Albastrul marii, soaptele zidurilor si farmecul oraselor cretane

TIPĂREȘTE

Ultimele zile in care micuta japoneza ne-a fost tovarasa de drum, au fost un mix de imagini, plaja fiind combinata cu vizitarea unor localitati si obiective istorice, care fiecare ne-a oferit in putinul timp petrecut acolo, clipe de neuitat.

Eram pregatita sufleteste sa renunt la baie, pentru ca traseul in aceea zi era mai lung si nu prea parea sa avem timp si pentru asa ceva, iar soarele s-a decis sa imi dea o mana de ajutor nearatandu-se prin perdeaua densa de nori, decat tarziu si prea putin. Aveam cam 180 km pana in Knossos, resedinta-palat a legendarului rege Minos, pe autostrada.

Se aglomera cu cat ne apropiam de Heraklion, dar pentru cei obisnuiti cu traficul de la noi de pe autostrada era… parfum. Niste prieteni care fusesera recent, ne-au dat drept indiciu important, un semn de circulatie, o cruce mare rosie, dupa care trebuia sa o luam in urmatoarea intersectie semaforizata la dreapta, pentru ca nu prea erau indicatoare in zona si Knossos-ul este in afara orasului, cam 5 km.

Pe masura ce ne apropiam au aparut si indicatoarele, iar cand am ajuns a iesit si soarele ca sa ne dea binețe. Parcare gratuita si coada destul de mare la intrare, dar nu a durat prea mult si am intrat, pretul 15 euro/persoana. Puteai sa inchiriezi un ghid, erau destul de multi, dar nu ne-a interesat, oricum trebuia sa astepti sa faca un anumit numar de turisti.

Sotul meu si-a dorit mult aceasta vizita, legenda isi spune cuvantul pentru mine. Vechimea acestor vestigii, emanand misterul unor civilizatii apuse, razbate de cum pasesti in acest sit arheologic impresionant ca intindere si reprezentare. Asa ca m-am lasat ghidata de cunostintele sotului in domeniu si inscriptiile care delimitau traseul, acestea fiind destul de multe si oferind informatii interesante in fata principalelor obiective. Din pacate totul este destul de cosmetizat datorita interventiei oamenilor, in dorinta lor de a pune in evidenta, de a reabilita, asa ca parca se pierde din autenticitate.

Vizita ne-a fost scurtata de izbucnirea unui incendiu in imediata apropiere asa ca zgomotul copacilor care trosneau, fumul innecacios adus de vant, asezonat cu sirenele masinilor de pompieri si precipitatia personalului care pregatea furtunele speciale, ne-au adus din trecut in prezent, mult mai repede decat ne asteptam.

Nu intentionam sa vizitam Heraklionul, ni se parea aglomerat si oricum nu era pe lista, asa ca dupa pranz am plecat spre Chania. Ne-am oprit putin pe traseu, admirand Fodele, de la distanta.

Putin mai incolo am zarit indicatorul spre Bali si cum o colega de sait a descris interesant localitatea, am zis sa aruncam o privire, mai ales ca simteam o nevoie expresa de hidratare. Asa am ajuns in Bali, o micuta localitate pitoreasca, delimitata de doua plaje dragute, amenajate cu de toate, inclusiv pentru sporturi nautice, care incadreaza un deal, cu multe terase. Nu puteam sa facem baie, era innorat, asa ca am ales ceva racoritor la o terasa , am facut cativa pasi prin micuta statiune, am achizitionat ceva ierburi aromatice si am plecat odata cu primii stropi de ploaie.

Urmatoarea oprire este Rethymno, aflat la 60 de km de Chania, al treilea oras ca marime din Creta, care are la randul lui o multime de obiective interesante, de la portul venetian care te atrage ca un magnet, cladiri stravechi, cetatea venetiana care sfideaza zarea. Cert este ca … cu fiecare pas prin labirintul de stradute pietruite…. imi cucerea inima.

Din pacate cele 4 ore au trecut precum o clipa si nu stiu ce anume mi s-a parut mai frumos, amestecul de vechi cu nou, portul boem, fantana venetiana care aduna oamenii in jurul ei ca un magnet, tavernele care de care mai imbietoare, magazinele cu suveniruri care iti fac cu ochiul, amabilitatea vanzatorilor care m-au facut sa fac niste alegeri care au fost pretuite de cei de acasa, faptul ca am intalnit o tanara din Ploiesti la o taverna, creperie Hari”s, unde am mancat cele mai bune clatite cu inghetata si fructe din viata mea si care ne-a facut sa ne simtim rasfatati, prin atentia care ne-a acordat-o. Dar stiu ca aici in Rethymno … am sa revin.

Am plecat pentru ultima oara cu micuta japoneza care ne-a purtat cu bine pe drumurile Cretei, spre Chania. Chania este a doua localitate ca marime din Creta, aflata doar la 8 km de Stalos unde eram cazati si la ora aceea ne-a intampinat cu o problema care imi amintea neplacut de Bucuresti, unde sa parcam? Nu stiu prin ce noroc am sesizat in jurul unui parculet central, care era inconjurat ca o fortareata de masini, un loc care se elibera tocmai atunci. Si culmea era free, cu toate ca mai incolo restul erau cu plata si era la doi pasi de… port. Nu va inchipuiti ca nu am intrebat pe toata lumea, inclusiv soferii de taxi, doar nu vroiam sa platim vre-o amenda tocmai in ultima zi. Ce-i drept dupa ce ne-am indepartat cativa pasi m-a… cadorisit un porumbel in zbor, pe bluza, ce … noroc, cu arteziana din parc, puteam sa particip la un concurs de tricouri ude.

Batranul port din Chania ne-a intampinat cu albastru superb al marii care lovea digul, strajuit in capat de frumosul far construit de venetieni, care este simbolul tuturor imaginilor din Chania. Faleza te plimba pe langa muzeul maritim, care prezinta traditia navala a Cretei, pana spre celebra fortareata Firkas, garnizoana turceasca.

Am admirat moschea Hasan Pacha, un pic in stare de degradare, situata in zona principala a portului. Am baut cu mare placere un fresh la o taverna pitoreasca, pe faleza, admirand farul si oamenii care se plimbau linistiti, bucurandu-se de soare si mare si deja ma simteam nostalgica. Am plecat pe stradutele inguste, numeroase, pline de magazine, de mirosuri si arome. Din pacate se instaurase caldura, care ne-a scurtat vizita. Este cred mai bine sa vizitezi dupa amiaza spre seara, dar am inteles ca orarul magazinelor este un pic neobisnuit aici, doar in anumite zile fiind deschise si seara, asa ca am incercat sa le imbinam, fiind ultima zi.

Alungati destul de repede din oras de caldura si aglomeratie, ne doream o baie si relaxare. Ne-am amintit ca pe drumul spre Heraklion nu foarte departe de Chania ne-au facut cu ochiul niste taverne, asezate chiar pe plaja. Am mers cam 30 km, spre Heraklion, in zona Georgioupoli, pana la cea langa care am hotarat sa ne incheiem ziua. Se numea Pelikanos si era o afacere de familie, a unor italieni, bunicul si cei doi tineri nepoti. Am mancat paste si pizza, iar pe plaja cat ne-am relaxat la soare si in apa, cate un frappe, de la barul nepotului, amplasat in vecinatatea sezlongurilor.

Plaja cu nisip, era foarte intinsa in zona aceasta, cred ca avea 8-9 km, iar din loc in loc erau umbrele si sezlonguri, aferente teraselor, care urmau linia plajei. Ce mi-a placut aici, a fost atmosfera, faptul ca nu ne deranja nimeni, in afara de noi nu mai erau decat cateva persoane in zona, muzica de la bar, zambetul simpatic al tanarului Italian, care ne servea. Iar valurile care pareau cam nabadaioase cand am aparut, pareau ca s-au linistit brusc inlesnindu-ne imbratisarea marii, atat de mult incat sa ne ajunga pana la vara urmatoare.

Cu greu ne-am desprins de acolo, asa ca am admirat peisajul pana ce se pregatea soarele de apus, incheind ziua cu nuantele fantastice demne de tabloul unui pictor.

---

VIZUALIZĂRI: 3276 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI