Am vizitat şi acest loc

TIPĂREȘTE

Iarnă. Zloată, zăpadă puţină, frig, cer acoperit. Ce poate să facă omul aflat într-o scurtă vacanţă la 1 Mai? Eventual să dea o fugă pentru câteva ore alături, la băile Felix. Ceea ce am făcut şi noi. Eram curios, mai ales, cum arată iarna lacurile cu nuferi.

Mergând acolo cu maşina, am fost puţin contrariat iniţial de faptul că accesul în staţiune nu se face pe la prima intersecţie dinspre Oradea, ci pe la următoarea, cam pe la jumătatea staţiunii (pe strada Zorilor). Am dat mai întâi o tură ocolind toate hotelurile vechi (dispuse perimetral), am intrat apoi pe lângă ştranduri în 'centru' şi am parcat chiar în faţa restaurantului Club Art.

Ei, aici a fost prima chestie care mi-a stricat după-amiaza: prin toată staţiunea sunt semne de parcare cu plată şi automate de 'încasat' banii. Era unul chiar la doi paşi de locul unde oprisem, aşa că mă duc io, ca un cetăţean european care mă aflu, să achit costul parcării pentru vreo 3 ore (cam cât bănuiam că vom sta acolo, cel mult). Bag io 6 'hârtii' de un leu, apăs butonul (cum scria frumos pe instrucţiunile de folosire) şi aştept să scoată bonul pe care să-l pun la parbriz. Se aude sunetul unei imprimante, câr-câr-câr-hrrrrrrr... şiiii... NIMIC! nu cade niciun bon. Bună treabă! Dacă la Heiligenblut exista posibilitatea de a intra în contact cu un angajat ce răspundea de acea parcare, aici consiliul local Sânmartin (comuna de care aparţine staţiunea) nu a binevoit să ofere această posibilitate clienţilor săi. (cel puţin, nu la acel aparat). Chiar am fost pornit să sesizez OPC-ul asupra acestei întâmplări, dar am renunţat ulterior. Norocul lor că n-am găsit vreo amendă sub ştergătoare.

OK, destul despre asta. Am traversat şi am intrat în părculeţul dedicat lacurilor cu nuferi, lotuşi, peştişori roşii şi ţestoase. Acestea erau chiar frumoase, cu balustradele lor noi de inox, cu puntea de lemn de peste cele două lacuri cu lotuşi (uscaţi acum, iarna, oferind un peisaj ciudat în culori sumbre de cafeniu şi ocru), cu peştii roşii înotând alene printre tulpinile lor, cu câţiva boboci de flori de nufăr printre frunzele cam lipsite de vigoare sub fulguiala uşoară...

La mică distanţă de acolo, piaţa şi 'talciocul' cu tarabe pline de chinezării oferite spre vânzare unor clienţi care preferă să stea ori acasă, ori la ştrand, numai să nu se plimbe pe-acolo pe vremea asta rece, se amestecă dizarmonios cu restul peisajului şi cu cele două biserici de lemn aduse aici în ideea înfiinţării unui fel de 'Muzeu al satului' dar cam abandonată între timp.

Un mare şantier în jurul unui hotel din apropierea haltei Felix, purtând numele unei mari firma din ţara vecină (Ungaria) care pare că a venit aici cu intenţia să modernizeze vestigiul comunist şi să-l transforme în ceva cam cum e pe la ei, apoi aproape ruinele unor clădiri de peste 100 de ani şi la capăt - ştrandurile, Felix (cu poarta de acces închisă) şi Apollo. Chiar şi într-o zi de lucru, aveau ceva clienţi. Nu mulţi, dar măcar destui ca să plătească leafa angajaţilor.

Bun, odată încheiat turul, ispitit de impresiile bune de aici despre calitatea şi calităţile restaurantului în faţa căruia oprisem, intrăm şi noi, sperând să ne mai astâmpărăm oleacă foamea. Deşi nu erau decât încă alte trei mese ocupate când am intrat (dintre care una s-a eliberat la scurt timp după ce am ajuns noi), şi erau două fete pe sală, am aşteptat nepermis de mult pentru orice, de la meniu, la băutură (şi ce dacă era doar o apă plată?!), apoi mâncarea şi evident şi nota de plată. Norocul meu - n-am lăsat decât vreun leu bacşiş. Am luat (eu) o porţie de paste şi (iubi) o pizza. Aşa cum am spus deja, nu se ridică absolut deloc la înălţimea laudelor de mai demult. Deşi comestibile, nu aveau parcă nici gustul, nici savoarea la care mă aşteptam. Şi în niciun caz nu păreau a fi respectat reţetele (cel puţin la modul de preparare şi alegerea ingredientelor).

Ce am apreciat - platoul cu dressing-uri pentru paste şi îngheţata (pentru care însă nu cred că merită ei toate laudele, fiind probabil furnizată din afară).

Cam asta am reuşti să facem noi într-o după-amiază rece de iarnă.

O altă variantă ar fi fost câteva ore la noul aquapark (situat undeva la ieşirea din Felix spre Deva), dar având la hotel cam toată bălăceala de care aveam nevoie, am preferat plimbarea descrisă mai sus.

---

VIZUALIZĂRI: 6502 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI