Preveli un loc pentru suflet

TIPĂREȘTE

Din punct de vedere al asezarii geopolitice, la intretaierea drumurilor comerciale dintre Occident si Orient, Creta a constituit dintotdeauna un impact asupra dezvoltarii vietii monahale. Traditia locala aminteste trecerea Apostolului Paul prin Creta. Monahismul egiptean, care presupune o puternica vocaţie, o chemare absolut necesara din partea lui Dumnezeu, o atingere a Duhului Sfant care indeamna sufletul viitorului calugar sa aleaga aceasta cale aspra si plina de retineri, a avut o puternica inraurire asupra monahilor de pe acesta insula.

Primele asezari monahale din Creta sunt semnalate in Bizantul timpuriu inainte de anul 824. Cele mai vechi dintre ele erau manastiri inconjurate de ziduri groase pentru a opri invazia piratilor. In secolul al XVII-lea, in ultimele decenii de stapanire venetiana, existau peste 1.000 de manastiri. Astazi functioneaza in jur de 40, unele avand foarte putini calugari, asta ca sa reamintesc despre numarul acestora la manastirea Chrysoskalitissa. (2)

Inca de pe drumul dinspre aeroportul Nikos Kazantzakis catre Rethymno dupa cateva cuvinte spuse de Victor, ghidul nostru pe insula, despre manastirea Preveli am introdus-o in viitorul circuit de vizite din cadrul insulei. Si am facut acest lucru intr-unul din traseele care a cuprins plaja Plakia de la Marea Libiei si cheile Kourtaliotiko, un loc pitoresc cu o panorama spectaculoasa.

Despre aceasta manastire care adaposteste o mica bucata din crucea pe care a fost rastignit Domnul nostru Isus am tot auzit si dupa aceea in oras, vazand multe excursii care o aveau in program. Am sa scriu cateva cuvinte despre trecutul manastirii Preveli, ca sa va faceti o idee despre aceasta posibila si recomandata destinatie pentru cei care vor vizita insula Creta.

A fost fondata de parintele Jacob Preveli in timpul ocupatiei otomane a insulei, in secolul al XVI-lea. Timp de multi ani, datorita bibliotecii foarte mari pe care o avea, manastirea Preveli a jucat un rol important ca centru de studii si in acelasi timp a adapostit intre zidurile sale multe traditii artistice, reprezentate prin numeroase icoane, picturi si sculpturi.

Asa cum spuneam si intr-un articol precedent, urmand traditia majoritatii manastirilor grecesti si manastirea Preveli este asezata pe niste dealuri stancoase ale canionului Preveli.

Trecutul glorios pe care il are acest asezamant monahal se datoreaza calugarilor care au salasuit aici si care au depus eforturi sustinute in educarea si pentru libertatea locuitorilor cretani.

Manastirea este compusa din doua complexe de cladiri: Manastirea de Jos sau Kato, a Sf. Ioan Botezatorul si Manastirea din Urma, sau Pisso, a Sf. Ioan Teologul. Cea folosita in zilele noastre este doar cea din urma, totodata depunandu-se eforturi sustinute de reamenajare.

De-a lungul timpului, cele doua manastiri au fost distruse in repetate randuri dar tot de atatea ori au fost restaurate de catre calugari si locuitori.

Dupa ce se parcurge un drum serpuit ascendent, pe o sosea ingusta ca toate drumurile din Creta, se ajunge pe un platou intins, de unde, pe partea stanga iti zambeste marea albastra. Parcarea este vasta si asfaltata in totalitate.

Intrarea in curtea manastirii se face pe sub o arcada pe care apare ilustrat Sf. Ioan Teologul In partea dreapta este pomenit si numele intemeietorului Preveli.

Imediat in partea stanga exista o cabina unde se achita taxa de vizitare, in valoare de 3 euro. In curtea manastirii se pot vedea chiliile calugarilor si cateva anexe.

Tot pe partea stanga, la circa 15 metri este intrarea in muzeul manastirii, construit pe locul vechilor grajduri. Fotografierea si filmarea sunt permise cu exceptia acestui muzeu si a bisericii.

Continuandu-ne drumul urcam o panta pietruita de cativa metri si patrundem in curtea interioara, pe partea stanga aceasta devine o terasa, jos fiind vizibile o multitudine de custi si tarcuri amenajate, ba chiar si un mic bazin cu apa, unde vietuiesc o mare varietate de animale si pasari, pauni, bibilici, porumbei, rate, gaste, lame, cerbi, caprioare, iar lista poate continua. Toata curtea interioara este presarata cu scari care ori coboara, catre unele din chilii, ba urca pe platoul din spate acolo, pe partea dreapta, intre biserica manastirii si marginea terasei fiind un spatiu cu banci, privelistea asupra marii fiind superba.

Biserica, nu foarte mare, dar nici mica, bine conservata si la exterior, te va face sa tresari in momentul in care vei pasi inauntru, datorita stralucirii care te va invalui din momentul in care ai intrat. Ca si la Crysoskalitissa biserica nu are pronaos, intrarea facandu-se direct in nava acesteia, numita si naos. Iconostasul, partea care desparte naosul de altar, de o frumusete rapitoare, cu icoane mari, lucrat mestesugit, cu incrustatii din fir de aur, apoi Poarta Frumoasa care se inchide cu usile imparatesti. Dvera, sau catapeteasma, partea de sus este lucrata in acelasi ton si din acelasi lemn, cu sfinti picati in ulei si auriti pe margini. Desi, asa cum am spus, nu foarte mare, biserica are si cateva scaune pe-o parte si pe cealalta unde credinciosii se pot aseza sa asculte slujbele sau sa se roage cateva minute.

In biserica se afla in permanenta un calugar, in zona unde se aprind lumanarile. Acestea pot fi luate tot de acolo, lasand cateva monede in cutia din lemn amenajata in aceeasi zona. Nici aici nu exista o zona de morti sau vii, toate lumanarile aprinzandu-se in acelasi loc. Mi-a placut faptul ca desi de varste diferite, turisti sau localnici, toti cei prezenti se miscau si faceau ce faceau in cea mai mare liniste. In momentul in care in incinta se aduna mai multe persoane, calugarul de care va spuneam isi punea peste sutana un patrafir, apoi lua o cheie si scoatea dintr-o vitrina aflata la loc de cinste in mijlocul bisericii o mica cruce de culoare neagra pe care o intindea rand pe rand celor prezenti ca o poata atinge si saruta. In acea cruce se afla cuprinsa si bucatica din cea originala pe care Domnul Nostru Isus a fost rastignit... In speranta ca Dumnezeu ma va ierta, am facut cateva poze pe ascuns pentru ca e pacat sa nu poata fi vazuta de catre cei care, din varii motive, nu vor putea ajunge acolo.

Dupa o scurta sedinta foto am mers sa vizitam cele doua muzee. Primul este unul care adaposteste, ca si la Chryssoskalitissa, obiecte casnice vechi iar in celalalt in care se afla si magazinul cu suveniruri, pot fi vazute in vitrine, pe orizontala si verticala vestminte bisericesti, mitre, camilafce, si multe altele. Si aici am incercat cateva poze, insa cladirea era supravegheata video iar monitoarele se aflau in fata celui care si vindea suveniruri... Asa ca daca atunci nu avea ce vinde, m-a 'reperat' si a venit zambitor rugandu-ma sa nu mai fotografiez, scuzandu-se ca asta e slujba sa. Cam nefiresti aceste restrictii, insa de apreciat modul de adresare. In luna august la manastirea Brancoveanu (despre care voi scrie) am facut acelasi lucru in magazinul cu suveniruri, pentru ca acolo chiar nu vazusem nicaieri un semn de interdictie. Nu va spun cum am fost luat la rost de un calugar aflat la vanzare, mai mai sa-mi ia si telefonul iar expresia '“ voi romanii astia sunteti la fel “ m-a bulversat total … venind de la un calugar roman, in tara mea! Asa cum am spus, voi scrie alt articol despre asta.

Pe partea stanga spre iesire sunt mai multe placi din marmura care evoca intamplari petrecute la Preveli, ca de exemplu faptul ca aici s-a ridicat primul steag al luptei pentru eliberare de sub stapanirea turca, la 25 mai 1821, apoi este evocat anul 1941 cand aici au foat ascunsi si transferati pe calea apei multi dintre cei cautati de nemti pentru fapte de nesupunere si contrare stapanirii, apoi foarte multi prizonieri sau alti soldati din alianta care la fel au fost adusi, adapostiti si apoi transferati pe ascuns la vase care ii duceau acasa.

Vizitarea manastirii Preveli va va conferi placere, relaxare si bucurie. Privelistea interioara va va fermeca, un minut macar de stat la umbra pe una din bancile de pe terasa privind marea va va relaxa, asa ca va recomand o vizita de 45 de minute macar la acest lacas de cult.

---

VIZUALIZĂRI: 1304 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI