Șapte zile la Athena la sfârșit de noiembrie (2)

TIPĂREȘTE

Grădina Națională, Templul lui Zeus Olimpianul și Colina Lykabettus au fost țintele vizitei noastre, în cea de a treia zi de ședere la Athena.

Grădina Națională, cunoscută și sub denumirea de Grădina Regală, este un parc uriaș ce pornește din chiar partea dreaptă a clădirii parlamentului și se întinde pe o suprafață de opt hectare, până în apropiere de Templul lui Zeus Olimpianul. Construcția lui a început în anul 1838, la recomandarea familiei regale și a fost terminată în 1840.

La sugestia reginei Amalia, grădinarul german care s-a ocupat de amenajarea grădinii, a adus peste cinci sute de specii de plante din diferite părți ale lumii înclusiv din zonele tropicale, și le-a plantat în acest parc. Deși multe dintre plantele aduse nu s-au aclimatizat zonei mediteraneene, parcul este o adevărată oază de liniște și verdeață permanentă populată cu specii vegetale ce încântă privirea și sufletul.

Astăzi parcul găzduiește în afară de speciile vegetale exotice, și o mică grădină zoologică unde pot fi văzute tot felul de exemplare aparținând faunei din diferite locuri ale lumii mai ales din zone tropicale, păsări și animale, broaște țestoase care pot fi întâlnite chiar și pe alei.

Parcul este străbătut de o mulțime de alei pietruite, mărginite de plante exotice, palmieri lămâi, portocali, fel de fel de flori, de asmenea între ele este amenajat și un iaz pentru rațe, dar n-am văzut nici una, ci doar câteva broaște țestoase inotând pe sub covorul de frunze căzute pe suprafața apei. În parc se mai află o bibliotecă și un loc de joacă pentru copii, o terasă unde după o plimbare îndelungată pe potecile și aleile parcului, poți să te așezi să mănânci sau să bei ceva pentru a-ți potoli setea.

Dacă vrei să vizitezi tot parcul pentru a vedea tot ce este de văzut, ai nevoie câteva ore. Nouă însă, pentru că aveam și alte obiective în acea zi, nu ne-ar fi ajuns timpul pentru asta, așa că ne-am mulțumit doar cu o plimbare pe alei, până aproximativ la mijlocul parcului, iar de acolo, ne-am deplasat paralel cu strada Leoforos Vasilisis Amalias, până la una din ieșirile care se află foarte aproape de Arcul lui Hadrian, de unde pe jos ne-am îndreptat spre ruinele Templului lui Zeus Olimpianul.

Templul lui Zeus olimpianul, mai este cunoscut și sub numele de Olympeion, sau de Coloanele lui Zeus Olimpianul și este un dintre edificiu antic, a cărui construcție s-a întins pe o perioadă de aproape șapte sute de ani. Construcția lui a început în anul 515 î. Ch și urma să fie închinată împăratului Pisistratus, cunoscut în istorie ca un tiran, dar lucrările au fost abandonate, când nepotul său Hippias, care l-a urmat la conducerea imperiului, a fost îndepărtat de la tron. Pe fundația pregătită de Pisistratus, a reînceput în secolul al treilea î. Ch, construcția templului dar a fost finalizată abia în anul 129 d. Ch. în perioada romană, sub împăratul Hadrian.

Pentru a marca finalizarea acestei importante construcții și în semn de recunoștință, atenienii au construit Arcul (Poarta) lui Hadrian. Se zice că la rândul său împăratul Hadrian, ar fi poruncit ca pe fața dinspre vest a a arcului, adică cea care este spre Acropole, să se scrie:”Aceasta este Athena, orașul vechi al lui Teseu” iar pe partea sudică, îndreptată spre Templul lui Zeus, să fie scris: ”Aceasta este orașul lui Hadrian, nu al lui Teseu” În prezent aceste scrieri, par să nu mai existe pentru că în fotografiile cu Arcul lui Hadrian pe care le-am făcut nu apar, dar este posibil ca ele să se fi desprins de pe construcție de-a-lungul timpului.

Nu departe de Templul lui Zeus, la circa cinci sute de metri, se află Stadionul Olimpic sau Panathinaico, spre care ne-am îndreptat pașii.

Stadionul Panathinaiko, a fost construit, mai exact a fost reconstruit, în forma în care se află astăzi, în anul 1896, când la Athena au fost reluate jocurile olimpice, care fuseseră interzise fiind considerate practici păgâne, mai întâi de Împăratul Theodosiu I în anul 394 d. H., și apoi în anul 435 de nepotul său, Theodosiu II d. H.

Potrivit unor documente istorice, Jocurile Olimpice, ar data încă din anul 776 î. e. n., dar se pare că existanța lor ar fi mult mai veche. Primul Stadion Panathinaikos, a fost construit în anul 566 î. e. n., din marmură albă și avea o capacitate de 50.000 de locuri. Noul Panathinaikos, reconstruit pe locul vechiului stadion, a fost transformat prin reconstrucție în 1896, într-unl dintre cele mai moderne stadioane din lume pentru acea vreme. Reconstrucția lui s-a făcut la inițiativa și cu finanțarea unui mare om de afaceri și filantrop grec, George Averoff.

Pe Satadionul Panathinaikos, a avut loc deschiderea Jocurilor Olimpice de la Athena din anul 2004, când pentru aceste evenimente sportive la Athena a fost inaugurat și un alt mare comlex sportiv unde s-au desfășurat Jocurile olimpice din acel an. Acesta este situat în apropiere de portul Pireu.

Pentru următoarea și ultina țintă turistică din acea zi, Colina Lycabettus, mersul pe jos nu mai era de noi, așa că am am ieșit la marginea trotuarului și am făcut cu mâna la taxiuri. Unul s-a induplecat și ne-a luat.

Într-o călătorie anterioară făcută la Atena, ghidul care ne-a condus la Acropole, și-a început descrierea spunând, că la fel ca și Roma, Atena a fost construită pe șapte coline, dar am rămas foarte încântat când continuând, acesta a spus, a spus: și nu numai la fel ca Roma, ci la fel ca orașele Iași și Cluj din țara dumneavoastră.

Așadar, Muntele Lycabettus, sau Lycavittos cum i se mai spune este cea mai înaltă dintre cele șapte coline existente în Athena, având ”amețitoarea” înălțime de numai 277 m., următoarele două coline înalte fiind Acropole și Filopappos.

Am ales să urcăm cu telecabina până în vârful colinei, pentru că drumul pe jos ar fi fost prea greu pentru noi. Telecabina nu este una aeriană cum sunt cele pe care le cunoaștem din zonele montane. Ea este mai de grabă un ascensor (lift) care urcă în plan înclinat, printr-un tunel săpat în stâncă, până în vârful colinei.

Chiar la vârf, colina este terasată aproape de jur împrejur pe trei nivele diferite despărțite unul de altul de câteva trepte. Pe unul din ele se află un restaurant unde se poate servi masa.

La cel mai înalt nivel, se află micuta bisericuță Agios Georgios, construită, în anul 1834, înlocuind o mai veche biserică byzantină, a Profetului Elias. Curtea bisericii Agios Georgios, care se află la cel mai înalt punct al colinei, este punctul de unde poți spune că întreagă Athena îți stă la picioare. De jur împrejurul colinei se vede pe toată întinderea ei capitala de azi a Greciei. Este ceva extraordinar să admiri de acolo întreaga metropolă și să vezi Acropole de sus în jos, iar peste el în zare spre sud, marea.

Din păcate, la ora la care am ajuns noi acolo, atmosfera devenise foarte pâcloasă astfel că nu am avut posibilitatea să facem niște fotografii foarte clare. Cred că din acest punct de vedere, o oră mai matinală ar fi fost mai potrivită pentru a vizita Colina Lycabettus.

După ce am admirat Athena de la înălțimea colinei, ne-am oprit la restaurant unde am luat câte o înghețată, după care am coborât tot cu telecabina, iar de la baza ei am luat un taxi care ne-a dus până în Piața Omonia, de unde am luat-o pe jos spre hotel.

---

VIZUALIZĂRI: 3059 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI