Ancient Rhodos

TIPĂREȘTE

Originile mitice ale insulei Rhodos spun ca zeul Apollo a fost primul care a zarit insula iesind din ape si a luat-o sub protectia sa. Mai tarziu in urma unei legaturi cu o nimfa locala a avut trei fii: Ialysos, Kamiros si Lindos. Acestia au fondat primele cetati ale insulei care sunt mentionate de Homer in Iliada.

Orasul Rhodos a fost fondat in anul 408 iHr cand locuitorii cetatilor Ialysos, Kamiros si Lindos au cazut de acord sa ridice o resedinta a insulei ca o cetate puternica, una dintre cele mai frumoase din acele vremuri. Planurile au fost elaborate de arhitectul Hippodamos din Milet cel care a construit zidurile si fortificatiile portului Pireu incepand cu anul 451 iHr. Forma imaginata pentru oras era cea a unui amfiteatru care se ridica de la mare spre Acropola orasului, colina situata spre nord-est. Strazile erau largi si aveau un sistem ingenios de evacuare a apelor utilizat si astazi. La mare orasul avea doua porturi, iar spre colina un teatru.

Acropola orasului antic Rhodos se gaseste la aproximativ 3 km de centrul orasului. Partea partial reconstruita a sitului dupa 1930 consta din Templul Pythian Apollo, Templul Athena Polias si Templul Zeus Polieus, sub care se afla Nymphaeum, Arthemision, un Stadyum si micul teatru, Odeon. Un parc mare, complex arheologic denumit Monthe Smith dupa amiralul englez William Sidney Smith (Agios Stephanos).

Excavatia initiala a fost efectuata de Scoala Italiana de Arheologie din Atena din 1912 pana in 1943. In urma celui de-al doilea razboi mondial, Serviciul Arheologic Grec a preluat excavarea si restaurarea ruinelor. Aceasta a inclus o reconstructie extinsa a Templului Pythian Apollo, care a fost deteriorat in mare masura de bombardamente in timpul razboiului. Excavarea a inceput in 1946 si continua astazi in parcul arheologic care acopera 135.000 mp si este protejat de orice constructie noua.

Acropola este amplasata in partea cea mai inalta a orasului, iar monumentele au fost ridicate pe terase in trepte, cu ziduri de sustinere substantiale.

Templul Athena Polias si Templul Zeus Polieus sunt situate la extremitatea nordica a Acropolei, intr-o orientare est-vest. Aceste constructii impunatoare erau dominate de porticuri cu coloane dorice pe toate partile si au adapostit initial tratatele scrise pe care le-a sustinut Rhodosul cu alte state. Templele erau delimitate de un portic in partea estica.

Templul Pythian Apollo era mult mai mic decat Athena Polias si Zeus Polieus, cu aceeasi orientare est-vest, dar situat la capatul sudic al Acropolei, chiar la vest de o terasa mare dreptunghiulara. O parte din fatada nord-estica a templului a fost restaurata.

Nymphaeum se afla chiar la sud-est de Templul Athena Polias si Templul Zeus Polieus. Sunt patru structuri subterane taiate in stanca, cu trepte de intrare, pasaje, o deschidere mare in acoperisul central alaturi de cisterne cu apa, frunzis si nise interioare pentru statuete. Aceste pesteri erau folosite pentru recreere si inchinare la zei.

Arthemision era un lacas de cult inchinat zeitei Arthemis fiind situat pa partea nord-estica a Acropolei, in mijlocul altor structuri cu functii similare.

Odeonul, micul teatru doar de 800 de locuri, se afla situat la nord-vest de Stadyum si se crede ca a fost folosit pentru spectacole muzicale si lectii de retorica. Chiar ilustrul Iulius Caesar a luat loc pe treptele acestuia conform rangului.

Stadyumul este pozitionat pe partea sud-estica, avand 210 m si restaurat partial de arheologi italieni. Caracteristicile sale care au supravietuit includ sfendoni (capete rotunjite cu stalpi de cotitura), procedee (locuri pentru functionari) si o parte din treptele pentru spectatori. S-a pastrat si aparatul de pornire utilizat la evenimentele atletice. Aici au avut loc intreceri ale Jocurilor Helion care il onoral pe zeul Helios. Istoria acestui loc, dar si a Rhodosului antic, este strans legata de Diagoras si cei trei fii ai sai, cu totii campioni olimpici la box. Potrivit unei legende reinviata de geograful Pausanias, fiica lui Diagoras, Kallipateira, a fost singura femeie care a intrat pe Stadyum in timpul Jocurilor Olimpice. Cu exceptia preotesei zeitei Demeter, tuturor femeilor li s-a interzis sa urmareasca festivitatile deoarece sportivii concurau nud. Fiul Kallipaterei, Peisirrhodos, precum si nepotul ei, Eukles, castigasera cununa cu lauri de maslini. Femeia a decis sa se strecoare in multime deghizata in barbat, dar a fost descoperita si adusa in fata hellanodikai (judecatorii jocurilor) si judecata pentru sacrilegiu ceea ce insemna pedeapsa cu moartea, Ea a sustinut cu tarie ca a sfidat interdictia deoarece are un tata, trei frati, un fiu si un nepot campioni olimpici. Judecatorii au fost miscati, iar Kallipateira iertata.

Renumele orasului se datoreaza partial Colosului, una dintre cele sapte minuni ale lumii antice, o imensa statuie reprezentandu-l pe zeul Hellios (Soare). Statuia a fost construita intre anii 303 - 292 iHr de catre Chores din Lindos, un arhitect local. Avea o inaltime de aproximativ 33 m si se plasa la intrarea in port.

Rhodos devine in anul 408 iHr resedinta mai multor teritorii unite si un important port comercial avand in Ptolemaios al Egiptului un aliat de baza. Macedonenii condusi de Antigonas Monophtalmos, fost general in armata lui Alexandru cel Mare, inceraca sa distruga aceasta alianta, insa rhodesienii rezista asediului si drept multumire pentru protectia oferita de zeul Helios vor ridica o statuie in cinstea acestuia. Statuia ar fi strajuit intrarea in port timp de 56 de ani. Cand soarele rasarea dimineata se reflecta in suprafata de bronz si facea ca figura zeului sa straluceasca. Picioarele s-ar fi aflat pe doua coloane de-o parte si de alta a intrarii in port. Locul acestor coloane ar corespunde cu actualele de la intrarea in portul Mandraki, cu statuile unui Cerb si a unei Ciute.

Statuia era construita din bronz si intarita ulterior cu fier si piatra. Se spune ca au fost folosite 15 tone de bronz si 9 tone de fier, insa calculele arata ca aceste cantitati au fost chiar mai mari. Ipoteza statuii cu picioarele indepartate pe sub care trec vasele a aparut in perioada renascentista, fiind contestata de studii asupra solului de la intrarea in port si modele matematice pentru structura de reziztenta destul de complicata daca luam in consideratie deschiderea pentru corabii care masoara aproape 40 m. Oricum exista versiuni recente care imagineaza statuia in zona Palatului Marilor Maestrii ai Cavalerilor Ioaniti din Orasul Vechi, cu o vedere generoasa asupra portului. Ipoteza este plauzibila astfel, dupa cutremurul care a provocat prabusirea Colosului, portul ar fi fost blocat cu resturile acestuia timp de opt secole.

Un puternic cutremur produs in anul 224 iHr a rupt statuia la nivelul genunchilor. Locuitorii au dorit sa reconstruiasca Colosul, primind chiar subsidii de la Ptolemaios al III-lea al Egiptului, dar Oracolul din Delfi le-a interzis categoric. Timp de opt secole ramasitele au ramas la pamant fiind venerate si admirate de locuitori si istorici printre care Pliniu cel Batran. Asta pana in anul 654 cand arabii condusi de Mohabiah au jefuit insula, iar ramasitele Colosului (aproximativ 20 tone de metal) au fost vandute unui negustor evreu din Efes. Acesta a carat materialele folosind 900 de camile conform legendelor. Ce s-a ales de tonele de metal: ar fi fost topite si transformate in arme.

Se crede ca statuia Colosului a inspirat pe sculptorul francez Auguste Bartholdi care a construit Statuia Libertatii din New York.

Guvernatorul insulei Rhodos a avansat ideea reconstructiei Colosului intr-o conferinta tinuta la 29 decembrie 2014, dar multi cred ca proiectul pare irealizabil din cauza costurilor prea mari. Indiferent de situatie, cu statuie sau fara. misterele Rhodosului antic fascineaza si astazi milioane de turisti.

PS: Excursia organizata (tur Acropole) a durat trei ore si a costat 30 de euro/persoana.

---

VIZUALIZĂRI: 930 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI