Cor fu, în Corfu (I)

TIPĂREȘTE

Cor fu, în Corfu (I)

Și încă ce cor! Ți se făcea găina de piele... sau invers! Dar să încep cu începutul.

Prin februarie, pe când sărbătoream cu soția și cumnata cei 36 de ani de viață (priviți în oglindă, bineînțeles!), a venit vorba de Sărbătorile Pascale, care, pe unde le petrecem. Cumnata a spus că s-a înscris, pentru sărbătorile de Paște, la o agenție bună, cu care a mai fost și de care e foarte mulțumită, condiții bune, ghid fiind chiar cea care deține agenția. Agenția se numește ****** :D). "Până în Corfu, cu autocarul, "noaptea peeeee la 3"? No, sir! "Păi, nu, " zice cumnata, "că plecăm ziua, excursia durează 8 zile, deci putem pierde 2 zile pe drum, dar nu mergem noaptea"!

A doua zi, cine avea n'șpe pagini deschise pe net? Moi!! Am citit oferta, mi-a plăcut, iar faptul că se "bântuie" ziua, când poți arunca câte un ochi, doi, pe geam (care ochi pot fi recuperați cu succes, la întoarcere!), a făcut să ne hotărâm! "Gata, gemer... pardon, mergem! "

Ziua I-a - marți, 11.04.

Cine se lovea, oare, de toți pereții apartamentului, pe la 3,30 noaptea? Noi! N-am demolat nimic, n-am uitat nimic, și... "am luat colbu-n copite"!

Așa că, cu sticluțele cu cafea legate bine de mână (să nu la scăpăm pe jos, de somn), la ora 5,00 am pornit spre Corfu. Traseul primei zile a fost următorul: București - Giurgiu - Russe - Kulata - Promahonas - Thessaloniki (Salonic) - Kalambaka (sau Kalampaka), aproximativ 920 km. Inițial, programul excursiei prevedea o oprire și o scurtă vizită la Thessaloniki (Salonic), dar a părut a fi cam obositor - trezit devreme, plecat devreme - așa că vizita la Salonic a rămas pentru întoarcere, când numărul de km până acasă era mai mic.

Spre bucuria noastră, podul peste Dunăre era reparat, iar prin vamă am trecut ca prin gaura de la șvaițer (brânza fiind, totuși, mai consistentă) ! Drumul prin Bulgaria, destul de bun, dar am intrat prin multe tuneluri, iar în cele mai lungi te sufocai, pur și simplu, de mirosul de gaze arse! În cel mai lung, și mai neaerisit, mi-am tras tricoul peste gură și nas, aducând-o pe cumnata mea - care stătea pe scaunul din față - în pragul infarctului, când s-a întors să ne spună ceva! Uităndu-mă la soție, am realizat că arătam, în penumbra tunelului, ca niște spărgători de bănci! De bănci din alea cu bani, nu din cele din lemn! Din nou, la vama spre Grecia nu am stat deloc, iar o dată trecuți dincolo... trai, neneacă! Autostrăzi peste autostrăzi, netede, îngrijite, c-așa-i la ei, ce mai - am mers șnur! Așa că, cu multe opriri (ciorbă, pipi, țigare, pipi, cafeluță, mâncare, pipi), seara, pe la orele 20,00 am ajuns și noi în Kalambaka, la hotelul Kosta Famissi (vezi impresii).

Trebuia, în drum spre Kalambaka (Kalabaka), să mai vizităm o mânăstire, aceea a Sfintei Parascheva, aflată în Valea Tembii, în apropierea orașului Larissa. Dar n-a fost să fie, am fost deviați cumva pe autostrada A1, care autostradă e plină de tuneluri. Am intrat într-unul dintre ele și nu mai ieșeam, credeam că o să ieșim undeva prin China, Tailanda, pe acolo! Nici vorbă, era doar cel mai lung tunel din Grecia, lung de 6,2 (sau 6,4 km - n-am apucat să văd bine), dat în folosință cu doar 6-7 zile înainte, drumul național ce mergea paralel cu autostrada intrând în reparații! Se află după Paralia Katerini, mergând spre sud, către Nei Pori.

Și a fost ziua întâi. Puiutea a privit în urmă, și i-a plăcut ce a văzut.

Ziua a II-a - miercuri, 12.04.

Un călugăr, supărat pe răutățile din lume, pe nume Sf. Atanasie, s-a alăturat altor pustnici, care își săpaseră mici grote în peretele stâncos, iar mai apoi a început să construiască, întâi singur, apoi ajutat de confrați prima mănăstire din Câmpia Tesaliei - Marele Meteor. În timp, mânăstirile s-au înmulțit, ajungând la 24, dar cu timpul au rămas doar 6: Marele Meteor, având hramul Schimbarea la Față, Varlaam, Agios Stefanos (Sfântul Ștefan), Sfânta Treime, Sfântul Nicolae și încă una, pe care n-am apucat să o mai scriu, și apoi am uitat-o! Noi am vizitat doar Mânăstirea Sf. Ștefan și Sf. Nicolae.

Nici astăzi arheologii, geologii, și alți specialiști nu pot explica cum și de unde au apărut, în plină Câmpie a Tesaliei, monoliții uriași pe vârful cărora niște oameni singuri, fără multe mijloace materiale și tehnice, au ridicat lăcașe de cult ce au supraviețuit (unele) peste veacuri. Textura, culoarea acestor monoliți sunt total diferite de constituția munților din jur, care - se vede bine - s-au ridicat din mare (sau poate ea, marea, s-a retras) ! Poate că însuși numele - Meteora - ar fi răspunsul: resturile unui uriaș meteorit venit din spațiu, cu mult timp în urmă.

Oricare ar fi răspunsul, Meteorele te strivesc prin măreția lor. Nu sunt nici Sfinxul, nici Marile Piramide, dar construcția în acele condiții a unui lăcaș de cult este o operă de artă și o minune, în acelaș timp. Te uiți de jos - ți se pare imposibil! Odată ajuns sus - nu-ți vine să crezi unde ești! Am plecat din Meteora cu sentimentul că am văzut totul, dar totuși, n-am "văzut" nimic.

Și a fost ziua a doua. Puiutea a privit în urmă, și i-a plăcut ce a văzut.

Ziua a III-a - joi, 13.04.

Traseul a fost următorul: Kalambaka - Ioaninna - Igoumenitsa (170 km) - Kerkira (Corfu Town) .

După ce am luat micul dejun (în stomac, nu în mână), mic dejun cu care a fost dotat sejurul, am luat iar "colbul în copite", către al treilea oraș-port al Greciei, Igoumenitsa. Drumul frumos, autostrăzi noi - sau care arătau ca noi - nu și ca la noi:(, întrerupte doar de destul de desele puncte de plată, prețul variind între 2,10 și 3 euro, pentru autoturisme. Pădurile de foioase, alternând cu cele de conifere și de nelipsitele tufișuri - tipice climatului mediteraneean, făceau călătoria destul de plăcută. Lucru curios, oarecum, fiecare tunel - dar fiecare, avea un nume! Și uriașe ventilatoare montate pe tavan, ce făceau atmosfera respirabilă!

Am trecut și pe lângă Metsovo, cu care prilej ni s-a spus despre satele de români veeeeechi-vechi de pe coastele munților, români care nu și-au uitat tradițiile și nici limba, și cu care te poți înțelege foarte bine. Am aflat că s-au retras pe aceste pante, crescând cornute mici, și ducând o viață liniștită, tihnită și - mai ales - sănătoasă!

Pentru că a venit vorba de tradiții și de păstrarea lor, ghida/șef-de-agenție ne-a spus că, în trunchiul comun - cum se numește pachetul de discipline din învățământ - al grecilor sunt prevăzute două discipline: religia (pentru ca tinerii să știe câte ceva despre marile evenimente religioase ale creștinătății), și tradițiile (unde învăță să cânte - cei cu ceva aptitudini - și să danseze, învățând de tineri pașii principalelor dansuri populare grecești!! De câte ori, cei care am fost prin Grecia, n-am fost plăcut surprinși când - ridicându-se de la câte o masă - câte un bărbat fie se alătura grupului de dansatori, fie dansa de unul singur, etalându-și măiestria în ale dansurilor populare!

Mergând mai departe, ne apropiem de cel mai mare lac din Grecia, Pamvotida, aflat lângă Ioannina, oraș cu peste 1.000 de ani vechime. Ioannina? Hait, am dat de Dracu (la) ! Nu de al nostru, ci de-al lor, unul mult mai crud, de Ali Pasha (Ali Pașa), supranumit "Leul din Ioanina", un rebel de origine albaneză, inițial conducătorul unei bande de tâlhari, turcit, și apoi numit de sultan conducător al pașalâcului de aici, pe care îl conducea cu o cruzime de necrezut, speriind Europa.

"Călcând pe bec" și supărându-l pe sultan, acesta i-a arătat întâi cartonașul galben, iar apoi pe cel roșu, adus de "un grup mare de prieteni", care de care mai înarmat. Fuge la cabine... pardon, la o mânăstire, aflată pe insula Pamvotis, de pe lacul Pamvotida, unde - spune legenda - s-a retras într-o cameră de la etaj, unde a fost împușcat prin podea (se pare că s-au păstrat destul de bine acele găuri făcute de bormașina... scuze, făcute de gloanțele celor trimiși să-i ia capul. Lucru pe care l-au și făcut!

Deoarece noi am scăpat cu capetele pe la locul lor, i-am dat bice, că pierdeam ferry-boat-ul!

Trafic... de parcă eram în port la Rotterdam! Asta pentru că foarte mulți greci, dacă pot, își petrec Sfintele Paște pe insula Corfu. Unul din motive este acela al moaștelor Sfântului Spiridon - Sfântul Călător. Al doilea motiv... am să vi-l spun - și descriu - la momentul potrivit! Adică atunci când s-a întâmplat! A apărut și ferry boat-ul! Pe care ne-am și îmboatat - dacă era barcă, era simplu, ne îmbarcam! Așa, fiind boat... ne-am îmboatat! Deoarece n-am mai prins locuri în interior, am ocupat spațiu pe punte, la tribord (adică pe dreapta) ! Big mistake! Ne-a bătut vântul o oră și jumătate, cât a durat traversarea, de-am înghețat (cu toți tonții) - lemn! La coborâre, aveam pe fețe niște rânjete de idioți, pentru că ne înghețaseră meclele din cauza vântului, care tăia ca și crivățul!

După ce ne-au coborât ăia cu macaralele (că de înghețați ce eram, nici nu mai puteam merge), ne-am urcat în autocar (ce ne-a stat la dispoziție tot timpul, și am plecat spre locul de cazare, aflat la 12-13 km de Kerkira, în localitatea Dassia (Dasia), unde ne-am cazat la Hotelul Telemachos (vezi impresii).

Și a fost ziua a treia. Puiutea a privit în urmă, și i-a plăcut ce a văzut.

Ziua a IV-a - vineri, 14.04.

Am scris Kerkira, și nu Corfu Town, pentru că grecii - oameni foarte mândri - nu acceptă denumitea de Corfu Town, deoarece este denumirea dată de asupritorii turci, aceștia neputând pronunța corect denumirea grecească.

Corfu... Kerkira (Corfu Town) ! Un oraș și o insulă cu o istorie foarte zbuciumată! Venețienii, turcii, englezii și-au lăsat, fiecare, amprenta asupra locului! Venețienii (care au ocupat insula timp de 400 de ani!), de-un parexamplu: pe insulă sunt în jur de trei milioane și jumătate de măslini, care au fost aduși inițial de venețieni. Nemaiavând timp să se ocupe de ei, ce s-au gândit: i-au stimulat financiar pe corfioți, plătindu-le 12 taleri pentru fiecare sută de măslini plantați! Deștepți băieții, și unii și ceilalți! Tot venețienii au ridicat și vechea fortăreață, și în cei 400 de ani și-au pus puternic amprenta asupra arhitecturii clădirilor din insulă - acele străduțe în trepte, înguste, cochete, pline astăzi de magazine și magazinașe!

Au venit, ceva timp, și englezii! Că, în vremurile alea, nu se putea fără ei! În timpul ocupației (și) engleze, în centrul orașului s-a construit un teren de criket, (singurul din Grecia), care a rămas activ, și unde anual (în luna mai), se ține un turneu de criket.

Dar englezii au făcut mult mai mult: au construit drumuri, sisteme de canalizare, au îmbunătățit mult situația din insulă.

Da' turcii? Și ăștia, cât au stat pe capul corfioților, săracii! Săracii corfioți, nu turcii, normal! Insula Corfu a fost indelung asediată de turci, dar Sfântul Spiridon (numit și Sfântul Mergător), Patronul insulei, mort fiind, a făcut o minune, iar turcii s-au retras. Totuși, corfioții au plătit tribut și astfel au scăpat, fiind lăsați în pace. Ghida ne-a spus că insula Corfu nu a fost ocupată niciodată de turci!

"I like to move it, move it, - că de-aia v-am luat banii", ar zice ghida noastră. Așadar și prin urmare, "am luat" - ați ghicit - "colbul în copite"! Unde? La vreo 10 km de Kerkira, în Ahilleio, pentru a vizita Palatul Achilleion, palatul unde s-a retras - după moartea fiului ei, Împărăteasa Elisabeta a Bavariei - Împărăteasa Sissi! O persoană noncomformistă, care nu s-a adaptat vieții rigide de la curte, și care, în complicitate cu medicul familiei, a convins apropiații că are nevoie de mult soare. Astfel, a ajuns, în călătoriile ei, să veziteze Grecia. S-a îndrăgostit imediat de Grecia și de istoria ei, a învățat limba greacă, pentru a-l putea citi în original pe Homer, în special Iliada. A făcut din Achile eroul ei și, descoperind frumusețea insulei Corfu, a dorit să aibă aici o reședință. S-a găsit un loc, cu o construcție pe el aici, în Achilleio, proprietarul a fost de acord să vândă, construcția a fost demolată și în locul ei a fost construit un palat de o rară frumusețe și măreție. Și-au găsit locul aici statui, picturi, bazoreliefuri și alte lucrări având ca temă zeitățile vechii Grecii. La loc de frunte, bineînțeles, eroul ei și al luptei, Achile. Acesta are o statuie impunătoare în superbele grădini ale palatului, pe un platou, de unde privește mândru zările. Din grădină, pe o potecuță, împărăteasa cobora până jos, unde era un mic port imperial, o barcă o lua (fiind apa mică, corabia regală nu se putea apropia), și cu acea barcă ajungea la corabie.

Este greu să descrii în câteva cuvinte întreaga poveste a Împărătesei (asasinată de un maniac, aparent fără nici un motiv), sau a superbului palat și a minunatelor lui grădini! Voi lăsa vă spună, poate, mai multe, cele câteva fotografii făcute la palat.

Traversăm insula de pe malul estic către cel vestic, mergând către Palaiokastritsa (Paleokastritsa), frumoasa mânăstire-fort, Mânăstirea Maicii Domnului, aflată tocmai sus, pe culmea muntelui. Denumirea vine de la paleo - vechi, și castritsa - castru, cetate, deci este vorba de o veche cetate întărită, pe ruinele căreia, mai târziu, a fost construită actuala mânăstire. Mânăstirea adăpostește și o icoană făcătoare de minuni, icoană descoperită cu ocazia uneia din multele reabilitări ale mânăstirii. Înainte de a urca, nu putem să nu admirăm frumoasele plaje de pe malul unei și mai frumoase mări! În orice caz, a urca până sus, la mânăstire, cu mașina... ar însemnă să faceți drumul degeaba (aproape!). Culoarea mereu diferită parcă, a apei, plajele cochete, întinderea mării, fac din drumul până sus - și la vale, normal - o adevărată încântare!

Deoarece călătorului îi stă bine cu drumul, am luat deci autocarul în copite (colb nu mai era, îl suflase vântul!) și ne-am întors în capitala Kerkira, pentru a asista la trecerea procesiunilor religioase a celor patru biserici, când baldachinele cu Sfântul Epitaf sunt pregătite pentru Procesiunea Prohodului. Fanfarele înconjoară orașul, alaiul este însoțit de fete, îmbrăcate în "mironosițe", care aruncă petale de flori, și alaiuri de băieți, îmbrăcați în haine de altar (vă amintiți că vă spuneam de pregătirea elementară în religie, prezentă în programa școlară a grecilor). După care ne-am întors la hotel.

Și a fost ziua a patra. Puiutea a privit în urmă, și i-a plăcut ce a văzut.

Web, dacă se poate posta la începutul reviewului această melodie din linkul următor. Mulțumesc mult! https://www.youtube.com/watch?v=zpOAnWEyzt8

---

VIZUALIZĂRI: 8156 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI