GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Ce e Marmuresul?
“Una dintre cele mai sarace si izolate regiuni ale tarii”-asa invatam noi la ora de geografie. "Tinutul in care satenii se duc la munca campului imbracati in haine de sarbatoare, tinutul bisericilor de lemn si al valtorilor"- vor zice altii.
Dar viata isi urmeaza cursul ei normal si merge mereu inainte, nemaiuitandu-se inapoi si lucruile se schimba repede.
De cand granitele batranului nostru continent au disparut, maramuresenii nu mai lucreaza cu “ziua” pe unde apuca si nu mai dorm uneori si-n fan pentru o bucata de paine, ca pe vremuri, ci au plecat si ei prin Spania, Italia sau alte tari si aduc de acolo multi bani, ca sunt harnici si fara pretentii mari. Cu banii castigati, ei nu s-au dus in excursii de patru sau cinci stele, croaziere, n-au vile la Monte Carlo, nu si-au construit "castele in Spania" cu alte cuvinte ci ei au mereu adus banii acasa si si-au construit cate o “casa” sau poate doua, una si pentru copiii lor. Unii si-a ridicat si cate o pensiune agroturistica sau cate un han, o moara, un gater.
In ultimul deceniu, fata Maramuresului s-a schimbat.
In urma cu cativa ani primesc in vizita o familie din partea francofona a Belgiei, ce dorea sa viziteze acei oameni "ce merg la lucru in straie de sarbatoare", cimitirul vesel de la Sapanta si manastirea Barsana. “Ehee…papa Andre, zic eu, nu mai e chiar asa, straie de sarbatoare mai poarta maramuresenii doar duminica la biserica si la unele sarbatori populare sau religioase, in rest au aparut si-n Maramu’ blugii, caschetele cu “Pepsi”, adidasii, hands-free-urile, discotecile, telefoanele mobile, televiziunea prin cablu iar daca mergi la baile Costiui, langa Rona de Sus, sau la Ocna Sugatag, vezi si fete in bikini facand top-less de-si fac cinci cruci batranele satului cand le vad! .
Andre e putin dezamagit.
“Atunci hai sa mergem duminica! ”
“OK! Hai sa mergem! Allons enfants de la francophonie! ”
Pe drum aflu ca Andre si sotia lui au trecut mai intai prin Germania si cautau o farmacie dar de fapt ei trebuiau sa intre intr-o “Apoteke”, apoi in Ungaria au intrat intr-o “Gyogyszertar”, c-au vazut crucea cu sarpele, semnul farmaciei, dar n-au inteles limba, vroiau ceva de durere de cap si farmacista nu stia o boaba frantuzeste. De-abia la Oradea au vazut ca se scrie “Farmacie”, aproape ca la ei sau ca-n Franta, si s-au simtit iar “ca acasa”. "Ohoo, i-am raspuns, ia du-te papa Andre inspre Moscova sau in China si vei vedea niste semne ce nu vei stii daca sunt litere sau nu! ”.
Ajungem la Barsana prin pasul Salva-Viseu. Si nimerim, conform planului, duminica, cand lumea iese de la biserica. Andre si sotia lui stau inmarmuriti. “Vai ce costume frumoase! . Ei si le croiesc? “Da, desigur! …iernile sunt lungi pe-aici, e munte, oamenii s-aduna pe la “sezatori” (cei mai in varsta, caci tinerii se-aduna pe la discoteci) si femeile croiesc aceste haine in care predomina albul, rosul si negrul. Eu cred ca Stendhal a vizitat mai intai Maramuresul si de-abia apoi a scris celebra epopee a iubirii dintre Julien Sorel si Mme de Renal, romanul “Rosu si Negru”. Ii arat si o valtoare si felul cum spala maramuresenii cergile rosii si albe. Andre nu mai conteneste cu semnele de exclamatie. “E-o adevarata masina de spalat a naturii, acest turbion de apa, masina ce functioneaza fara pic de curent electric”-zice el.
La Barsana, Andre nu-si mai poate dezlipi ochii de pe acoperisurile de sindrila si nu poate intelege cum de-au folosit localnicii tigle si cuie “din lemn”. Nu realizeaza cum se poate construi o cladire numai si numai din lemn. “Simplu! , ii raspund, tigla este raschetata din scoarta unui esente de lemn mai moale, din brad de exemplu iar cuiele se confectioneaza dintr-o esenta mai tare, din stejar, sa zicem”.
Dar, intr-adevar, valtorile si bisericile de lemn de aici ne uimesc pe toti, ele reprezinta o “culme” la care a ajuns inteligenta populara si arhitectura traditionala a tarii noastre.
Ceea ce-l mai frapeaza pe Andre este faptul ca in Maramures vezi atat de multe lucruri pe un spatiu atat de restrans, parca cineva ar fi “tras la sosea” toate frumusetile acestui tinut si tu nu trebuie decat sa deschizi fereastra masinii si sa le admiri. Ce spectracol, aceste pasuni verzi patate ici colo doar de albul cojoacelor ciobanilor si blana oilor grase! Nu-l las pana nu vizitam si cateva porti sculptate si oua incondeiate, ca sa-i tai piuitul de tot!
In final Andre, care a filmat totul, ma bate prieteneste pe umar si-mi zice:
“Ferice de voi romanii ca mai aveti si astfel de tinuturi neatinse inca de valurile de beton, sticla, otel si smog ale civilizatiei, care pe noi au inceput deja sa ne striveasca si sa ne sufoce”
Dorgo
Trimis de dorgo in 28.08.10 19:03:08
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în #EXCURSII și CĂLĂTORII. A mai fost în/la: cam peste tot
13 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (dorgo); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
13 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Tare bine imi mai face sa vad romani care promoveaza valorile si traditiile populare si de orice alt gen ale Romaniei noastre dragi! Si tare putini oameni de genul asta au mai ramas. Si eu fac parte din randurile lor.
Bine i-ai facut francezului! Ca sa nu mai creada ca romanii inseamna doar romii pe care ii expulzeaza ei din Franta lor. Tot respectul!!
@mirelopodu
Multumesc pt. apreciere, din 1995 am creat un "club al francofonilor" la Tg.Mures, club in care sunt romani, francezi, belgieni, elvetieni sau...canadieni, avem si o revista proprie, scopul? Pezentam valorile tarii noastre in afara si invers...prezentam valorile spatiului francofon tinerilor din liceele din oras.
am fost prima data in maramures acum doi ani. M-am indragostit profund de aceasta zona, am spus si spun in continuare tuturor celor care nu au fost sa nu pridideasca sa se duca si sa viziteze si sa se bucure de ospitalitatea lor, de bunatatile lor, niste oameni extraordinari.
felicitari pentru proiectul d-vstra. Trebuie sa ne promovam singuri tara, noi cei care o strabatem in fiecare an. Cei de sus habar nu au sa o faca.
Foarte frumos, @dorgo! Din pacate, traditia se pierde din ce in ce mai mul! Cred ca in 2008 se chinuia si Ministerul Turismului sa promoveze zona maramureseana. Pozele sunt superbe!
Sa sti ca am vazut si eu o valtoare la Rezervatia Naturala Cheile Sugaului, am pus si poza!
Ca o maramureseanca ce sunt,nu pot sa nu dau un FB acestui review.
Nu pot decat sa te felicit! Pentru initiativa, pentru foto, pentru rw!Bravo! Se vede ca iti iubesti tara si mai mult decat atat, o promovezi!
N-am nimic cu belgienii, ca doar am si eu prieteni acolo, ... despre care am povestit aici... click aici ...
dar sunt un pic rupti de lumea reala... astia sunt toti asa de poeti si de naivi... de uneori ma enerveaza... cum de pot trai asa... dar ce bine traiesc... de ma enervez iarasi... sa revin la oile noastre... de fapt la oile tale din fotografii... minunate fotografii... iar povestea... are farmecul ei... daca mai ai ocazia invita-i pe belgieni la un taiat de porc traditional nu anesteziat cum cer ei si cu forumurile lor multe si marete concetrate in capitala lor... si o sa-i vezi cat de traumatizati sunt de procedeu... si cat de fericiti si anesteziati vor fi dupa o "pomana porcului" si o horinca... al meu nu spunea decat : "Quelle barbarie! ...Mais, qu'est-ce que c'est bon! "...
Foarte frumos povestit încât cititorul trăieşte alături de autor câteva clipe ca "turist ocazional".
Bătrânul Maramureş a renăscut.
Belgianul meu, Roland, canta frumos la acordeon. Era de la tara si l-a impresionat foarte mult un concert la Filarmonica din Tg. Mures. Ii placea si tuica, a studiat el ce-a studiat felul de distilare a palincii si dupa o vreme mi-a scris ca a construit si el in grajdul lui un alambic si a devenit "fabricant de tuica de Transilvania". Adeseori in Belgia ei se aduna mai multe familii pe la ferma cate unuia sau altuia si-si vand reciproc produsele. Roland avea deja de oferit un produs in plus!
Roland si Elisa erau din Chateauneuf, localitate infratita cu Ciceu Corabia din jud Bistrita (?), unde soseaua nu ajunge niciodata ci doar calul. Au ajutat efectiv acel sat uitat de lume, au strans ajutoare si odata aproape o tona de ciocolata de la toate "ciocolateriile" din orasul lor si le-au trimis copiilor din Ciceu. Au fost doar doi din numerosii belgieni ce-u poposit in TgMures si au ramas cateva zile in camera de oaspeti ai "Clubului francofonilor".
Foarte frumoase fotografiile! Ai vazut niste locuri superbe!
Inainte de toate, as vrea sa fac o mica corectie:
”Tinutul in care satenii se duc la munca campului imbracati in haine de sarbatoare
Niciodata in istoria Maramuresului, oamenii nu s-au dus la munca campului in aceleasi haine cu care mergeau la Biserica, sau cu care se imbracau in zilele de sarbatoare. Cred ca o exprimare mai corecta ar fi fost "in port traditional". Asta da. In Maramures si in ziua de azi se poarta imbracamintea traditionala, chiar daca au aparut influentele lumii moderne, mai ales dupa exilul romanilor la munca in strainatate.
Dar: hainele de Biserica sunt haine de Biserica, iar hainele de camp, sunt haine de camp si asa mai departe. Chiar daca uneori par asemanatoare, intrebati pe oricine de acolo si va va spune ca NU e acelasi lucru.
Asa Cum se vede in poza P10, si cum spune explicatia ei:
”Duminica se imbraca fiecare cu ce are mai frumos
oamenii isi pastreaza si acum cu sfintenie imbracamintea de sarbatoare pe care o imbraca mandri spre incantarea trecatorilor din alte tinuturi, numai in zile de sarbatoare.
In alta ordine de idei, mi-a placut review-ul si am fost mandra inca o data de originea mea.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Aug.2023 Minivacanta in Maramures — scris în 06.08.23 de Keyla din TIMIşOARA - RECOMANDĂ
- Jun.2023 Pentru totdeauna, Maramures — scris în 07.08.23 de in_lumeamea din CLUJ-NAPOCA - RECOMANDĂ
- Sep.2022 O vizită în satul Sârbi — scris în 21.11.22 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Sep.2022 Maramureș și bisericile de lemn - un nou circuit — scris în 26.09.22 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jul.2020 Prima data in Maramures :) — scris în 31.07.20 de noi doi din TIMISOARA - RECOMANDĂ
- Jun.2020 Prima data in Maramures — scris în 06.07.20 de bianca94 din BUCUREşTI - RECOMANDĂ
- Oct.2019 Frumuseti maramuresene — scris în 10.10.19 de Oana07 din ALBA IULIA - RECOMANDĂ