Vacanță de toamnă. Partea I: Insula Rhodos

TIPĂREȘTE

De ani buni, în luna septembrie, soțul meu şi cu mine avem programată a doua tranşă consistentă de vacanță, prima fiind în luna iunie. Anul acesta am avut o desfășurare cam neobișnuită a vacanței de toamnă, cu două insule în program, dar nu două insule vecine, la care accesul să se facă lesne, cu trecere uşoară de la una la alta, ci cu revenire la bază (acasă) o zi după un drum dus-întors cu avionul în/din Rhodos, continuând pe urmă cu maşina spre cea mai apropiată insulă grecească de ţara noastră: Thassos.

De menţionat ar fi faptul că am mai călcat în urmă cu ceva ani în ambele insule, o zi în Rhodos, zece în Thassos, dar niciodată nu refuzăm un repetir când vine vorba de Grecia.

Despre Rhodos s-a scris mult şi cu siguranţă se va mai scrie, fiindcă insula colosului este una dintre cele mai turistice zone ale Eladei, punând la dispoziţia vizitatorilor săi toate ingredientele unei vacanţe reuşite: plaje frumoase, peisaje deosebite cu munte-mare laolaltă, istorie de câteva mii de ani, vestigii antice, sate pitoreşti de munte cu case de piatră sau case în stil neoclasic, castele medievale ridicate de cavalerii ioaniţi în scop de apărare. De altfel, Rhodosul, mai înaintea Maltei, a fost între anii 1309-1522, fieful cavalerilor ospitalieri din ordinul Sf. Ioan, peste tot, dar mai cu seamă în capitala insulei, se simte aerul cavaleresc ce răzbate din clădirile medievale, din zidurile groase şi robuste ale cetăţii şi palatul Marelui Maestru, „şeful” cavalerilor.

Rhodos-ul, frumoasa insulă în formă de delfin, cu orientare nord-est - sud-vest, se bucură de peste 300 zile însorite pe an, așa încât o caută mulți turiști chiar și în lunile considerate mai reci, fiindcă nordicii abia atunci se simt în largul lor. Ca să vă faceți idee, este a patra insulă a Greciei ca mărime, după Creta, Evia și Lesbos, măsurând în lungime circa 80 km, la mijloc având lățimea cea mai mare, de aproximativ 38 km, o suprafață de 1.400 kmp și 220 km de coastă. Este „șefa” arhipelagului Dodecanezelor, 12 insule în traducere, care de fapt numără mai multe, dar atâtea sunt reprezentative, administrația arhipelagului fiind asigurată de aici. Este considerată a fi granița dintre Marea Egee și Marea Mediterană, lucru de care am mai auzit şi despre alte zone din Turcia care au, chipurile, acelaşi rol, cert este că aici ideea acestei granițe convenționale mi s-a părut a fi mai îndreptăţită, fiindcă în timp ce insula este bătută de vânt puternic și valuri înspumate pe vest, la Egee, pe atât de calmă se prezintă la est, la Mediterana, fără fir de vânt, de parcă ar fi două mări total diferite! Până la urmă este chestie de curenți și direcția acestora. Însă eu am crezut tot timpul că supranumele de „insula vântului” față de „insula soarelui” ar fi fost mult mai potrivit pentru Rhodos!

Despre istoria insulei ar fi foarte multe de spus, am mai făcut-o când am scris despre vizita în orașul Rhodos, capitala insulei, pe care am făcut-o ca excursie opțională din Marmaris - vezi impresii. Romanii, arabii, genovezii, cavalerii Sfântului Ioan, otomanii și, mai târziu, la începutul secolului XX, italienii au poposit pe această insulă mult râvnită, fiecare lăsându-și amprenta, dar nereușind să afecteze profundele rădăcini elene ale Rhodosului. Ideea este că succedarea atâtor puteri și imperii peste insula colosului au adus puternice influențe străine asupra tot ce înseamnă mod de viață, cultură, religie, tradiţii, gastronomie, etc., lucruri ce se regăsesc și astăzi amintind de istoria greu încercată a insulei.

După această introducere cam lungă, voi povesti în ce a constat vacanţa noastră, ce am văzut şi pe unde am umblat, nu înainte de a spune că am avut cazarea în capitala insulei, oraşul Rhodos, la hotel Lomeniz, despre care voi scrie separat. În felul acesta, poate voi da vreo idee celor ce vor dori să viziteze această minunată insulă. Am conceput acest articol ca pe un jurnal de vacanță ce cuprinde locurile vizitate și lucrurile pe care le-am făcut acolo pe zile, precizând că nu am achiziționat excursii organizate, cu excepția unei croaziere, preferând să fim proprii artizani ai vacanței, cu itinerariile dorite în urma documentării asupra obiectivelor ce ne-au suscitat interesul.

De la început, vă spun că, deşi transportul public este bine pus la punct atât în oraş, cât şi pe insulă, nu am folosit deloc autobuzele, ci am mers mult pe jos bătând oraşul la pas cât ne ţineau picioarele şi pentru restul, am închiriat maşină timp de trei zile, la miezul vacanţei. Zilnic am mers pe jos în jur de 10-15 kilometri, limita minimă revenind zilelor în care am avut maşină închiriată.

Ziua în care am sosit în insulă şi cea în care am plecat din Rhodos, respectiv capetele de interval al vacanţei, care de altfel nu au fost integral petrecute pe tărâm elen din cauza orelor de zbor, le-am dedicat acomodării şi şedinţelor de băi de soare şi bălăceală pe plaja Zephyros, aflată peste drum de hotel, la Mediterană. Marea a fost calmă pe tot parcursul şederii noastre acolo, în fiecare seară, după peregrinările noastre de peste zi, ne răcoream şi relaxam cel puţin juma’ de ceas în apa mai mult decât plăcută a Mediteranei.

Prima zi și ultima zi, pe de-a întregul, le-am rezervat luării la picior a orașului Rhodos, în special a orașului medieval, dar și a porturilor, și am ținut neapărat să vedem și partea antică a Rhodosului, din zona știută drept Mount Smith. Orașul medieval, de fapt, fortăreața cuprinsă între zidurile sale solide, aflat în patrimoniul UNESCO încă din 1988, a constituit locul unde oricum rătăceam pe stăduțele cavalerilor în fiecare seară, luminate feeric, și străbătute de mii de turiști.

Într-una dintre zile, cum ne doream mult să facem și o croazieră, am ales de data aceasta să mergem în Halki, cea mai apropiată insulă locuită de pământul rhodian, fiindcă în Symi, cea mai apropiată insulă grecească dodecaneză de țărmul turcesc (continent), abia ce fuseserăm în iunie. vezi impresii

Cu această ocazie, am putut concluziona în glumă :) că ne-am specializat în „dodecaneze” mici, după Kastellorizo, Symi și Halki. Se mai puteau face croaziere și către insulele Tilos și Nyssiros, după cum am văzut plimbându-ne prin porturi, dar pentru noi, a fost bine așa. Sper să scriu și despre Halki separat, însă țin să spun că insulița asta e o Symi la scară redusă, cu o populație de zece ori mai mică, dar la fel de fermecătoare, chiar dacă are doar un sat locuit și încă unul părăsit de mai bine de șaptezeci de ani. Asta, ca să vă faceți o imagine despre insuliță!

În prima zi în care am avut mașina la dispoziție, am făcut un traseu pe estul insulei pentru că aveam Lindos drept must-see și must-do. Așa că ne-am fixat drept cap-compas orașul Lindos pe care l-am vizitat, am urcat la acropole unde am bătut și situl antic, ne-am plimbat primprejur. Mi-a plăcut, dar mi s-a părut locul cel mai aglomerat și cel mai comercial din Rhodos. Apoi, în „retragere” către capitală, am vrut să ne scăldăm un pic, supraîncălziți fiind de soarele generos și am ales, la recomandarea Cristinei, tipa de la închirieri auto, plaja Agathi, o bijuterie cuibărită într-un mic golf semicircular. Apoi, am ales zona Tsambika unde am vizitat, mai întâi, mănăstirea de lângă șosea, pe urmă am coborât pe plaja omonimă despre care citisem că este una dintre cele mai frumoase de pe insulă și apoi, după ce privirile ne-au fost atrase de o construcție albă cocoțată în vârful unei colinei ce mărginește plaja, am urcat cele peste 300 trepte până la vechea bisericuță, parcă suspendată pe o stâncă.

În drum spre casă, un indicator ne arăta că la stânga putem merge la Epta Piges (șapte izvoare în traducere), o frumoasă rezervație aflată într-o pădure de unde, firav, izvorăsc câteva firicele de apă, o adevărată oază de răcoare în zilele toride de vară. Acolo sunt amenajate un loc de popas, o tavernă, o mică fermă cu păuni. Izvoarele alimentează un mic lac de acumulare spre care se poate ajunge pe două căi: fie printr-un tunel de vreo 180 m lungime, foarte strâmt, întunecat, călcând prin apa care-ţi curge printre picioare până la glezne, fie pe deasupra tunelului. Cum trecerea prin tunel promite o întinerire cu 20 de ani oricui cutează să-l străbată, am ales, împreună cu încă două cupluri, unul de greci și altul de nemți, să-l parcurgem desculți, cu telefoanele cu lanternele pornite și cu... multă adrenalină în suflet! N-a fost foarte dificil, însă claustrofobii nu au ce cauta acolo, fiindcă spațiul este foarte îngust, iar lipsa luminii poate da temeri îngrozitoare. Și, apropos, în privința întineririi, încă mai aștept... :)

În total, calculatorul trip de la bordul mașinii ne-a indicat 125 km pentru prima zi.

A doua zi în care beneficiam de autoturism, ne propuseserăm o incursiune pe vestul insulei, cu punctul cel mai îndepărtat, castelul Monolithos, de la care să ne apropiem treptat de capitală vizitând obiective pe care nu le puteam rata: situl arheologic de la Kamiros, rezervația naturală Valea Fluturilor (Petaloudes), acropolisul de la Ialyssos împreună cu mănăstirea Filerimos, program pe care l-am dus la îndeplinire integral, ba mai mult adăugând și un pic de relaxare la plaja Fourni de lângă castelul Monolithos, singura la care am făcut baie la Marea Egee în tot sejurul.

Menționez că pentru niște iubitori de „bolovani” antici ca noi, acea zi a avut o însemnătate deosebită fiindcă am întregit, cu ocazia excursiei la Ialyssos și Kamiros, vizitarea întregului Hexapolis, adică cele șase orașe antice care alcătuiau această ligă: Kos, Halikarnassus, Knidos, Lindos, Ialyssos și Kamiros, primele trei aflându-se azi în Turcia, iar în vacanța din iunie reușind să ajungem la Knidos despre care am scris aici: vezi impresii. Kilometrii parcurși în cea de-a doua zi au fost în număr de 197.

A treia zi în care am mai avut mașina, aveam țelul de a ajunge la Prasonissi (insula verde în traducere), extremitatea sudică din Rhodos care constă într-o limbă de pământ ce desparte apele Egeei de ale Mediteranei și care sfârșește într-o peninsulă deluroasă care, iarna, devine insulă, căci fâșia de nisip ce desparte cele două coline este acoperită de apă. Am sosit acolo după 92 km parcurși din capitală, pe coasta estică a insulei și am rămas uimiți de frumusețea și naturalețea locului, declarat ca fiind protejat, negăsindu-se niciun fel de amenajări pe limba de nisip, iar tavernele situându-se la o bună distanță. Dar, spectacolul naturii oferit de cele două coline separate vremelnic de lunga fâșie de nisip lată de vreo 50 m, este minunat. Acolo poți alege unde vrei să te scalzi: fie în calma Mediterană, fie în înspumata Egee, veșnic încrețită de valuri. Am văzut mulți practicanți de kitesurfing și winsurfing ce se bucurau de beneficiile vântului ce bătea cu putere.

Pe drum, la întoarcere, am făcut o selecție de plaje reprezentative: Ladiko, Ladiko Anthony Quinn, Faliraki, am vizitat satul Koskinou, vestit pentru casele sale colorate, construite în stil neoclasic unde am avut surpriza foarte plăcută de a da nas în nas cu frumoasele concurente de la “Haut Monde Mrs India Worldwide 2018” ce tocmai veniseră pentru o ședință foto. Da, ați ghicit, concursul cu pricina s-a desfășurat anul acesta în Rhodos! Și, apropos de frumusețe feminină, în prima seară am prins o defilare inedită de modă, în portul comercial al capitalei, modelele defilând pe un podium amenajat într-o dană după ce ieșeau din burta considerabilă a unui ferryboat, în compania unor dansatori profesioniști.

La final de zi, la numai câțiva kilometri de Rhodos, am făcut și ultima oprire, la Kalithea Springs, o bijuterie arhitecturală ce îmbină stilul arab cu cel baroc, o stațiune complet restaurată în 2007, după mai mulți ani de stat în paragină. De acolo își trag apele câteva izvoare termale cu proprietăți terapeurice, azi loc excelent de a se organiza nunți, fiind foarte romantic, chiar noi prinzând un asemenea eveniment la momentul vizitei noastre.

În cea de –a treia zi am parcurs 198 km, în total, în cele trei zile, distanța fiind de 520 km, am alimentat cu benzină de 40 euro, prețul benzinei fiind de 1,695 euro/litru, cel mai mic pe care l-am găsit.

De mâncat, în cazare având deja acoperit micul-dejun, am făcut-o exclusiv la taverne, de altfel luatul mesei la taverne constituind una dintre marile noastre plăceri grecești pe care abia o așteptăm încă de când pășim pe pământ elen. Prețurile erau variabile, în funcție, desigur de ceea ce se comandă ca mâncare sau băutură, dar mai ales de cantitate. Mesele noastre ce cuprindeau, de regulă, câte un fel principal consistent, o salată grecească, bere fără alcool sau jumătate de litru de vin, ne-au costat între 30-47 euro, depinde unde am mâncat. Cel mai scump a fost în orașul medieval, undeva la o terasă pe acoperiș, unde, normal, am plătit bine și priveliștea care, fie vorba între noi, era superbă.

În ceea ce privește excursiile opționale, acestea sunt mai ieftine cu 30 % până la 50 % atunci când sunt cumpărate de la agențiile locale, față de agențiile partenere din insulă, lucru deja știut.

În insulă sunt două firme mari ce asigură transportul în comun: Roda ce are în arie capitala și trasee mai scurte din vestul Rhodosului și KTEL responsabilă pe partea estică și restul insulei. Autobuzele au orar și prețuri afișate aici: rhodes.gr/?page_id=5410. Există în capitală şi autobuze hop-on hop-off, precum şi trenuleţe care au trasee fixe, fiind foarte utile pentru cei ce nu agreează prea tare mersul pe jos.

Noi am închiriat de la firma de la parterul hotelului un VW Polo pentru trei zile cu 140 euro, maşina dovedindu-se deloc obosită, având vreo 6.000 km la bord, fiind, practic, nouă. Cel mai mic preţ pentru închirierea pe trei zile începea de la 110 euro pentru Fiat Panda/Hyundai I10/ Peugeot 108, autoturisme micuţe, însă pentru zilele dorite de noi nu mai erau disponibile. Deh, aglomeraţie mare, mon cher!

Rhodos este o destinaţie de vacanţă completă, fiecărui turist rămânându-i sarcina să aleagă cum vrea să decurgă vacanţa sa, ce vrea să vadă/facă în funcţie de propriile gusturi şi limite, este un melanj ideal de elemente pentru o vacanţă reuşită. Trebuie spus că este o insulă foarte vizitată, am văzut turişti preponderent vest-europeni şi americani, iar din cei estici, mulţi ruşi. Din octombrie încep să vină nordicii care se împacă mai bine cu vremea mai blândă. Fără discuție, Rhodos este o destinație cosmopolită care, nouă, îndrăgostiți până peste urechi de Grecia, ne-a plăcut mult și în care vom mai reveni, fără niciun dubiu! Nu am văzut nici pe departe prea mult, ar mai fi fost de făcut destule alte lucruri, dar pentru cele şapte zile am încercat să cuprindem cât mai mult.

Recomand vacanţa de septembrie în Rhodos, soarele fiind mai molcom, apa mării caldă (rece nu prea cred să fie nici în lunile noastre de iarnă), iar alegerea unei staţiuni de pe latura estică mi se pare foarte potrivită, vântul fiind mai potolit pe partea Mediteranei care s-a dovedit calmă şi liniştită chiar şi atunci când mai răzbătea timid câte o pală de vânt rătăcită şi aici.

Vă rog, atașați următorul videoclip:youtube

---

VIZUALIZĂRI: 4915 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI