Ținutul Secuiesc prin ploaie mocănească – avanpremieră la Valea Prahovei...

TIPĂREȘTE

Așa ne dă wiki definiția: ”Colocvial, sub denumirea de Ținutul Secuiesc se înțelege numai teritoriul format din județele Covasna, Harghita și o parte din județul Mureș. ”

ro.wikipedia.org/wiki/%C8 ... inutul_Secuiesc

Acum vreun an gândeam că nu știu mai nimic din zona centrală a României și mi-am propus să fac ceva drumuri prin zonă să văd ce și cum și pe-aici.

Până să fac eu organizare s-a-ngrijit universul de curiozotățile mele pentru că, deși nu am organizat eu drumul ăsta, m-am trezit cu o excursie fix prin zona asta, pe repede înainte, așa, ca o imagine de ansamblu ca să-mi fac o idee și să văd apoi pe unde merită insistat și ”stricat” ceva zile :D

Adică mai exact, pornind de pe lângă Bicaz unde eu venisem din Piatra Neamț și tot pe acolo aveam de gând să mă și întorc, s-a schimbat modificarea și, în centrul Bicazului, mergând spre sud, în loc să facem stânga (sau mai precis înainte și apoi stânga) ca să apucăm spre Piatra Neamț am făcut dreapta, cam vis-a-vis de Primărie și-am apucat spre Lacu Roșu.

Tocmai bine că tot nu mai trecusem Cheile Bicazului de multă vreme.

Prin fulguială, prima zăpadă... ieri nu ningea, era totul cenușiu, azi deja începe să se așterne... pe brazi, pe drum...

E drept că vântu' cam smucește de ieri și ce poate aduce vântu' (iernatic) decât lapoviță (și ninsoare)... da, corect, dimineață cam era cer cu soare :)

E sfârșit de octombrie și te-ai cam putea aștepta la astfel de fenomene...

Pe dreapta, pârâuașul Șugău cu cheile sale și cu Cabana Ecolog administrată de Clubul Montan Roman sugau.ro/clubul-montan-roman - mi-aș face de lucru pe aici ceva zile...

Intrăm în chei (ale Bicazului), ne minunăm – normal că te minunezi, cum ai putea să nu te minunezi de Cheile Bicazului – prăpăstii, denivelări imense... sunt uimită și nu-mi bat capul... habar n-am cum s-au format și nici nu mă chinui să aflu, cert – sunt spectaculoase.

Trecem Lacu Roșu. Munte, serpentine, brazi, zloată...

Mergem ce mergem și 'naintea unei curbe se oprește circulația. Nu vedem de ce că-i curbă. Stăm ce stăm și după vreo zece minute apare utilitara de la Lacu Roșu 'narmată cu drujba.

Ne depășește și după vreo două minute aud în mașină:

-Ia, acu' o auzi: zzzzzzzz!

Nu trec două secunde și aud:

-Zzzzzzzzzzzzzz!

Un bușteam prăbușit bloca șoseaua, dar prăbușit de sus din munte, nu orizontal, oblic, cu rădăcina suspendată undeva, în dreapta, sus...

Am avut noroc c-am apucat pe drum, cine-a plecat după noi din Bicaz a găsit drumul închis, drumarii îi îndrumau pe rute ocolitoare...

Ușor, am trecut...

Gheorghieni ne întâmpină mohorât, trist, plouat. Intrăm dinspre nord – est, pe Strada Lacu Roșu, ne-nvârtim prin centru și virăm sud, pe Strada Gábor Áron.

Mă lovește curiozitatea să aflu cine este Gábor Áron și de ce mai ales că multe orașe din zonă au, în geografia lor, acest nume de stradă la loc de cinste: Târgu Mureș, Sfântu Gheorghe, Miercurea Ciuc și cine mai știe care deci tre' să fie un personaj important în istoria – necunoscută mie...

Tot wiki, săraca:

” Áron Gábor (n. 27 noiembrie 1814, Brețcu, Covasna - d. 2 iulie 1849, Chichiș, Covasna) a fost un ofițer de artilerie din Al Doilea Regiment Secuiesc de Infanterie, trecut de partea Revoluției Maghiare, erou al Revoluției Maghiare din 1848.

Gábor a devenit unul dintre conducătorii forțelor revoluționare maghiare din Transilvania în timpul Revoluției din 1848 împotriva Imperiului Austriac. A dobândit faimă și notorietate producând tunuri și praf de pușcă pentru forțele revoluționare maghiare din Transilvania și conducând rezistența din comitatul Trei Scaune (care astăzi corespunde în mare județului Covasna) împotriva trupelor imperiale. A căzut pe câmpul de luptă în iulie 1849, luptând împotriva forțelor țariste chemate de Imperiul Austriac să intervină împotriva revoluției. ” ro.wikipedia.org/wiki/%C3 ... 1ron_G%C3%A1bor

Parțial, m-am lămurit…

Nu-i un oraș prea turistic, mai mult un punct de plecare pentru zonele din jur.

Spre sud, pe E578 trecem multe localități micuțe, trecem Izvorul Mureșului, trecem Oltul pe la Sândominic, iar trecem Oltul pe la Cârța, trecem Mădăraș, trecem Siculeni, plaiuri, dealuri, verdeață târzie de toamnă, stropi de ploaie, pământ fraged, aburind... conifere, păduri, case de țară...

Ajungem la Miercurea Ciuc – cu Jigodin Băi spre sud.

Oraș micuț, cumințel, liniștit, timid, n-apucăm să vedem mare lucru...

Mergem vălurit printre coline.

La Cozmeni apuc să prind turla bisericii. E o biserică frumoasă, prinsă în mijlocul curbei, prin centrul localității. Are un gard frumos de piatră cu tot felul de simboluri însemnate din loc în loc. O cheamă Sfântul Cozma și Damian și este foarte frumoasă – nouă, îngrijită... Este confesiune catolică. Merită o vizită...

Ne aflăm în Județul Harghita.

Ajungem într-o zonă împădurită, mai denivelată decât am avut până acum.

Ușor, pe DN12 ne apropiem de Băile Tușnad. Zona este foarte frumoasă, străduțe în pantă, pensiuni multe, îngrijite, clădiri frumușele, cu acoperiș roșu de țiglă, le vedem, în dreapta, doar acoperișul ițindu-se printre brazi. Pădure, coline, aer ozonat... Hotel Ciucaș, impunător, în centru...

Trecem apoi de la conifere la foioase.

Găsim case mai puține, doar din loc în loc.

Intrăm în Județul Covasna – dăm de Bixad unde se face drumul la stânga (a noastră) spre Lacul Sfânta Ana – 17 km până acolo - și Băile Balvanyos – 15 km.

Bixad – localitate nepretențioasă cu gospodării tradiționale, nu se deosebește de alte localități din zonă deși wiki ne povestește despre Cultura Coțofeni de care Bixad și-a legat numele precum și alte minunății arhaice:

” Prima atestare documentară datează din anul 1648. Cu ocazia săpăturilor făcute în anul 1949 de către o echipă de arheologi a Academiei Române condusă de Constantin Daicoviciu (istoric și arheolog), pe malul drept al Oltului, în locul numit "Murgăul Mic", pe un promontoriu al unei terase unde se află cetatea "Vápa", s-a găsit o așezare cu un strat de cultură gros de 1,40 m. În stratul de cultură s-au găsit obiecte aparținând culturii Ariușd (vase și fragmente de vase pictate monocrome), precum și figurine antropomorfe și zoomorfe, silexuri și un nucleu de obsidiană. Deasupra acestui strat s-au constatat fragmente ceramice aparținând culturii Coțofeni, Wietenberg și un celt de bronz de la sfârșitul epocii bronzului. Tot aici s-a mai descoperit o necropolă de incinerație și o așezare dacică din epoca La Téne, din care provine o monedă imperială romană. Deasupra așezării antice se văd ruinele unei cetăți medievale, cu ziduri înalte de până la 3 m, construită din piatră și mortar, considerată ca datând din secolele XII-XIII. În apropiere sunt semnalate ruinele cetății "Piatra Șoimului" din secolele XIV-XV. În anul 1763, aici se construiește prima fabrică de sticlă. ” ro.wikipedia.org/wiki/Bixad,_Covasna

Tot în Bixad mai găsim și ceva unități de cazare pentru că uneori, localitatea se mai întâmplă să fie căutată și de turiști.

Trecem Valea Roșie și ajungem la Micfalău (nu văd diferență între Micfalău și Bixad :D...), Malnaș Băi – cam paragină – Malnaș – tot pe același stil apoi iar trecem Râul Olt și mai mult printre localități tot ținem DN12 până la Sfântu Gheorghe.

Indicatoare multe, te orientezi ușor, n-ai cum te rătăci, drumu' bun, fără surprize.

La intrarea în Sfântu Gheorghe trecem pârâuașul Porumbele.

Dăm de blocuri colorate, parcuri largi, Kaufland pe stânga, Mol și Lidl pe dreapta, trecem iarăși Oltul... Sfântu Gheorghe – mai măricel dar tot stropit și tot plouat... nu ne impresionează...

Brașovu-i aproape, zărim deja Bucegii, un ultim sprint și revenim la normalitatea noastră – am intrat deja în ambuteiajul de pe Valea Prahovei, de la Predeal spre sud putem admira fără grijă frumusețile patriei, orășele de munte, păduri între orășele de munte, nu ne mai grăbește nimeni, dimpotrivă, nici măcar noi nu ne mai putem grăbi, nici măcar de-am vrea...

Zi de toamnă, până sară, jeepu' Mitsu' ne-a plimbat jumate Românie și jur că niciunde n-am auzit ”nem tudom”;)

A, și restaurant, bucătărie și condiții de servit masa – încântat, fără reproș, (100%) – păi, daaa, am avut în brațe o casoletă cu trei porții de cârnați – micul dejun de care nime' n-avea chef înainte de plecare și ne-am străduit să-i dovedim, care cum i se năzărea mai înhăța câte un cârnat deși nu prea ni se năzărea că nu ne trăgea inima la mâncare, cu toate astea, nimeni n-a avut nici un reproș pentru bucătărie și toți au fost încântați de condițiile de servit masa...

Recomand destinația unui prieten/cunoscut – dar și prietenilor pe care (încă) nu-i cunosc!

---

VIZUALIZĂRI: 907 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI