Vacanță în Sicilia!

TIPĂREȘTE

Introducere:

Atunci când nu mai aveam aproape nici o speranță în vederea unei vacanțe târzii, de toamnă, iată că realitatea mi-a demonstrat că nu trebuie niciodată să renunți la vise!

La final de septembrie mi-am luat inima în dinți cum s-ar spune și am cumpărat bilete de avion pentru Sicilia, pentru octombrie. La o companie roz, low-cost, dar să știți că nici acestea nu mai sunt chiar așa, nici cu preț mic, nici fără grad de risc, având în vedere situația zborurilor din ultimul timp. Aici mă refer dacă nu la anulări, cel puțin la întârzieri semnificative. Și aici am avut puțin noroc, deoarece la plecare am avut o oră și jumătate doar, iar la întoarcere n-a mai contat pentru că a recuperat întârzierea.

În plus, dacă iei și bagaj de cală constați că acesta e mai scump decât biletul în sine.

Cazarea am luat-o de pe Booking, dar în ultima vineri, noi plecând luni, venind de la serviciu, soțul mă aștepta cu vestea că gazda ne-a anunțat că nu ne mai poate primi din cauza unor defecțiuni la sistemul de canalizare. Și uite așa pe ultima sută de metri caută din nou... până la urmă a ieșit cu mult mai bine, deși a fost mai scump, dar ne-am bucurat că s-a rezolvat. O să vă povestesc la articolul despre cazare.

Am stat în Sicilia, 9 nopți, 10 zile, timp suficient și totuși nu destul pentru a descoperi puțin câte puțin din această frumoasă insulă. Adevărul este că nu-mi imaginam, deși am citit aproape toate rewiuri-le înainte de plecare de aici pe AFA, dar și din alte surse, că acolo mă așteaptă atâta diversitate și contrast, atâta concentrat de frumusețe-de istorie, artă și arhitectură. Percepția noastră asupra multor locuri din lume încă este greșită, poate și pentru că nu îndrăznim, nu avem curajul de a merge acolo. Toți cunoscuții și vecinii s-au mirat foarte tare când le-am spus de destinația noastră, asociind-o cu știți voi ce...

Dar să trecem la treaba noastră, adică-Sicilia!

Marele Goethe spunea că:

„Să vezi Italia fără să vezi Sicilia esta ca și cum nu ai fi văzut Italia deloc, pentru că Sicilia este cheia întregii țări” .

Așadar, câteva date despre Sicilia:

Sicilia este după cum bine știm, cea mai mare insulă din Mediterană, parte semi-autonomă a Italiei, de care este legată sau mai bine zis despărțită, prin strâmtoarea Messini.

Istoria ei tumultuoasă și străveche o fac deosebită, prin cumulul de tradiții și culturi al celor care s-au perindat acolo de-alungul timpurilor. Și au fost pe rând fenicieni, cartaginezi, greci, apoi după primul război punic insula devine provincie romană. Încă din acele timpuri, insula foarte roditoare, era sursă de hrană, în special-de cereale pentru Roma. Urmează apoi să fie stăpânit de Imperiul Bizantin până la cucerirea arabă în anul 965, atunci când Sicilia devine parte din Califatul Fatimid, iar mai apoi va fi Emiratul Siciliei, sub regim musulman.

Între 1060-1090, normanzii cuceresc insula și o transformă în regat, cu reședința regală la Palermo din 1220.

Carol, duce de Anjou va cuceri insula în 1266, iar din 1282, Pedro al III-lea al Aragonului, invadează și cucerește Sicilia.

Istoria și geografia locului sunt modificate și datorită evenimentelor catastrofale, mai întâi prin epidemia de ciumă din 1656, apoi erupția vulcanului Etna în 1669 și nu în cele din urmă marele cutremur din 1693, care provoacă distrugeri masive pe mai toată insula.

Sub Coroana de Savoia, din 1713, iar mai apoi sub conducerea Bourbonilor spanioli, Sicilia își urmează cursul, orașele renasc, fiind rând pe rând reconstruite, adoptând stilul de baroc târziu, minunat, pentru care astăzi ne minunăm la fiecare clădire vizitată.

În 1860, după expediția lui Giuseppe Garibaldi în Sicilia, are loc și unificarea cu Italia. Deși are parte de perioade de înflorire economică, Sicilia rămâne totuși în urma marilor centre urbane din nordul Italiei.

Mai multe detalii pe visitsicily. info și bestofsicily.com

Trebuie să pomenesc și de rețeaua de crimă organizată-mafia, cunoscută încă din secolul XIX, parțial suprimată de regimul fascist, dar cu urmări nefaste și ulterior, motiv pentru care și astăzi insula are un renume nefericit.

Vizita noastră:

Am aterizat pe aeroportul Fontanarossa din Catania, undeva după ora 15, după o furtună aprigă și o ploaie torențială, dar pe noi ne-a întâmpinat un soare plăcut, ce se reflecta perfect în bălțile de pe străzi.

Cazarea noastră a fost în Catania, iar gazda noastră ne-a așteptat la aeroport conform înțelegerii din ziua precedentă și cum nu aveam mult de parcurs, ci doar cca 4 km, după o jumătate de oră urcam deja în apartamentul rezervat pentru șederea noastră, Casa Desirè.

Ce-a mai rămas din prima zi am petrecut-o pe străzile din Catania, prin centrul ei, mai întâi descoperind Piazza San Francisco d' Assisi, apoi Piazza Del Duomo, care nu era decât la o distanță de vreo 5 minute, Piazza Università, pe Via Etnea, acolo unde am și mâncat de seară la Bistrot Barrique.

Ce am făcut noi în Sicilia?

Ziua următoare, cea de-a doua deja, am mers spre sud, la Siracusa, asta după ce în seara precedentă fusesem și în stația de busuri, la Terminal Bus Catania. Am și cronometrat cam cât timp vom parcurge distanța de cca 2 km de la casa noastră. Undeva între 20-30 de minute era timpul, asta în funcție de câte poze mai făceam pe drum. Compania ce deservește transportul către sudul insulei în general, este Etna Trasporti prin Interbus, cu autocare Iveco sau Setra, foarte bune și confortabile. Trebuie să vă spun, că din 30 septembrie s-au ridicat restricțiile privind utilizarea măștilor în autobuze și trenuri, așa că a fost bine și din această privință.

Biletul către Siracusa costă 9,60 euro/persoană, dus-întors, dar biletele se iau de la casa de bilete care este peste drum de stația terminal, adică nu chiar acolo în stație-este important de știut. Sigur că se pot cumpăra și online, de pe site-ul firmei de transport- interbus. it Șoferul nu dă bilete, decât în situațiile unde nu sunt chioșcuri prevăzute pentru asta. Puteți plăti și cash și cu cardul, noi am folosit cu succes cardul Revolut aproape peste tot.

Siracusa, unul din cele mai vechi orașe din lume, la care visam de mult să ajung, m-a impresionat profund, poate și pentru că a fost primul văzut, dar oricum cu a ei insulă Ortigia, către care se îndreaptă toți turiștii, fac obiectul celor mai frumoase cadre, poze pe care le „răsfoiești” mai apoi la căldura sobei. Nu mai puțin impresionant a fost și Parcul Arheologic Neapolis pe care l-am vizitat negreșit.

Ziua următoare, cea de-a treia, a fost dedicată orășelului Noto, despre care știam de la @irinad (mulțumesc frumos). Deși știam la ce să mă aștept, aici am avut poate cea mai mare supriză, aș putea spune că ne-a plăcut cel mai mult amândurora, la fel de tare. Deși este un oraș vechi, renăscut din 1700, după marele cutremur ce a distrus cea mai mare parte a orașului, am găsit aici, acum, un oraș superb, liniștit, foarte curat, ceea ce nu pot spune despre multe alte locuri. Spații generoase, largi, străzi aerisite, turiști destui, dar nu aglomerat niciunde. Clădirile sunt mai deschise la culoare, fiind folosit un calcar galben, special, ce oferă o lumină spectaculoasă atunci când soarele apune. Scările sunt monumentale, copaci, arbuști, flori, vegetație destul de multă. Străzile sunt de o parte și alta a străzii principale, Corso Vittorio Emanuele II, pe o parte în sus, pe alta în jos. Se spune că sunt astfel orientate încât soarele să le acopere permanent, iar cele din partea de sus, pe vremuri erau pentru nobili, în cea de jos pentru popor, iar pe strada principală stăteau clericii. Mai multe vă voi povesti la vremea respectivă, ca și despre vizita la Palazzo di Lorenzo di Castelluccio. În tot cazul, vă recomand din toată inima!

Ziua patru s-a numit Ragusa.

Ca o paranteză, trebuie să vă spun că în prima săptămână de vacanță a plouat în fiecare zi în Catania și în alte părți ale insulei destul de serios, iar la Palermo erau chiar inundații.

Cam după ce plecam noi cu autobuzul, dimineața, ploua aproape regulat în fiecare zi. Ne orientam cu o zi înainte spre orașele în care se anunța senin și ne-a ieșit. Așa am făcut și acum, dar ceva nu s-a mai potrivit, iar până să ajungem acolo, se înnorase semnificativ. Prea „înzestrați” pentru ploaie nu eram, doar o umbrelă cumpărată cu o seară înainte și șapca mea pentru soare! Ne-am zis- asta e! Am reușit să vedem mare parte din centro storico, doar că îmi doream să ajungem și la punctul culminant pentru care merită cu prisosință să mergi acolo, Ragusa Ibla. Cu alte cuvinte este vorba despre Ragusa Inferiore, sau orașul vechi, noi fiind acum în Ragusa Superiore. Cele două sunt despărțite printr-o râpă adâncă -Valle dei Ponti. Amândouă sunt incluse alături de celelalte orașe din Val de Noto în patrimoniul Mondial Unesco.

Am ajuns în centrul Ragusei Superiore după ce am trecut unul din cele trei poduri care leagă orașul nou de centrul istoric-Ponte F. Pennavaria. Spre sfârșitul plimbării ne-am așezat nițel, preț de câte o cafea pe terasa largă a Catedralei di San Giovanni Battista, dar cu o vedere frumoasă și către Chiesa del Collegio di Maria Addolorata ( Chiesa dela Badia), unde momentan era o expoziție temporară dedicată lui Caravaggio. Începuse să picure ușor, cerul era cenușiu, dar totuși ne-am zis să mergem până la punctul de belvedere către Ragusa Ibla, adică la Chiesa de Santa Maria dela Scale și apoi la Chiesa di Santa Veneranda o Santa Lucia. De acolo urma să avem o super vedere către domul albastru cu majolică al Chiesei di Santa Maria dell' Istria, pe care sigur, sigur, îl veți vedea în toate pozele de prezentare a Ragusei.

Am lăsat în urmă clădiri superbe, câteva palazzo-cum ar fi Palazzo Zacco ori Palazzo Bertini. Sub picături de ploaie am făcut și pozele, nimic nu avea să știrbească frumusețea acestui loc, absolut magnific. Doar încercam să-mi imaginez cum e acolo jos. Se spune că pe acel mic deal sunt cel puțin 50 de biserici în stil baroc, castele și clădiri superbe. Taxiul costă 10 euro, făceam deja calculele privind timpul, doar că cerul era pornit să toarne, iar acum deja tuna și fulgera. Așa, cu inima îndoită am pornit înapoi spre stația terminal a busurilor, traversând de data asta pe un alt pod-Ponte Vecchio. Și bine am făcut că în cele cca 15 minute rămase până la ora de plecare, a urmat o ploaie torențială, ce cu siguranță ne-ar fi făcut ciuciulete, de nu ne mai primeau să urcăm nici măcar în bus.

Cum pentru ziua următoare nu se anunța ploaie în Catania, ne-am propus să rămânem acolo pentru a începe vizitarea orașului gazdă. Noi stăteam la distanță de o clădire, de Via Vittorio Emanuele II, strada principală, la doar câțiva pași cam de toate obiectivele. Am zis s-o luăm frumos și liniștit spre Mânăstirea dei Benedettini di San Nicolò l' Arena, actualmente parte a Universității din Catania, apoi ce ne-o mai ieși în cale. Dar despre Catania vă voi povesti separat.

Și pentru că vremea se anunța tot mai frumoasă, ne-am propus să mergem spre nord, la Taormina. Era o zi de sâmbătă. De mult visam la asta, iar acum aveam emoții, în sensul în care să nu fiu dezamăgită după așteptările prea mari. Sigur că nu avea cum să fie vorba de așa ceva!

După un drum frumos de circa o oră și un pic, iar mai apoi cu niște serpentine strânse și vederi minunate către Marea Ionică, am descoperit un loc minunat, o stațiune de top, cu priveliști spectaculoase. De oriunde ai privi, din toate părțile, fie de la teatrul antic, fie din grădina publică, fie din Piazza 13 Aprile, panorama este fabuloasă, atât spre mare, cât și spre muntele din spate pe care stă cocoțat sătucul Castelmola, spre mica Isola Bella și plaja din Naxos, dar și spre misteriosul Etna.

Nu degeaba spunea JW. Goethe în cartea sa „Călătoria italiană” că aici a descoperit „un petic de paradis” . Da, pentru că aici este un melanj perfect între mare și munte, între istorie și arhitectură, între vechi și nou, între plajă și magazine de firmă.

În Castelmola n-am ajuns, dar e motiv întemeiat pentru a ne întoarce cândva!

Serile le petreceam în Catania, normal, după ce ne întorceam din plimbări, de regulă ori în Piazza del Duomo, ascultându-i pe artiștii stradali cântând în fiecare seară, sau admirând mirese la ședințe foto, sau mai sigur pentru cină făcusem o pasiune în ultimele zile pentru Via Garibaldi, mult mai liniștită și plăcută, în opinia mea, mai precis în Piazza Giuseppe Mazzini. Dar și despre asta, cu altă ocazie.

Venise duminica și noi plecam spre Palermo, dis de dimineață cu autobuzul de ora 8. Deși drumul este lung, cca 210 km, se merge pe autostradă, iar timpul a fost undeva la 2 ore și jumătate. Nu pot spune că am nimerit foarte bine, nu mă gândisem la asta, dar a fost foarte aglomerat. Pe lângă numărul mare de turiști, s-a adăugat și numărul mare de localnici ieșiți la plimbare, la o bere sau o cafea, de nu aveai unde arunca un băț pe Via Maqueda sau Via Vittorio Emanuele. În biserici era slujbă, lume multă și acolo, așa că nu făcusem mare afacere cu ziua asta. De supărare ne-am așezat să mâncăm, ce bine că găsisem loc, pentru că la întoarcere, nu mai aveai nici o șansă pentru a prinde măcar un locșor undeva, nici măcar de-o cafea.

Nici nu mai aveam pretenția de a acoperi cât mai mult din obiectivele dorite, așa că în răstimpul rămas până la întoarcere, deoarece biletul era fixat pentru ora 16, am rătăcit pur și simplu pe străduțe, până am nimerit la Palazzo Conte Federico. Cum văzusem deja multe palazzo peste tot, dar nu multe vizitabile, am băgat nasul-poarta fiind deschisă, să fac o poză în curte. Ne-a ieșit în întâmpinare un băiat frumos și tânăr ce arăta exact ca un conte, întrebându-ne dacă nu dorim un tur. Tur ce avea să înceapă la ora 14, adică fix peste 10 minute și care ținea o oră. Ne-am învoit bucuroși, prețul 15 euro/căciulă, iar ghid ne-a fost chiar el, Nicholas, fiul contelui Alessandro Federico, aveam să aflăm noi peste câteva minute. Nu regret deloc, a fost splendid, veți vedea la momentul potrivit.

După vizionarea palatului, ne-a rămas timp doar pentru drumul înapoi spre stație, cu regretul celorlalte locuri pentru care cu siguranță trebuie o altă vacanță, de data asta cu cazare chiar în Palermo.

Cele două zile care au urmat au fost dedicate Cataniei, au fost zile frumoase, senine și călduroase, potrivite perfect, fie că a fost la Orto Botanico sau Palazzo Biscari, Villa Bellinni sau Monastery Benedetto ori pentru a privi orașul de sus, de pe acoperișul bisericii St. Agatha, sfânta protectoare a insulei Sicilia.

În drumurile noastre am parcurs zone destul de întinse din insulă, suficient cât să-mi fac o părere, am fost în sud, est, nord și centru prin Enna, am văzut munți și dealuri, câmpii și terenuri fertile, livezi întinse de citrice, portocali, lămâi și lime, viță de vie, legume și măsline. În Avola este patria migdalelor, acolo unde este și un muzeu dedicat lor. Am trecut și noi prin acest oraș în drum spre Noto. Drumurile sunt destul de bune în general, la unele se lucrează și acum, sunt în reparații și se circulă pe un singur fir. Nu sunt foarte aglomerate cu excepția intrărilor și ieșirilor din orașe, mai ales spre seară când ne întorceam noi în Catania.

Etna, vulcanul cel mai înalt din Europa și care este încă activ, de 3357 de m, vizibil perfect în a doua parte a vacanței, cu fumurile lui, era mereu acolo, mereu parte din peisaj. Am trecut pe lângă el și prin dreapta spre Taormina, dar și prin stânga sa în drum spre Palermo. Nu am ales excursia acolo, la început din cauza ploilor, apoi n-a mai fost timp. V-am spus eu, trebuie mai multe zile sau o altă vacanță!

La fel de spectaculoase sunt apusurile și răsăritul în Sicilia, mai ales că au „venit” firesc, fără a le fi „vânat” . Am avut parte și de una și de alta, considerându-mă foarte norocoasă pentru asta.

Prețurile mi s-au părut măricele la restaurant, dar în ziua de azi nu te mai miri de nimic. În Taormina în special sunt prețuri de pus în ramă, mai ales la produsele de firmă, dar chiar și simplii magneței, care treceau de 3 euro. Un suc proaspăt de fructe pe stradă era 3 euro, o înghețată între 3-5 euro. Berea cam 10 euro la restaurant, nici măcar mare, ci doar la 330 ml, bine, e drept că asta a fost în Piazza 13 Aprile, la Wunderbar cafè-restaurant.

În celelalte orașe prețurile sunt mai moderate, cel puțin față de Taormina. Nici Catania nu diferă, în centrul istoric, este mult mai costisitor decât în alte părți. Dar trebuie să recunoaștem, parcă și gustul e mai, mai, cu vedere la catedrală sau la monumentul elefantului-Fontana dell' Elefante.

O consumație la cină, ne ducea undeva între 43-50 de euro (pe Via Garibaldi).

După cum v-am spus, transportul este bine pus la punct, există Alibus pentru aeroport, biletul costă 4 euro. Pentru rute în afara orașului se ocupă Etna Trasporti-Interbus și Sais. Orarul este afișat în stațiile terminale și este foarte bine respectat. Sunt și trenuri, gara este în vecinătatea autogării, dar noi nu le-am folosit.

Despre plajele Cataniei nu vă pot spune prea multe, se poate ajunge cu busul, însă noi nu am avut ocazia. Parte din cauza ploilor, apoi n-am mai avut timp și cred că nici apa mării nu era potrivită de baie după o săptămână de ploi. Drept răsplată, la plecare le-am văzut perfect din avion și vi le arăt și vouă, iar din ce am văzut, erau pustii.

Ce aș mai fi dorit să văd?

O, foarte multe-orașe-Caltagirone-locul cel mai spectaculos, din punct de vedere al ceramicii, fiind cea mai mare producătoare de pe insulă. Apoi în sud celelalte orașe aparținând curentului baroc târziu de Sicilia-Val di Noto, este vorba de Modica, Scigli, Militello, dar și multe altele, în nord Cefalù, Messina, Monreale, Trapani și nu în ultimul rând siturile arheologice celebre, Selinunte, Segesta, Agrigento. Dar poate le vor veni rândul într-o altă vacanță!

În încheiere nu pot decât să vă recomand și vouă o vacanță în Sicilia, o insulă fabuloasă din multe puncte de vedere, iar dacă vă place istoria, arta, arhitectura dar și gastronomia, veți fi răsplătiți din plin. Dacă eu nu v-am convins îndestul, poate o vor face pozele!

Webmaster, o rugăminte:

https://youtu. be/vOE6d4ooXm0

Mulțumesc frumos!

---

VIZUALIZĂRI: 10500 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI