Lefkada - o simfonie de culori (2)

TIPĂREȘTE

Dupa cum am spus si in rw anterior, plecand de la farul din Cape Dukato, ne-am continuat drumul spre Egremni, visul nostru si al multor altora. Se spune ca daca ai fost in Lefkada si n-ai vazut Egremni si Porto Katsiki, n-ai vazut nimic. E adevarat, dar eu spun ca totusi Lefkada inseamna mai mult de atat, e natura pura, unde omul a intervenit mai putin, (e bine ca au facut totusi drumurile, ca altfel nu aveam acces), e munte, e mare, imbinate atat de frumos, intr-o simfonie de culori, unde simti cum iti poti ,,incarca bateriile” si duce catre casa, amintiri minunate pe care sa le povestesti si altora.

Asadar eram pe drumul spre Egremni si chiar inainte de a iesi de pe drumul principal, sau pe dreapta venind din Athani din nord, o domnisoara ne opreste fluturand o brosura, ne serveste cu gogosi, invitandu-ne sa luam cina, la taverna Avra, cu mancare traditionala si unde se poate admira si apusul. Abia apoi aveam sa vad ca in brosura meniul era si in lb.romana. Cam asa se face reclama, noi totusi, nu invatam nimic de la altii. O mica parte din drum este neasfaltata, dar se poate merge bine si in sfarsit ajungem la destinatie. Este parcare cu plata, 3 euro, noi insa am lasat masina inainte, pt ca nu erau multi turisti. Chiar inainte de a cobori scarile este un bar, pt o bautura rece sau o inghetata, dar nu exista toalete. Scarile sunt usor de coborat, prima parte printre copaci, la umbra, partea interesanta este abia la urcare. Nu le-am numarat, dar ii credem pe cuvant pe cei care au facut-o, cica ar fi 350 trepte, care duc spre paradis, dupa cum spune acolo pe un afis.

Asa ca paradisul l-am gasit acolo jos, era atat de albastru, parca ireal totul, marea inspumata, ceva valuri, nisip si pietre, liniste, doar cate un val care se spargea de stanci. Putini turisti pe plaja, nimic amenajat atunci, erau totusi cateva sezlonguri si umbrele pe care le puteai inchiria cu 5 euro pe zi. Noi am avut umbrela noastra, asa ca am intins prosoapele si am avut placerea unui masaj, stand pe pietre, e mai interesant decat pe nisip. Uitandu-ma la stancile care imprejmuiesc plaja, mi s-a facut teama, unele aveau o pozitie chiar periculoasa, dupa cum veti vedea in poze, iar acei bolovani de pe plaja, confirmau ca au picat de sus. Insa fascinatia marii te face sa uiti de toate astea, te trimit parca intr-un alt spatiu, in care uiti de toate problemele cotidiene; de altfel plaja e foarte lunga si e placut sa te plimbi dintr-o parte in alta, doar ca pe malul apei ai nevoie de papuci pt pietre, pt ca sunt destul de suparatoare. Apa a fost putin rece, dar se putea face baie, spre deosebire de alta zi cand am fost din nou acolo si din cauza valurilor mari era mult prea periculos. Pe plaja, in perioada in care noi am fost, nu era nici un bar, nimic, probabil ca mai incolo, cand va fi sezon plin, va fi ceva. Noi am fost pregatiti, am avut apa, ceva de-ale gurii, ceva de citit, pt a putea sta linistiti cateva ore, care, parca au zburat. Cu regret si cu promisiunea ca o sa mai venim, am inceput urcusul, anevoios, dar cand era greu ne intorceam privirea spre plaja, iar infinitul albastru ne dadea puterea de a merge mai departe.

Ce sa mai facem dupa ce am vazut supremul? Hai sa mai vedem si alte plaje, ne-am zis si am pornit din nou la drum, de data asta, spre est, am trecut de Vasiliki, unde ne-am oprit putin sa admiram surferii de pe mare si ambarcatiunile frumoase. De aici am mers tot spre sud prin sate frumoase, cu drumuri foarte inguste, pana la plajele Agiofili si Ammousa, mici, dar incantatoare. Pacat ca norii acoperisera cerul si asta se reflecta si in culoarea apei, ceva mai verde, cenusie de data asta. Nu am stat mult, pret de vreo cateva fotografii, apoi mergand spre nord, am trecut prin Poros, o alta localitate frumoasa cu case traditionale, acoperite de flori, iar aici indicatoarele ne-au dat de furca, asa ca am intrebat un batranel despre drumul spre Mikros Gialos. Mare ne-a fost uimirea cand omul a recunoscut ca tablitele sunt ,,anapoda”, adica invers in greaca. Odata ajunsi, abia am putut face cateva poze ca a si inceput ploaia. Asta e, mai ploua si acolo, mai rar, dar anul asta e mai aparte se pare, peste tot. Bine ca eram cu masina si hai la drum, am pornit spre Nidri, trecand prin Vlicho, un golf mai mic, dar tare dragut, cu multe ambarcatiuni in port, destul de animat, desi incepuse sa picure si acolo. Din Vlicho, se poate merge la dreapta, pt cei care vor sa ajunga la Dessimi sau Santa Maura Beach unde este si zona de camping. Aveam sa mergem si acolo in alta zi, nu m-a impresionat foarte tare, dar pt cei cazati in camping, e locul ideal, e un golfulet, cu iesire la mare, frumos si linistit.

Drumurile pe insula sunt bune, pitoresti, de multe ori, prin livezi intinse de maslini batrani, frumos terasate, multa vita de vie, ici, colo chiparosi, tufe de leandrii, multe flori frumoase, puternic parfumate, plante aromatice pe marginea drumului, pomi fructiferi, am vazut lamai, portocali, caisi, kumquat. Drumurile, mai inguste pe partea de vest, satele sunt mai inghesuite, de multe ori dupa cate o curba, nu intotdeauna semnalizata, habar n-aveai s-o iei in dreapta, in stanga, mai ajungeai si unde nu-ti propuneai, insa pe partea de est spre nord, de la Nidri, ai parte de drumuri late, localitati spatioase, cum ar fi in Ligia si Nikiana, deosebit de pitoresti, cu iesire la mare, cu plaje si port.

Ne-am intors in Nidri, unde nu ploua si am zis ca e prea devreme pt cina, asa ca am luat-o spre interiorul insulei, auzisem despre satul Karia, deci la drum. Pe traseu era si Kokkini Ekklisia, adica Manastirea Rosie, asa ca am vizitat-o si pe aceasta. Nu cred ca mai este functionala, erau grilaje la poarta, parea parasita, dar era situata intr-o poienita frumoasa, desprinsa parca dintr-o poveste. Ne-am continuat drumul spre Karia, cel mai mare sat de munte, cu case traditionale, cu stradute inguste, cum altfel? cu o piata centrala, cu terase, umbrita de platani batrani, de unde ai o panorama frumoasa a zonei muntoase. Era cam racoare aici, ori ca plouase mai inainte, ori ca eram la cca 500m altitudine fata de nivelul marii; ne-am plimbat pe strazi si am admirat arhitectura caselor, am vazut primaria si statuia de marmura din curtea ei, o biserica frumoasa. La magazinul cu tesaturi de mana, cu motive traditionale, am vazut carpete frumoase, mileuri, fete de masa, era expozitie cu vanzare. Ca o paranteza, am vazut multe femei batrane, prin sate, stateau seara in curte si crosetau, am vazut dantela frumoasa pusa la uscat pe sarma, veti vedea si in poza.

Am cumparat ulei de masline veritabil de la localnici, se poate gasi si miere, vin, condimente, oregano, sunt de vanzare in multe locuri prin sate sau la marginea drumului. Dupa toate aceste plimbari, la munte si la mare, ne-am intors la hotel, pregatind planul pt ce aveam sa facem ziua urmatoare. Mai erau multe locuri de vazut, de stabilit traseul, dar voi continua alta data cu un loc care mie mi-a ramas in suflet, golful Sivota. Mai departe las pozele sa vorbeasca.

Pe curand!

---

VIZUALIZĂRI: 3467 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI