GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Despre Santorini s-au scris multe. Numai pe acest site sunt câteva zeci de articole. Unele entuziasmante, altele favorabile, dar și câteva prezentând dezamăgiri. Se pare că nu prea ar mai fi multe de spus. Poate doar prezentarea imaginilor fixate pe retina proprie și a interpretărilor personale generate de acestea. Dar nu vreau să repet ce s-a mai scris. Este drept că mi-ar fi plăcut să povestesc despre plimbarea pe lângă craterul vulcanic de pe Nea Kameni, sau baia la izvoarele termale de lângă Palea Kameni, prânzul luat la o tavernă pe faleza insulei Thirasia, urcușul falezei de la Oia în spatele măgarilor, sau indescriptibilele apusuri de soare admirate de pa marginea Calderei la Fira sau de la masa unei alte taverne din Oia. Sau chiar despre apariția perechii de miri (japonezi de data asta), imediat după apus, ce pare a fi o chestie intrată în tradiție. Dar mi-e teamă să nu plictisesc cu lucruri deja arhicunoscute.
Așa că m-am decis să prezint aici numai o zonă a insulei care a fost menționată numai în treacăt în articolele anterioare. Este vorba de Thira antică (Archaia Thira) . Aceasta este amplasată în zona de est – sud – est a insulei, pe vârful unei imense stânci vulcanice (nu cred că îi putem spune „munte” la o altitudine de circa 350 m) cunoscută sub numele de Messa Vouno. Aceasta pătrunde în mare cu circa jumătate din suprafață, despărțind plajele localităților Kamari, la nord, și Perissa, la sud. Stânca se termină brusc în mare, cu un taluz practic vertical de câteva zeci de metrii înălțime. La vest de stâncă se găsește cel mai înalt punct al insulei, vârful Profitis Ilias, cu o înălțime de 566 m.
Noi aveam în program vizita la Thira antică în după amiaza celei de-a treia zi a excursiei în Santorini. Ca urmare, dimineața ne-am oprit pe plaja de la Kamari. Impresionează culoarea neagră a acesteia și podinile de lemn ce permit accesul la umbrele și șezlonguri. Fără ele, cu talpa goală, ai senzația că mergi pe cărbuni aprinși. Acolo am descoperit pentru prima dată utilitatea papucilor speciali. De pe plajă se vede perfect drumul în serpentine ce urcă sus la Thira antică, precum și modul în care imensa stâncă pătrunde în mare.
După porția de plajă, cândva după prânz, ne hotărâm să atacăm înălțimile. Aveam adresa de unde pleacă microbuzele, o nimerim imediat, dar, stupoare: ultimul microbuz a plecat la ora 11.00, deoarece situl arheologic se închide la ora 13.00. Nu îmi vine să cred. Cum adică să închizi un obiectiv turistic la jumătatea zilei? Aveam să ajung la o concluzie a doua zi dimineață. Nu ne rămâne decât să ne adaptăm programul. Alegem o excursie cu vaporașul de la Kamari la Perissa. Avem ocazia să admirăm Messa Vouno din spre mare. Imaginea este spectaculoasă. Pare că stânca se prăvale peste noi. În plus, trecem și printr-o mini strâmtoare, având în stânga o mică stâncă, practic o micro insulă, ce nu cred că are un nume în cadrul arhipelagului. Vaporașul ne lasă pe plaja de la Perissa. Și aceasta este neagră, dar parcă nu așa de intens ca cea din Kamari, și nici așa de fierbinte. Intrarea în apă este mult mai lină, și o mulțime de pești, destul de mărișori, se bat pe câteva bucățele de pâine aruncate de turiști. Ziua se încheie fără a fi vizitat principalul obiectiv propus.
A doua zi de dimineață luăm din nou autobuzul de Kamari și ne oprim direct la stația de microbuze. Biletele se cumpără dus – întors, menționând și ora de întoarcere. Deși ni se spune că 2 – 3 ore sunt de ajuns, noi solicităm ora de întoarcere 13.00 (după 4 ore), ultima programată. Sunt 3 sau 4 microbuze, de cred că aproximativ 15 locuri fiecare, ce circulă la circa 15 minute. În caz de nevoie, două microbuze dublează aceiași cursă. Drumul, care durează aproape 10 minute, are circa 3 km lungime și în 21 de schimbări de direcție în ac de păr urcă circa 250m în înălțime. Am reținut că, din motive de siguranță, șoferul claxonează înainte de încadrarea în fiecare curbă. Remarc totodată numărul mare de turiști care parcurg drumul pe jos. La un moment dat întâlnim o persoană care coboară traseul alergând. Șoferul ne informează că este un localnic, bolnav de inimă, căruia doctorul i-a recomandat acest exercițiu zilnic (numai la coborâre, sau în ambele sensuri?): Microbuzul ne lasă într-o parcare în sens giratoriu, într-o zonă cunoscută sub numele Sellada. Din punct de vedere geografic, aceasta este o șa, la cota circa 255, între Mess Vouno la sud – est și vârful Profitis Ilias la nord – vest. Spre nord – est se vede perfect Kamari, iar spre sud – vest, Perissa. În parcare ne așteaptă o întreagă turmă de „taxiuri locale”, măgarii fiind probabil animalele reprezentative ale insulei. Noi, ca și ceilalți turiști din grup, preferăm să vizităm obiectivul pe jos. De altfel, pe parcursul întregii vizite, oriunde în amplasament, nu am întâlnit pe nimeni călare pe măgari.
Înainte de a prezenta obiectivul, simt nevoia unei scurte introduceri istorice. În secolul XVII înainte de Hristos, o teribilă erupție vulcanică, probabil una din cele mai mari din toate timpurile, distruge o frumoasă insulă circulară și toate urmele de viață de pe ea. Mai târziu, evenimentul este legat de scufundarea Atlantidei sau de evenimentele biblice legate de fuga din Egipt. Cert este că, pentru câteva secole, rămășițele insulei nu au mai fost locuite. Abia din secolul XII înainte de Hristos apar ceva urme de revenire la viață umană pe insulă. Dar abia din secolul VIII înainte de Hristos există certitudinea colonizării insulei de un grup de Dorieni proveniți din Sparta. Conducătorul acestora, Theras, avea să dea numele său orașului pe care îl fondează aici, și apoi întregii insule. Primele săpături arheologice în zonă sunt făcute de germani la sfârșitul secolului al XIV-lea, și apoi continuate de statul grec. Ele evidențiază urme ale unui oraș helenistic peste care se suprapun ruine egiptene (perioada Ptolemeică), romane și bizantine. Amplasamentul face ca orașul să fie o adevărată fortăreață, fără a avea nevoie de ziduri de apărare. Au existat drumuri, pavate cu piatră, care au legat orașul de restul insulei, fie spre zona de câmpie, prin actuala Perissa, fie spre portul la mare, din zona actualului Kamari. În timpul invaziilor arabe orașul a constituit loc de refugiu pentru toți locuitorii insulei. Totuși, la puțin timp după aceea, orașul a început să-și piardă din importanță și ușor, ușor, să se depopuleze. Locuirea continuă a orașului pe mai multe perioade istorice a distrus o bună parte a artefactelor și a construcțiilor civilizațiilor anterioare. Majoritatea obiectivelor vizitabile în prezent datează din perioada egipteană.
Imediat după Sellada, o potecă betonată, în urcare destul de accentuată, ne conduce la intrarea în obiectiv. De aici, poteca este numai cu piatră. Imediat după intrare, pe partea dreaptă, o inscripție ne atrage atenția asupra Sanctuarului Afroditei. Ghidul broșură pe care îl avem nu spune nimic despre acest obiectiv, așa că nu am date suplimentare. După încă câteva serpentine alee potecii, ajungem într-o zonă ceva mai plată. Aici găsim o construcție relativ intactă. Este Capela Sfântului Ștefan, construită în perioada bizantină pe locul unei bazilici creștine timpurii (secolul al IV-lea) dedicată Arhanghelului Mihail. Este un grup destul de mare de turiști aici, dar reușim să ne apropiem de intrare și să privim înăuntru. Rămân puțin surprins căci, după cum arată, capela pare a fi în funcțiune.
Continuăm urcușul pe poteca ce urcă pe versantul estic al stâncii. Avem o perspectivă perfectă asupra stațiunii Kamari și a aeroportului, de pe care tocmai decolează un avion. Totodată, în zare, spre est, deslușim conturul insulei Anafi. Nu am date suplimentare despre aceasta.
Practic, intrarea în orașul antic are loc la Templul lui Artemidorus din Perge. Acesta, venit în Thira din Perge, Asia Mică; a fost amiral în flota egipteană. A fondat acest templu la limita între secolele IV și III înainte de Hristos. Astăzi sunt vizibile porțiuni din fațada templului, pe care sunt sculptate un vultur, reprezentând-ul pe Zeus, un leu, reprezentând-ul pe Apollo, și un delfin, reprezentând-ul pe Poseidon. Deasupra delfinului este sculptat chipul lui Artemidorus.
Orașul de aici îmi aduce puțin aminte de Efes. O stradă centrală, aici de la nord la sud, cu ruine de o parte și de alta. Diferența este că aici orașul este mult mai dezvoltat în lateral, iar terenul este în pantă, coborând din dreapta în stânga. Totodată, ruinele de aici sunt mult mai „la pământ”, la propriu.
Imediat după templu apare prima dintre străzile laterale, spre dreapta. Aceasta, ca și celelalte, sunt în trepte, urcând către marginea orașului. Noi ne încadrăm pe această stradă, spre vest, pentru a ajunge la capătul ei la Garnizoana perioadei Ptolemeice. Aceasta este suficient de ruinată pentru a nu identifica nimic. Noroc cu ghidul din dotare și panoul de prezentare al obiectivului. Sunt câteva încăperi, delimitate din ziduri de pietre puse una peste alta, până la 1.00 – 1.50 m înălțime. Bănuiesc că sunt refăcute într-o perioadă mai aproape de zilele noastre. Totuși, îmi atrage atenția un bolovan de culoare neagră, aceiași culoare a plajelor de la malul mării, ce contrastează vizibil cu pietrelor calcaroase din ruinele din zonă. Nu am o explicație a prezenței lui acolo.
Ceva mai sus, după încă câteva trepte, spre stânga, ajungem la Gimnaziul Garnizoanei. Denumirea mă trimite mai curând către o ”Academie militară” decât către o școală deschisă tuturor locuitorilor. Presupun că era totuși un loc de instrucție a militarilor încorporați în garnizoană, pentru că terenul, destul de plat, are mult mai puține pietre provenite din ruine, oferind o porțiune de „câmp deschis”, propice exercițiilor militare.
Ne continuăm drumul spre sud, și ajungem în zona centrală a orașului. Aceasta corespunde cu zona cea mai înaltă a stâncii, la circa 350 m altitudine. Aceasta este constituită dintr-o masă compactă de ruine, respectiv același tip de încăperi despărțite de jumătăți de ziduri obținute din pietre puse una peste alta. Ne este greu să identificăm principalele obiective ale zonei semnalate de panoul turistic indicator. Ar trebui să fie aici Templul Lui Dionysos, sau Băile Romane. Nici nu aveam cum să le identificăm, pentru că acestea sunt undeva mai jos, lângă drumul principal, și le vom vedea la întoarcere. Probabil că, având în vedere dimensiunile încăperilor și mărimea (sau mai bine zis „micimea”) acestora, de unde rezultă si densitatea ruinelor, cred că suntem într-o zonă de locuințe. Într-un final, la limita sud – vestică a zonei centrale, descoperim (bineînțeles cu ajutorul panoului indicator), Templul Zeilor Egipteni. Recunosc că la început am avut un moment de derută (Ce caută zeii egipteni în Grecia?), dar am realizat imediat că majoritatea ruinelor vizitabile datează din perioada când insula era sub stăpânire egipteană. Totuși, pietrele de acolo, și cele câteva nișe săpate în stâncă, nu fac, pentru noi, nici o mențiune privind care anume zei egipteni sunt onorați aici. Broșura ghid îi menționează pe Isis, Anubis și Seraphis, și o credem pe cuvânt. Despre ultimul, după ce m-am documentat pe internet, am oarecare dubii dacă e zeu egiptean sau zeu grec creat in Egipt de Ptolemeu I-ul.
Zona central – sudică și apoi zona sudică a orașului, pe măsura avansării spre vârful stâncii pătruns în mare, este din ce în ce mai expusă vânturilor. Ca urmare, locuințele dispar din această zonă, iar ruinele aparțin în principal unor instituții de cult. Prima întâlnită dintre ele este Templul lui Apollo Pythianul. Se pare totuși că ceea ce se vede aici sunt ruinele unei biserici bizantine construite pe fundațiile templului. La limita sudică a orașului se află Templul lui Apollo Karneios. Nu cred că sunt mai mulți zei Apollo. Este probabil același zeu, dar adulat în posturi diferite. Aici revenim la strada principală a orașului. Remarc în vecinătatea ei un bazin subteran, de vreo 3 m adâncime și o formă rectangulară în plan, cu pereții din bolovani. Se spune că ar fi un rezervor de apă. Acesta colecta apa de ploaie. Probabil că la început, pereții aveau și o tencuială impermeabilă, ce a dispărut în timp. Altfel, în forma actuală, rezervorul nu ar fi putut păstra apa. În capătul extrem sudic al orașului sunt ruinele cunoscute sub numele de Agora Zeilor. Oare ce or fi discutat aici Zeus cu subordonații săi? Sau avea întâlnire cu confrații săi egipteni?
Drumul de întoarcere îl facem pe strada principală. Ajungând din nou în zona centrală a orașului, pe partea dreaptă descoperim Amfiteatrul Roman. Nu este foarte mare. Apreciez la circa 200 locuri capacitatea sa. Dacă se respectă regula pe care am învățat-o la Efes, că un teatru roman este dimensionat pentru a zecea parte din numărul de locuitori ai orașului, înseamnă că, la acea etapă, Thira Antică nu era chiar foarte populată.
Continuăm drumul spre nord, printre case proprietate particulară, intersectând și o serie de străzi din lateral, toate cu trepte. Ici și acolo identific niște șanțuri ce par a fi lucrări de canalizare. Ceva mai departe, pe partea stângă atrag atenția ruinele unei construcții impresionante ca mărime. Având 46 m lungime și 10 m lățime, cu un șir de 10 coloane dorice în axul longitudinal, îmi aduce imediat aminte de clădirea complet reconstruită din Agora Ateniană ce adăpostește în prezent un muzeu. Cea de aici, numită conform panoului indicator Basilike Stoa, sau, conform broșurii ghid Royal Stoa, a fost construită în secolul I după Hristos și dedicată împăratului roman Augustus, adăpostind statuile familiei imperiale.
Exact peste drum de aceasta este Agora Sudică și apoi, în continuare, Agora Nordică. Împreună au o lungime de 111 m, cu lățimea variabilă, intre 17 și 30 m. Mie personal, nu îmi atrage atenția decât cu singurele pâlcuri de pomi din tot amplasamentul, prilej de câteva momente de pauză. Înțeleg acum de ce obiectivul se închide la ora 13.00. Sus față de nivelul mării, și fără efectul brizei, aici este foarte cald, și puțină umbră este binevenită. Cine va dori să repete experiența noastră, să-și ia și niște provizii de apă.
Trecând de Agora revenim în traseul de la venire și coborâm spre Sellada pentru a lua microbuzul. Ca un detaliu oarecum amuzant, deși declarasem ora 13.00 ca oră de întoarcere, nu am avut loc în microbuz și a fost necesar să mai fie chemat încă unul.
A fost ultimul obiectiv vizitat în Santorini. În după amiaza zilei respective am luat catamaranul către Creta.
Trimis de msnd in 19.02.15 22:14:06
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în GRECIA.
17 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (msnd); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
17 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Intr-adevar, se cam omite (sau se trece usor peste) abordarea acestui subiect, cel al siturilor arheologice din insula Santorini. Subiectul cel mai interesant este, fara indoiala, Caldera santoriniana, cea unica in lume. Apoi, un alt subiect ce suscita interesul publicului este: pro sau contra Santorini, de parca unica in lume ca imagine ai frumusete, sus-numita Caldera, nu ar fi un motiv suficient de intemeiat ca sa vizitezi macar o data in viata aceasta insula. Mai ales pentru ca este foarte aproape pentru noi,si relativ accesibila din toate punctele de vedere, in comparatie cu alte obiective turistice interesante de pe tot cuprinsul globului.
Insa uitam cu totii sau trecem usor peste antica Thira, sau situl arheologic de la Akrotiri din sudul insulei. Sau muzeele interesante, chiar remarcabile, din Santorini. Dupa Delos, Santorini este in opinia mea a doua insula ca importanta in Ciclade, in ceea ce priveste descoperirile si siturile arheologice.
Acest review este bine realizat; abordeaza intr-un mod interesant si complex acest subiect drag mie, cel al vestigiilor antice (si istorice in general), arheologice remarcabile, de care insula Santorini nu duce deloc lipsa. Felicitari, mi-a placut mult.
@zuftim -
Mulțumesc pentru aprecieri, cu atât mai mult cu cât ele vin din partea unui specialist în insulele grecești.
Mi-ar fi plăcut să scriu și despre Akrotiri, dar în perioada când am fost noi acolo era închis. Pe de altă parte, a fost și un oarecare noroc, obținând astfel jumătatea de zi ce ne-a permis să revenim la Thira antică.
Poate viitorul îmi va permite să revin în această frumoasă insulă și să am ocazia de a completa articolul.
@msnd - Felicitări pentru review-ul foarte util și detaliat. Ai dreptate, Thira antică e de obicei trecută complet cu vederea sau amitită doar în treacăt, chiar mai puțin și decât Akrotiri, care cel puțin pentru mine a fost cap de afiș în organizarea excursiei. Însă nici eu, ca mulți alții, nu am reușit în 5 zile să ajung la Thira antică, m-am mulțumit s-o privesc de jos, în scurtul timp petrecut la plaja din Perissa. De fapt, nu m-am mulțumit, dar pur și simplu 5 zile nu sunt suficiente sa le vezi pe toate și am ales tot altceva. Și încă ceva, poate îți vei face timp să ne povestești mai multe, chiar daca sunt articole destule, de fiecare dată punctele de vedere sunt altele. Stai liniștită, nu ne vei plictisi. Chiar sunt curioasă cum ai percetut, de exemplu, urcarea cu măgărușul, pentru mine a fost marcantă
Articolul a "primit" o ilustraţie muzicală sau video-muzicală - vezi mai sus, imediat sub titlu.
Daca autorul preferă o altă melodie sau un alt videoclip, este rugat să ne scrie (aici, ca ecou, ori pe PM)
@zuftim - din 2005 când a fost un accident în care a murit un turist, Akrotiri este închis, m-am supărat mult cănd am ajuns acolo şi am văzut că este închis de ani buni şi nu era specificat nicăieri acest lucru. în schimb reclame erau la tot pasul, Akrotiri este cu mult mai interesant decăt Anticul oraş Thira, a fost mai bine păstrat fiind îngropat...
@Cristian_h -
În 2010 era încă închis. Probabil că dacă era deschis, i-am fi acordat prioritate în raport cu Thira antică. Deși am văzut ulterior articole și ecouri, nu foarte entuziasmante.
În Muzeul de Arheologie din Heraklion am văzut două fresce decupate din Akrotiri. Dacă și restul arată precum aceste fresce, părerea mea este că merită văzut. Așa cum spuneam și anterior, sper să mai am altă posibilitate.
@Camelia19 -
Mulțumesc mult pentru aprecieri. Noi am stat numai 3 zile, dar ne-am făcut de la început un program foarte strict. Bineînțeles că au rămas un număr imens de lucruri care nu au avut loc în planificare. Așa cum am mai spus, îmi doresc să mai ajung odată acolo. Măcar pentru Akrotiri.
Pentru a scrie și despre restul excursiei îmi trebuie să mă conving eu însumi. Principala piedică este dorința să nu repet ce au scris alții.
Despre urcușul cu „taxiul local” nu pot deocamdată să spun decât un singur lucru: stresant.
@webmaster13 -
Mulțumesc mult. De foarte multă vreme nu m-am mai bucurat de această atenție.
@Cristian_h
” din 2005 când a fost un accident în care a murit un turist, Akrotiri este închis
Pe 1 octombrie 2014 m-am intors in Pireu din a 4-a insula cicladica vizitata. Nu am scris despre ea, asa ca nu sustin ca a fost Santorini. Deci nu sustin ca am vizitat in 2014 situl arheologic de la Akrotiri. Dar:
In septembrie 2005 a avut loc un accident in urma caruia si-a pierdut viata un turist britanic. Situl arheologic a fost inchis. Dar in aprilie 2012 a fost redeschis spre vizitare publicului.
Spre exemplu, numai pe Tripadvisor sunt 110 reviewuri despre vizite la acest sit, mai recente de data cand am plecat eu din Ciclade: 1 octombrie 2014. Tot de acolo putem afla si pretul biletului de intrare: 5 euro.
Deci, facand totala abstractie de vreo posibila sau imposibila experienta a mea personala, eu as inclina sa cred ca situl arheologic de la Akrotiri este acum deschis spre vizitare publicului, incepand cu data de 11 aprilie 2012. Program de vizitare in timpul iernii: orele 8-15. Ar putea parea surprinzator pentru unii, dar insula Santorini este asaltata de turisti tot timpul anului, inclusiv iarna. Acest lucru se datoreaza faptului ca acestia nu urmaresc in primul rand plaja si baie; doar pentru plaja si baie nu este necesar sa mergi pana in Santorini. Majoritatea turistilor vin pentru Caldera, care desigur este frumoasa in orice anotimp, si pentru alte obiective, printre care si faimosul sit arheologic de la Akrotiri, foarte bine pastrat, marturie a civilizatiei de tip minoic ce existase pe insula, inainte de cataclismul din antichitate care a distrus-o.
De pilda, mi-a soptit un pescarus din Santorini ca pe data de 1 octombrie anul trecut, de pe feribotul Blue Star Ferries ce venea dupa-amiaza dinspre Pireu, coborau in Santorini puhoaie de turisti. Pentru feribotul precedent de intoarcere in Pireu, al companiei Sea Jets, nu mai erau bilete de cel putin 5 zile! Noroc ca Blue Star Paros, chiar daca nu e asa mare ca Blue Star Delos, e totusi incapator, si se mai gasisera bilete.
Ce vreau sa zic cu asta? Ca Santorini, vrem sau nu vrem, parerea noastra oricum este prea putin importanta, este o insula in mare voga, iubita, admirata, dorita, pe plan mondial. Asiaticii de pilda au facut un adevarat cult pentru aceasta insula, si mai ales pentru tot ce are ea mai atractiv minus plajele ei, care nu ii intereseaza aproape deloc. Vin in masa, de la mii si mii de kilometri departare sa o viziteze, multi dintre ei imbracati in costume de miri si mirese, pentru a savarsi, fie si simbolic, ceremonia casatoriei in insula numita de multi ca fiind a romantismului sau a lunii de miere.
Asa ca, repet: situl arheoligic de la Akrotiri: 110 reviewuri in 4 luni si jumatate! 1258 reviewuri in total pe Tripadvisor! Putem compara inclusiv ca impact acest sit Akrotiri cu alte obiective din lume care ne-ar parea mai importante la prima vedere. Este meritul insulei si al Calderei care atrage ca un magnet, dar si meritul sitului arheologic propriu-zis.
@all
Si revenind la obiectul acestui review: antica Thira nu este poate la fel de interesanta ca sit arheologic ca si Akrotiri. Dar ce frumos vegheaza, neclintita, calma, imperturbabila, de mii de ani, de sus de pe stanca Messa Vouno! Iar la poale, pe malul Marii Egee, despartite de impresionantul munte (sa-i zicem totusi asa), sunt doua plaje, doua statiuni, nu cele mai frumoase din lume, nici macar nu sunt emblema sau must-see-ul insulei, dar au si ele farmecul lor: Perissa si Kamari. Dupa cateva ore de admirat Caldera (Fira, Firostefani, Imerovigli, Oia), de vizitat Akrotiri sau Ancient Thira, de plimbat pe jos, cu masina, ATV-ul sau magarusul, cateva ore de plaja sau balaceala la Perissa, Kamari sau Vlichada pica la tanc. Pentru a sfarsi apoteotic ziua de exemplu la o degustare de vinuri la Santo Wine, stand linistit si relaxat si admirand asfintitul acolo la crama, langa Caldera. Sau, de ce nu? “back to Oia! ”, ca doar se zice ca acolo este cel mai frumos asfintit din lume! Nu trebuie sa fim de acord cu acest slogan, trebuie doar sa il verificam!
@all
Ati fost in Santorini?
a) Da, ati fost? V-a placut? Bravo!
b) Ati fost si nu v-a placut? Imi pare rau… Mai incercati o data, dar lasati deoparte gandurile negre, prejudecatile si carcoteala de dragul carcotelii, si incercati sa simtiti frumusetea Calderei, este unica.
Daca va place frumosul si binele ca principiu macar, e imposibil sa nu apreciati frumusetea Calderei si a insulei in general, chiar daca mai are si zone mai putin atractive, datorate turismului in masa si altor factori. In fond, Raiul, adica perfectiunea, se gaseste in Ceruri, nu pe Pamant.
c) Nu ati fost inca in Santorini? Aoleu! Viata e scurta, ar fi pacat sa ratati aceasta insula minunata in viata curenta. Va acord o singura circumstanta atenuanta: credeti in reincarnare, si sperati ca poate data viitoare… Sunteti siguri ca va mai fi o data viitoare?
Asa ca, grabiti-va, hai in Santorini, nici nu stiti ce pierdeti.
@zuftim:
Un pic de polemică, si un ecou cat un review marca @zuftim.
Akrotiti este sigur redeschis din 2012.
@msnd
”Un pic de polemică
Nici gand sa vreau sa polemizez. Mi-am exprimat o parere cu rezerve asupra spuselor mele, fara sa vreau a fi categoric, am spus :
”eu as inclina sa cred
etc
Eu am simple pareri, pe care nu tin defel sa le impun nimanui. De fapt, recunosc, ma interesa... restul. Faptul ca situl Akrotiri este sau nu deschis pentru mine importa mai putin, atunci cand ma gandesc la insula Santorini in ansamblul ei. Si daca tot a iesit
”un ecou cat un review marca @zuftim
mi-a venit o idee: e posibil cu ocazia aceasta sa-mi fi "platit", fara sa vreau, o mai veche "datorie", care nu-mi era deloc usoara, caci pentru mine ar fi atat bucurie cat si tristete: review-ul despre insula nr. 4. Deoarece cineva anume stie si ce ar insemna acest lucru.
Felicitari pentru review! Foarte interesant și bine scris!
Ciudată terapie pentru un cardiac urcarea sau coborârea de pe munte în fugă. Sunt curioasa dacă da și roade. Cel puțin părea în formă omul?
@luciaoradea -
Mulțumesc mult pentru aprecieri. Sper să fie cât de cât de folos celor care se hotărăsc să viziteze obiectivul.
Nu am idee dacă nu sunt și afecțiuni cardiace care să ceară ca tratament suprasolicitare și efort. Nu știu dacă și urcarea o făcuse în același mod, dar la coborâre, cât să vezi din fuga mașinii, părea normal. Și apoi, singura sursă a informației a fost șoferul microbuzului.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jun.2022 Santorini – Insula ce oferă amintiri magice — scris în 21.12.22 de alinafulg din OţELU ROşU [CS] - RECOMANDĂ
- Jul.2021 Santorini 2021 — scris în 17.07.21 de alex1987sb din SIBIU - RECOMANDĂ
- Sep.2020 Zece kilometri de drumeție, zece kilometri de peisaje superbe — scris în 13.01.21 de irinad din TâRGOVIșTE - RECOMANDĂ
- Sep.2020 In vino veritas: Muzeul Vinului Vothonas, Santorini — scris în 06.01.21 de irinad din TâRGOVIșTE - RECOMANDĂ
- Sep.2020 Incursiune în centrul insulei Santorini (satul Pyrgos) și pe acoperișul său (muntele Profitis Ilias) — scris în 16.12.20 de irinad din TâRGOVIșTE - RECOMANDĂ
- Sep.2020 Orașul antic Thera din Santorini — scris în 18.11.20 de irinad din TâRGOVIșTE - RECOMANDĂ
- Sep.2020 Odiseea mea santorineză sau calea de la extaz la agonie și viceversa — scris în 29.10.20 de irinad din TâRGOVIșTE - RECOMANDĂ