurt timp ne-am pus gheruțele, sau colțăreii, indispensabili pe timp de iarnă. Erau și locuri unde picioarele ni se afundau in zăpadă, dar se putea merge fără rachete.

Drumul era din ce in ce mai greu, și nu pentru că am fi urcat cine știe ce pantă. Era un urcuș care pe timp frumos ar fi fost aproape o plimbare. Dar acum, cu un vânt tăios, cu o ninsoare inghețată și cu un whiteout aproape perfect, urcușul devenea din ce in ce mai greu. Nu se vedea nimic, doar o mare de alb. Noroc cu ghidul și cu gps-ul, că altfel cu ușurință ne puteam rătăci.

Nu știu exact cât timp a trecut de când am pornit de la stână până am ajuns pe Vârful Fața lui Gherghel, dar pot să spun că m-am bucurat când am văzut semnul care marca vârful, chiar dacă acesta era complet acoperit de gheață. Am reușit chiar să-mi scot mănușile și să fac câteva fotografii cu vârful. Știam că de aici, vom mai merge puțin pe culme după care va urma coborîrea, și vom scăpa de vântul puternic.

Si chiar așa a fost. După ce am mers puțin pe creastă a inceput coborârea, destul de abruptă in prima parte. Incă o dată colțăreii și-au făcut datoria. Am ajuns intr-o șa unde era mai adăpost, de care am profitat și am făcut o scurtă pauză de ceai sau ceva de ronțăit.

Zăpada inghețată care se lipise de haine in timp ce urcam incepea acum să se topească, hainele noastre devenind din ce in ce mai ude. Noroc că mai aveam o perecehe de mănuși, pe care m-am grăbit să mi le pun in scurta pauză. Pentru mine este foarte important să am mâinile și picioarele incălzite, in rest mai rezist chiar și cu imbrăcăminte mai subțire sau udă.

Am continuat coborârea, care a devenit din ce in ce mai ușoară. La un moment dat am intrat in pădure moment in care ne-am intâlnit cu drumul marcat cu cruce roșie. De aici coborârea a devenit o plimbare prin pădure. In scurt timp a dispărut și zăpada și vântul. Parcă eram in alt anotimp.

In mai puțin de o oră am ajuns jos, in drumul forestier, lângă izvorul pe lângă care am trecut la plecarea in traseu.

Pe la ora 16.00 eram la mașini, uzi dar fericiți totuși pentru o zi petrecută in natură, o zi cu multe invățăminte, in care am aflat pe pielea noastră că iarna nu-i ca vara. Echipamentul trebuie să fie adecvat turelor de iarnă, cu imbrăcăminte in straturi, o geacă impermeabilă și una de puf, pentru păstrarea căldurii in momentele de pauză. Este bine să aveți două sau chair trei perechi de mănuși, ca să puteți avea de schimb in cazul in care se udă. La toate aceste se adaugă obligatoriu ghete de iarnă, ciorapi groși și, bineințeles, acei minicolțari sau gheruțe, foarte utili pe pantele inghețate.

Am parcurs in aproape sapte ore o distanță de 11,83 Km, cu o diferență de nivel pozitivă de 1355 m și negativă de 1400 m. Din păcate nu am avut parte de peisaje, am văzut doar alb in fața ochilor.

In condiții de vreme bună, traseul este unul ușor care poate fi parcurs de oricine vrea și poate să meargă pe munte. Il recomand, peisajele sunt foarte frumoase de sus, in condiții de vizibilitate. Sper să reușesc și eu să mai merg cândva, pe vreme ceva mai prietenoasă.

Rog dacă se poate atașa https://www.youtube.com/watch?v=LDdfH5PpH8o

Munții Grohotiș fac parte din Carpații de Curbură, fiind invecinați cu Munții Baiului și Ciucaș. Se pot face trasee pe cel mai inalt varf - Grohotiș dar și pe alte câteva vârfuri mai mici (Zănoagei, Babeș, Fața lui Gherghel), pornind din Pasul Bratocea, din stașiunea Cheia sau de pe Valea Doftanei.

Orice drumeție inseamnă relaxare și petrecerea unui timp frumos in natură

---

VIZUALIZĂRI: 429 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI