Taormina - frumoasa Siciliei

TIPĂREȘTE

Ultima zi în Sicilia a fost destinată plimbărelii prin nestemata insulei, cea mai frumoasă staţiune în opinia multora, respectiv Taormina.

E atractivă prin poziţionare, cocoţată pe dealurile înalte ce pornesc din buza mării, însă pentru mine nu are cum întrece farmecul Favignanei sau peisajele din jurul Petralei Soprana ori Gangi.

Recunosc, ţine de gusturile turistice ale fiecăruia – pe care le respect – şi, personal, aşez Taormina în imediata apropiere a podiumului preferinţelor siciliene.

Întrucât are un farmec aparte umblarea fără ţintă precisă şi hoinăreala pe străduţele localităţii, plăcerea savurării unei gelato pe o terasă devenită romantică prin amenajare sau privirile aruncate peste balustrade spre valurile când line, când mai înspumate ale Mării Mediterane ce îşi aduce şi ea contribuţia la tabloul oferit cu dărnicie privitorului avid de frumuseţi naturale.

Fiindcă relieful nu permite amenajarea locurilor de parcare la discreţie – ca de altfel nici accesul auto pe orice stradă din localitate - au fost construite patru parcări etajate cu preţuri ce pornesc cam de la 2 euro/oră. Iar de acolo ai la dispoziţie două variante de a ajunge în zona centrală: una cu autobuzele de transfer gratuite oferite de municipalitate iar alta ce presupune să iei cu asalt sumedenia de scări ce urcă susţinut.  

Noi am lăsat Nissan-ul într-o parcare gratuită imediat pe stânga drumului ce se desprinde din şoseaua de coastă, după o tablă rutieră ce ne anunţă că am intrat în Citta di Taormina. Era o zi frumoasă de primăvară şi simţeam nevoia de mişcare.

Aşa că o luăm în sus pe trotuarul ce flanchează şoseaua până la un moment dat, apoi deviem pe alei pur pietonale ce ne duc printre vile, copaci verzi şi flori colorate, prin puncte de belvedere către partea de sus a oraşului, cea care, de fapt, atrage lumea precum un magnet.

Deşi am pigmentat urcarea cu ceva pauze de privit şi hidratat, “recreaţia mare” o facem în Parco Florence Trevelyan, o grădină botanică ce se caracterizează prin diverse specii meditareneene şi tropicale. Adică găseşti acolo măslini, chiparoşi, palmieri dar şi iederă căţărătoare ce îmbracă pereţii parcului, dafin ori specii de flori de prin America de Sud.

Toate împreună crează o nebunie peisagistică cu un design bizar şi original de terase deschise şi arcade acoperite de creneluri şi turnuri pătrate, concepută de Florence Trevelyan Caccioli şi care reprezintă una dintre atracţiile gratuite ale oraşului.

Nu e de mirare, de vreme ce panorama ce se cască dincolo de ziduri şi deschisă privirii tale face toţi banii.  

Am petrecut ceva timp pe aici. Odihnindu-ne, admirând măiestria naturalistei creatoare a parcului sau, pur şi simplu, plimbându-ne de mai multe ori încoace şi încolo pe splendidele alei.

În apropiere e Casa Silva, cunoscută şi drept “Casa artiştilor” , vilă  ce deţine o grădină luxuriantă, ce pune în valoare cunoştinţele Florencei Trevelyan dobândite în Marea Britanie anterior măritişului ei cu maiorul italian, devenit mai apoi primar, ce a adus-o în Sicilia.

La dorinţa ei, soţul i-a cumpărat Isola Bella, mica insulă ce se vede din balconul grădinii ce-i poartă numele şi care a devenit o atracţie în sine pentru cei care ajung în zonă, în special după anul 1990 când guvernul sicilian a achiziţionat-o şi amenajat-o ca rezervaţie naturală.

Insula s-a ales cu denumirea de mai sus datorită unui fotograf german impresionat de frumuseţea ei vizibilă în special de pe înălţimile dealurilor.

Mişcarea prin oraş, pe străzile înguste şi pline de magazine cu suveniruri colorate şi diversificate nu poate fi decât lentă, de căscat ochii şi bucura alte simţuri. Dintr-unul îmi fac şi eu hatârul, probez şi iau o şapcă ce aduce un aer de şmecheraş sicilian înfăţişării mele.

Prin Teatrul antic nu intrăm, am admirat destule asemenea prin alte locuri. Nu e vorba că ne-am fi săturat sau că îl subapreciem, ori datorită preţului de intrare de 10 euro, dar am considerat că nu ar oferi ceva semnificativ în plus faţă de altele.

În schimb, păşim pe aleile private ale unui alt imobil reprezentativ pentru Taormina, Grand Hotel Timeo, adică “locul de unde a început totul” .

În anul 1850 aici s-a deschis - pe locul unei livezi mari de portocali ce înconjurau o casă părăginită - primul han, la care trăgeau rarii drumeţi ce îşi aduceau marfa la oraş cu măgarii.

Deşi considerată de către localnici drept nebunească investiţia lui Francesco La Floresta, ea a început să devină cunoscută odată cu primirea prinţului rus Felix Iusupov, consilier al împărătesei Alexandra, dar renumit prin asasinarea călugărului Rasputin.

Încă o dată se dovedeşte cât de benefică este reclama negativă…

Ulterior, numeroşi scriitori şi câştigători ai premiului Nobel, regi sau vedete de film ori personalităţi din alte domenii au înnoptat aici în aşteptarea sau după festivităţile exclusiviste şi ceremonii de premiere organizate în teatrul grec.   

O altă unitate de cazare la care au tras de-a lungul anilor nume cunoscute este Villa Pomea, al cărei prim  proprietar a devenit cunoscut, iniţial, ca producător de păpuşi apoi ca expert de artă căutat de multe personalităţi.

Oscar Wilde şi-a adus şi el aportul la crearea bunului renume al Taorminei iar datorită trecerii lui pe acolo şi, ulterior, a mele am aflat că irlandezul era homosexual şi descoperise aici locaţia parasidiacă pentru a locui cu iubitul său Alfred Douglas, departe de toate bârfele contemporaneităţii. Dar n-a fost să fie de lungă durată şederea lui acolo, doar o lună s-a bucurat de clipe minunate…

Centrul vechi are un aer aparte, te introduce într-o lume extrem de confortabilă între graniţele căreia ai zăbovi vreme îndelungată. Dacă nu ar fi atât de aglomerat probabil că am înţelege pe deplin farmecul ce a atras atâta lume bogată dinaintea exploziei turistice din ultimele 2 sau 3 decenii.

La această atracţie contribuie străduţele în pantă cu fructele revărsându-se pe marginea lor din pântecele magazinelor mici, îşi aduc contribuţia clădirile de un singur etaj cu balcoanele din fier forjat pline de ghivece cu muşcate ori alte flori curgătoare sau îngustele pasaje pe care te poţi strecura cu grija necesară de a nu atinge şi distruge vitrina vreunui magazin ce expune mărfuri ale căror preţuri per bucată depăşesc de câteva ori costurile sejururilor noastre pe mai mulţi ani.

Că tot vorbeam de pasaje, de mare efect vizual le-am descoperit pe cele cu ornamente florale din faianţă pe pereţi şi cu ghivece colorate din acelaşi material aşezate pe scări, precum Salita Francesco de Luna.

Aşezăm frumuseţea cuceritoare a Taorminei în sacul amintirilor cu un mic regret că am găsit-o cumva cotropită turistic dar, totuşi, încă acceptabil dacă ne gândim că nu ne aflăm în plin sezon şi am avut loc şi spaţiu de mişcare, neînregimentaţi hoardelor zilnice ce se perindă prin oraş.

Coborâm spre parcare aproximativ pe acelaşi drum, cu pauze scurte în locurile amenajate special aruncării de ocheade către Isola Bella.

Chiar dacă Sicilia poate a nu fi cea mai frumoasă insulă din Mediterana, are o sumedenie de oportunităţi pentru organizarea unei vacanţe de neuitat. Fărâme de istorie, mâncare gustoasă (cu o notă specială îngheţatei), plaje şi golfuleţe ireal de frumoase, trasee de drumeţie ori hoteluri cu facilităţi de primă mână oferă fiecăruia după preferinţe.

Şi oricât de pretenţioase ar fi acestea, vă asigur că nu veţi mustăci a neplăcere la întoarcere. Ci veţi aduce cu voi amintiri plăcute.

                                                                         Finalul seriei…

---

VIZUALIZĂRI: 1269 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI