Sicilia - o destinaţie superbă din mai multe motive

TIPĂREȘTE

Pentru Sicilia avusesem un itinerariu întocmit de ceva vreme. După cum citisem la momentul întocmirii lui, Crăciunul mă atrăsese în mod special acolo datorită faptului că se reunesc familiile. Iar pentru sicilieni familia e ceva într-adevăr sfânt, legăturile dintre membrii ei sunt foarte strânse, cu un cap al acesteia care se detaşează printr-o autoritate recunoscută ca nicăieri altundeva.

Doar să vă imaginaţi că dimineaţa crâşmele sunt populate cu bărbaţi ce stau tacticoşi la taclale iar picior de femeie vezi doar din când în când până la amiază. După ce îşi termină ei bucata de zi rezervată dovedirii masculinităţii…

Dar am ajuns în perioada unei alte importante sărbători creştine, Sfintele Paşti, ocazie excelentă de a observa modul şi tradiţiile în care aceasta e sărbătorită şi de alţi creştini.

Dacă ar fi să scriu pe repede înainte ce m-a atras spre cea mai mare insulă din Marea Mediterană aş menţiona curiozitatea de a călca pe urmele şi prin locurile în care s-au născut legendele mafiote, frumuseţea plajelor – care mi se părea exagerată -, şi ceva din farmecul acelei Italii sudiste, vechi şi sărăcăcioase rămase în mintea mea dintr-o vacanţă anterioară petrecută pe Coasta Amalfitană.

Mai presus de toate, destinul şi-a făcut încă o dată numărul, prilejuindu-mi sporirea nerăbdării de a pleca într-acolo. Nu e prima oară când mă aflu în această ipostază şi nu ştiu dacă va fi sau nu şi ultima…

La scurt timp după achiziţionarea biletelor de avion, cam cu două luni înainte de plecare, Anca, cumnata mea şi o cititoare ferventă, îmi recomandă şi trimite două romane. Nu vă ascund că am început să râd când am luat primul volum în mână şi am simţit din nou legătura cu ceva imaterial, de nedescris.

Dacă la începutul anului îmi recomandase şi am citit trilogia “În ţara norului alb” de Sarah Lark cu acţiunea desfăşurată în Noua Zeelandă – ţara avută în vedere pentru un concediu din noiembrie, acum mi-a trimis “Leii Siciliei” scrisă de Stefania Auci. E doar întâmplare, oare? ...

Ei bine, cartea aceasta pot spune că m-a pregătit pentru Sicilia, mi-a descifrat taine locale, mi-a luminat momente istorice, m-a determinat să includ noi locaţii în itinerariul deja planificat şi, mai presus de toate, m-a făcut să îmi doresc să calc pe urmele celor din neamul Florio.

Cea mai cunoscută familie de pe insulă, cei care au introdus cultivarea viţei de vie şi fabricarea vinului pe insulă, cei care au patentat la nivel mondial conservarea peştelui în cutii de tablă, cei care au început să extragă sarea la Trapani şi cei care au contribuit decisiv la ridicarea Teatrului Masimo, construcţiei ce ocupă locul secund în Europa în clasamentul clădirilor culturale după Opera Garnier din Paris.

Un neam care a influenţat decisiv istoria şi economia Siciliei, respectat şi în zilele noastre după cum aveam să constat la descinderea mea pe acele meleaguri.

Unde aveam să aflu că de acolo a pornit fascismul, ideologie politică radicală dusă la extrem de Mussolini după ce a preluat idea fasciilor, un fel de organizaţii sindicale în organizate în fabricile siciliene.

De aici a pornit şi Mafia, cu rădăcini în neîncrederea localnicilor în guvern pe timpul secolelor de putere suverană absentă, perioade în care sicilienii au învăţat să se bazeze pe justiţia administrată de şefi locali. După anul 1860 proprietarii de terenuri şi fabrici au angajat bandiţi pentru a Ie proteja afacerile, ceea ce a condus la proliferarea unui sistem interlop ce a folosit crima şi frica, au format alianţe şi au penetrat societatea şi administraţia., asociind în mod definitiv în conştiinţa omenirii Mafia cu Sicilia.

Dincolo de aspectele cu relevanţă lugubră în istoria omenirii, insula se întipăreşte în amintirea turistului prin frumuseţea plajelor – sunt de-a dreptul magnifice unele dintre ele! -, prin acea gălăgie din cartierele perifice ale oraşelor, marcă înregistrată a sudului dar şi prin preparatele culinare locale.

Între care, de departe, la loc de cinste se află îngheţata. Poate cea mai bună de pe unde am umblat şi gustat. Probabil că am mai scris undeva asta prin scrierile despre pelegrinările mele, dar revin şi actualizez informaţia la zi.

Sicilienii sunt mândrii de produsul lor şi explică faptul că poziţia de frunte în clasamentul pe ramură se datorează unei creme obţinute din influenţele culinare arabe şi spaniole. Închipuiţi-vă seara cozi la gelaterii cam ca pe vremea comunismului la lapte!! Formate din localnici şi nu din turişti.

Aşa ceva am văzut la Mazzara del Vallo, acolo unde am intrat în cea mai interesantă gelaterie în care găseai o infinitate de modele şi soiuri de îngheţată, de la ciocolată şi fistic până la tiramisu şi zupppo inglese, de-a dreptul sublime pentru papilele gustative! Păcat că nu aveau ciorbă de perişoare…

După 10 zile petrecute acolo, îmi vor rămâne în amintire dimineaţa din Trapani în care am asistat la vânzarea de peşte direct din bărcile pescarilor şi am gustat pentru întâia oară creveţi cruzi, plimbarea cu bicicleta pe Insula Favignana, drumeţia prin Rezervaţia Naturală Zingaro, clădirile superbe din Palermo şi serpentinele care ne-au dus prin munţi.

Pentru a ajunge să trăim toate acestea, ne-am folosit de un Nissan Micra a cărui închiriere ne-a costat foarte mult, în opinia mea: 500 euro – asigurare completă – şi o garanţie de 300 euro, care ne-a fost returnată la o săptămână după ce am ajuns acasă.

Când afirm că am considerat scump acest serviciu am în vedere alte vacanţe dar şi preţul solicitat de companiile de închirieri pentru luna aprilie, de vreme ce pentru un număr similar de zile în luna martie tariful nu se ridica nici la jumătate. Deh, a început sezonul turistic…

La nicio firmă de închirieri cu care am luat legătura nu am avut posibilitatea de a prelua autoturismul decât cu plata asigurării Casco în lipsa unui card de credit. Peste tot am plătit şi garantat cu cardul de debit, ba chiar am solicitat băncii şi unul embosat pentru a nu avea probleme odată ajunşi la destinaţie. Însă sicilienii nu şi nu, o ţineau pe a lor.

Stăteam în două dacă să închiriem sau nu după ce am trecut pe la ghişeele mai tuturor firmelor de profil situate în aeroport sau în dreapta acestuia.

Varianta a doua însemna transportul public dar şi ciuntirea itinerariului în funcţie de rutele de deplasare a acestuia.

Conform zicalei “dai un ban dar stai în faţă” , am purces la drum cu Nissan-ul, maşinuţă ce nu ne-a dezamăgit deşi se spetea la greu pe unele pante mai accentuate din munţi. Acelaşi lucru îl recomand oricui ajunge acolo întrucât îţi oferă posibilitatea de a hălădui pe drumuri pe care nu circulă autobuzele şi nu depinzi de orarul lor.

Am luat insula la vizitat în sensul acelor de ceasornic şi am început de la ora 4, conform celui mai mare, respectiv cu Siracusa.

Am continuat cu Noto – Ragusa – Agrigento – Mazzara del Vallo – Trapani – Insula Favignana – Castellamare del Golfo – Rezervaţia Zingaro – Palermo – Cefalu – Gangi – Taormina pe nişte drumuri când foarte bune, când acceptabile sau chiar denivelate şi cu gropi (în special în interiorul localităţilor).

Cazări am ales la B&B-uri, apartamente şi chiar o pensiune agroturistică cocoţată între dealuri şi munţi, departe de alte localităţi, acolo unde am simţit adevăratul şi autenticul spirit sicilian, luând cina cu gazdele şi parte din familia acestora, într-o sâmbătă seara. Totul spontan, nimic programat, drept pentru care mă întorc la vorbe din popor: “nu aduce anul ce aduce clipa” .

Contrar majorităţii turiştilor, Etna nu a reprezentat un punct de interes pentru noi.

Nu am ţinut să intrăm nici în Catania şi am ales Palermo în detrimentul ei pentru a ne plimbări printr-un oraş mare. Nu cred că am greşit de vreme ce am descoperit unul dintre oraşele cele mai frumoase prin care am trecut, cu o sumedenie de palate şi biserici la tot pasul.

În antiteză, musai să deplâng faptul că aşa multe clădiri superbe lăsate în paragină nu am văzut nicăieri…

Până la urmă aceasta este Sicilia. Poate partea cea mai autentică a Italiei însă rămasă în urmă din punct de vedere economic şi, implicit, al celor ce decurg de aici.

Cu oameni care au migrat masiv din cauza lipsei locurilor de muncă şi au lăsat în urmă mii de case goale, actualmente în diverse stadii de degradare şi pe care unii edili locali încearcă să le propună spre achiziţie străinilor la preţul de 1 euro cu obligativitatea de a investi în renovarea lor, Gangi fiind orăşelul cel mai frumos şi cunoscut.

---

VIZUALIZĂRI: 6189 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI