GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
TIPĂREȘTEAcest articol se vrea un manifest, total dezinteresat, pentru vizitarea acestui tărâm magic. Natura sau locul creat de Dumnezeu este frumusețea desăvârșită. Nimic din ce a creat omul nu se poate ridica la perfecțiunea și frumusețea naturii. Mai mult, cu cât locul este mai virgin, mai neatins de mâna și influența omului, cu atât este mai frumos.
Am trecut de mult de jumătatea vieții și e prima oară când ajung în Delta Dunării. Am fost de-a lungul timpului și am colindat prin toată România sau prin țări mai mult sau mai puțin îndepărtate și nu am ajuns niciodată aici. E drept ca nu sunt pescar amator, dar Delta Dunării e un loc minunat, ideal pentru iubitorii de liniște și de natură.
În altă ordine de idei acțiunea unuia dintre filmele mele preferate, respectiv Operatiunea Monstru se petrece in Delta Dunării. Marii actori Toma Caragiu, Octavian Cotescu, Marin Moraru au interpretat niste roluri memorabile, în acest film. Au ales un sejur în deltă, pentru aventură si relaxare. Și într-adevăr delta îți oferă din plin aceste două lucruri. Este un loc unde te simți liber, unde savurezi fiecare clipa în comuniune cu natura. E ca la munte, dar un pic diferit. Parcă ai alte senzații, alte trăiri. Dar să începem cu începutul.
Am plecat de dimineață din Bucuresti pe autostrada A2 până la kilometrul 103, de unde am ieșit de pe autostradă și am continuat spre Drajna, Slobozia, Țăndărei, Hârșova, Tulcea în jur de 300 de kilometri în total. Cam 3 ore a durat drumul până la Tulcea. Aici am parcat mașina și ne-am întâlnit cu reprezentantul pensiunii Dunărea Veche, unde eram cazați care ne asigura transferul până la satul Mila 23 (vezi impresii)
Aici am facut cunoștință si cu ceilalți clienți ai pensiunii cu care o să împărțim barca în următoarele patru zile. Drumul pe apă până la Mila 23 a durat aproximativ 2 ore jumate. Conform informațiilor prezentate de barcagiu am parcurs urmatorul traseu: Canal 36, Gârla Sireasa, Gârla Șontea, Canalul Olguța, Dunărea Veche până la destinația noastră sat Mila 23 (vezi impresii)
Conform datelor de pe wikipedia am aflat că Mila 23 este un sat situat în partea de Nord a județului Tulcea, la 53 de kilometri de municipiul Tulcea, pe Dunărea Veche ce se desprinde spre stânga din brațul ce duce la Sulina, cam la jumătatea distanței între Tulcea și Marea Neagră. Acesta aparține de comuna Crișan. Este un sat în care ocupatia de bază e pescuitul, iar majoritatea locuitorilor sunt lipoveni. Datorită faptului că accesul spre acest sat se poate face numai pe apă nu există deloc mașini. Este un loc liniștit unde te poți plimba în voie, fără nicio grijă, pe micuțele ulițe prăfuite ale satului. Un loc unde te poți relaxa și îti poți încărca bateriile. Dar gata, despre acest sat am scris un articol separat.
Aici ne-am cazat, am servit masa delicioasă de seară și apoi ne-am îmbarcat , ca să mergem să vedem un apus de soare în deltă. Am mers pe canale până la un lac superb. Acolo s-au oprit motoarele și am admirat apusul de soare într-o liniște desăvârșită, . Nici musca nu se auzea și eram cel putin 10 persoane în barcă. Stau așa să mă gândesc : există vreun loc mai romantic pe lumea asta, decât acesta? Ce-ar fi să fii singur cu persoana iubită? Sublim!
A doua zi de dimineața, dupa ce am servit micul dejun am plecat să explorăm salba de lacuri din jurul satului Mila 23. Traseul pe care am navigat a fost Canalul Eracle, Lacul Rădacinos, Lacul Trei Iezere, Lacul Miazăzi si Lacul Babina. Nu pot descrie în cuvinte frumusețea acestor locuri.
În cadrul acestei excursii am admirat colonii de pelicani, am fost atacați de chire foarte gălagioase supărate nevoie mare că le-am încălcat teritoriul. Pe traseu am admirat broaște țestoase și tot felul de alte pasări. Am fost plimbați și pe locurile înguste din stufariș, unde ai nevoie de o macetă să-ți poți face loc.
Am admirat stârcii cenusii și singuratici de pe malul apei, nuferii albi sau cei galbeni mai micuți. Am fotografiat non stop, de la distanță firește, pentru că motorul bărcii are așa un dar, de sperie păsările. Am admirat si gingașele lebede și am găsit chiar un pui de lebăda rătăcit.
Am admirat cuibul vulturului codalb, de o mărime impresionantă. Se spune ca poate să ajungă la două tone.Cuibul firește! Vulturul codalb este o pasăre răpitoare cu o siluetă masivă. Este aproape cât un curcan. Ce este haios la aceasta specie de pasări este faptul că femela este mai mare ca masculul, un lucru mai rar întâlnit la regnul animal. Îi place vecinatatea apelor și din nefericire în România este pe cale de dispariție. Mai sunt doar câteva familii în Delta Dunării. Nu am apucat să-l admirăm. Poate data viitoare.
La un moment dat am tras la un ponton, care nu prevestea nimic spectaculos și am fost invitați să descoperim frumusețea Schitului Stipoc, despre care am scris un articol separat
Obosiți, extaziati în egală măsură, ne-am întors la pensiune pentru a ne potoli foamea. Dupa o masă copioasă și un somn adevărat, a urmat a doua parte a zilei, cu un program de vizitat variat. Am navigat pe japșele și canalele din jurul lacului Fortuna, unul dintre cele mai mari lacuri din Delta Dunării. Ce-am făcut acuma? Poze, multe poze și am admirat diversitatea florei si faunii din deltă. O să ziceți iar? E plictisitor! Nicidecum. Dacă n-aș fi atât de ancorat în tumultul vieții cotidiene, m-aș gândi foarte serios să las totul, pentru o viață acolo. Momentan n-am curajul ăsta.
În următoarea zi, pe o vreme câinoasă (la început de iulie) am plecat spre Pădurea Letea. După aproximativ două ore de navigat rapid am ajuns si la satul Letea. Aici prima surpriză a disparut pontonul. Ulterior am aflat că a fost împrumutat pentru câteva zile satului Periprava!!!
Aici ne astepta un șofer cu o mașină de teren rusească. Parcă era de pe vremea razboiului. Era atât de confortabilă, că am iesit cu rinichii zdruncinați.
Vizita la Padurea Letea este ca un mic safari. Toți turistii sunt aduși aici de diverse masini de teren. Nu spun ca nu este frumoasă, dar organizarea excursiei si timpul relativ mic de stationare, îmi întărește concluzia că este ceva ce trebuie bifat și băgat pe gât turiștilor.
Pădurea Letea este într-o arie protejată. Este o pădure tropicală, unde pe vremuri era marea. Uite că mai înaintează și uscatul! Pădurea Letea este renumită în special datorită cailor sălbatici. Dar din nefericire aceștia nu stau la poze, că de-aia sunt sălbatici. Nu am văzut nici urmă de ei. În schimb am admirat la prima oprire un copac secular, cu o circumferință de câțiva metri. Am făcut două, trei poze și apoi am fost transportați în zona dunelor de nisip, ca și dovadă că aici a fost odată plaja Mării Negre. Sincer pe mine nu m-a impresionat deloc această vizită la Pădurea Letea și cu siguranța nu o voi mai repeta. Poate altora le place, nu știu.
A urmat navigarea până la Portul Sulina despre care am detailiat în alt articol (vezi impresii). După ne-am întors la pensiune pe o ploaie torențială cu fulgere și tunete. Și frig! La început de iulie, repet.
După atâția kilometri pe ape, a venit și timpul să ne întoarcem acasă. Cu regret am fost debarcați înapoi la Tulcea. A fost o vacanță foarte scurtă, dar foarte intensă, pe care în inima mea și în topul meu personal o plasez detașat pe onorantul loc... întâi!
Să închei cu câteva date tehnice. Delta Dunării situată în zona de sud-est a României este locul unde Dunărea se varsă în mare. Are o suprafață totală de 5800 kmp, din care cea mai mare parte este acoperită de așa zisele zone umede- bazine acvatice, lacuri, canale, mlaștini, eleștee. Delta Dunării aparține în procent de 82% României, restul aparținând Ucrainei.
Delta Dunării este una dintre cele mai mari delte din Europa, pe locul doi dupa delta râului Volga și pe locul trei în lume din punct de vedere al biodiversității florei si faunei întâlnite aici. Este un loc paradisiac pentru o mulțime de păsări călătoare, care vin de la mare depărtare, pe timp de vară.
In Delta Dunării sunt 1830 de specii de copaci si plante, 2440 specii de insecte, 91 de specii de moluște, 11 specii de reptile, 10 specii de amfibieni, 320 specii de pasări si 44 specii de mamifere. Iar în apele acesteia sunt 133 de specii de pești.
Delta Dunării este un ținut exotic. Este ceva absolut sublim, ce aparține de țara noastră. Închei cu un îndemn făcut tuturor iubitorilor de natură și călătorii: vizitați Delta Dunării, măcar o dată în viață! Și respectați natura, nu există nimic mai frumos pe lumea asta!
P.S.Pozele sunt mai grăitoare, decât cuvintele!
Trimis de robert in 24.07.15 09:57:39
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în #EXCURSII și CĂLĂTORII.
15 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (robert); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
15 ecouri scrise, până acum, la acest articol
rog: https://www.youtube.com/watch?v=oQVG0CZjX2U
Mersi!
Rog așteptați...
Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.
Sa mai raspandesti manifeste!
Pozele fac senzatie!
Nu am ajuns in delta, datorita faptului ca nu ma simt bine pe apa, si de aceea iti multumesc o data in plus pentru aceasta postare speciala!
Saptamana viitoare sper insa sa ajung pe aproape de locurile descrise de tine, dar... pe uscat
@robert. c - Un articol superb, scris din inimă şi completat de fotografii pe măsură, în care am descoperit un iubitor de natură sensibil şi un Robert total diferit de cel pe care l-am "cunoscut" până acum pe AFA.
Felicitări!
Abia astept sa ajung si eu in Delta, in septembrie!
@robert. c - Pledoaria ta pentru Delta Dunarii nu este de prisos si ideea de a merge la o pensiune ce ofera mai mult decat cazare este de tinut mine.
Frumoase poze, da, Delta este magnifica!
@robert. c - După ce am făcut "scurtă" la mână votându-ţi pozele (cu adevărat excepţionale), nu mă pot abţine şi ţin să vă împărtăşesc şi vouă, stimaţi colegi, cea mai grozavă experienţă avută de mine în Deltă.
Anul de graţie: 1978!!! (eram studentă). Locul: o incintă stuficolă de pe un canal ce pornea de pe braţul Chilia. Grupul: 5 persoane - eu şi proaspătul meu soţ plus două colege de facultate, din care una cu iubitul, asistent medical la Bucureşti, care îl tratase de niscai boli la spital pe numitul Gheorghe, şeful şi totodată unicul angajat al incintei stuficole. Pentru a-şi exprima recunoştinţa, Gheorghe îl invitase într-o scurtă vacanţă la el "acasă", în inima Deltei, iar Romeo (căci aşa îl chema pe tip) nu a venit cu mâna goală, ne-a adus pe noi.
Gheorghe avea casă în satul Chilia Veche, unde am dormit în noaptea de după sosire şi în cea de dinaintea plecării înapoi la Tulcea cu vaporul "Săgeata". Restul de cinci zile şi nopţi le-am petrecut la incinta stuficolă, în locuinţa prevăzută cu vreo 6 camere. Gheorghe avea o nevastă grasă căreia îi spunea "Silueta" şi doi copii de 10-13 ani, un băiat şi o fată, ambii foarte drăguţi şi bine crescuţi. Nevasta era lipoveancă, spre deosebire de el, oltean aterizat nu mai ţin minte în ce împrejurări în Deltă, şi când se certau (ceea ce se întâmpla foarte des), el o înjura pe româneşte iar ea îi răspundea (bănuiesc în acelaşi stil) în lipoveneşte.
Incinta stuficolă se afla la vreo 10 km de Chilia Veche şi drumul l-am făcut cu o barcă cu motor de care Gheorghe era tare mândru. Ce peisaje, Dumnezeule! De jur împrejur numai apă şi câte un plaur pe care păşteau vacile. Dimineaţa băieţii se urcau în barcă împreună cu Gheorghe, care mergea să le mulgă (nevastă-sa nu se urca în barcă, de teamă să n-o dezechilibreze!). Când ne sculam noi, fetele, laptele era deja fiert şi ne aştepta, alături de buchete de nuferi şi de cafeaua aburindă, singurul produs pe care îl luaserăm cu noi, în rest am băut şi am mâncat din "roadele pământului", adică din produse locale: ţuică de prune din livada incintei şi, evident, peşte, gătit de Silueta în fel şi chip: borş, prăjit, fript pe tablă, chifteluţe ş. a. m. d. Peştele îl prindea Gheorghe cu prostovolul, de mi-era o spaimă teribilă că-şi va smulge la un moment dat, din neatenţie, toţi dinţii din gură. În loc de apă am băut compot de cireşe şi prune.
Cu Gheorghe ne-am plimbat cu barca peste tot, pe nişte canale atât de înguste încât abia ne strecuram. Broaştele orăcăiau, păsărelele ciripeau, am văzut şi câţiva pelicani, apa era acoperită de nuferi înfloriţi - o minunăţie! Şi nici ţipenie de om... Mai sălbatic de atât nu am trăit niciodată. O experienţă de neuitat!
@Dan&Ema - Mulțumesc de vizită și de aprecieri!
Manifeste trebuie, dar doar pentru locuri deosebite. Altfel se devalorizează.
Vă doresc o vacanță frumoasă. Să nu aveți temeri pe apă, pentru că acum sunt obligatorii vestele de salvare, iar la bărcile de viteză nu aveți cum să aveți rău de mare. Decât cine știe, să nu prindeți vreo furtună si să bată foarte rău vântul. În general Dunărea curge liniștit. Câteodată ai chiar senzația că stă pe loc!
@Carmen Ion - Mulțumesc doamnă! Sunteți o drăguță!
Când îti place foarte mult ceva, parcă si cuvintele vin de la sine, mai ușor. Oricum dupa părerea mea, nu am reusit să găsesc cuvintele si expresiile potrivite, pentru a descrie ce am văzut. Aici era bun un Al. Vlahuță, care avea metaforele si epitetele la el. :-)
Mulțumesc încă o dată!
@mprofeanu - Este un loc atât de aproape de fiecare dintre noi și totusi atât de puțin cunoscut!
Dacă s-ar face un sondaj, pe AFA de exemplu, pentru a vedea câți au vizitat Delta versus câți au vizitat o anumită țară, cred că ne-am da seama de ce câteodată e nevoie și de asemenea manifeste.
Mulțumesc de vizită si de vot! Și vă aștept cu noi articole din zonele mai puțin cunoscute, pe unde-ați călătorit.
Frumos articol, excelente pozele! Mai ales cea cu puiul de lebada, o minunatie! Felicitari!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Sep.2021 Delta Dunării - clipe de neuitată vacanță — scris în 15.09.21 de Marius 72 din MEDIAş [SB] - RECOMANDĂ
- Jul.2021 Delta Dunării — De la Murighiol la Caraorman și Sfântu Gheorghe — scris în 04.08.21 de malganis din BUCUREşTI - RECOMANDĂ
- Sep.2020 Am supraviețuit în Deltă, etnicilor… pentru scurt timp! — scris în 05.03.21 de k-lator din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Aug.2020 Hai hui prin Deltă - Sacalin, Caraorman și Sulina — scris în 15.11.20 de Mika din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2020 [Dunavăț] Prima iesire in familie pe Delta — scris în 01.09.20 de Aecrim17 din BACAU - RECOMANDĂ
- Aug.2020 Delta Dunării Da sau NU?! (2) — scris în 03.08.20 de KSV din TULCEA - RECOMANDĂ
- Aug.2020 Delta Dunării - Da sau NU?! — scris în 03.08.20 de KSV din TULCEA - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată