Atena in... 4 (sau ce pot face 4 doamne la Atena in 4 zile)

TIPĂREȘTE

Au fost o data ca niciodata patru prietene, de 30 si ceva de ani (spre 40 chiar :))... care la fel ca eroinele unui celebru serial american au decis ca e timpul de o scurta escapada din cotidian. Asa incat eroinele noastre au lasat acasa soti si copii, nu inainte de a le da instructiunile de rigoare :) si au purces cale lunga sa le'ajunga hat departe pina la... Athina.

De unde pina unde ideea acestei escapade la Atena? Pai, in prima calatorie facuta in urma cu 3 ani, m-am indragostit de acest oras, de oamenii de aici, de istoria sa, de gastronomie... Am reusit sa achizitionam niste bilete la pret promotional, Bucuresti-Atena cu Aegean Airlines iar cazarea ne-am facut-o tot la hotelul unde am stat si data trecuta, Hotel Hermes amplasat foarte convenabil, intre Syntagma si Monastiraki, la poalele Acropolelor.

Am ajuns la Atena chiar de ziua lor nationala, in 25 martie, iesite in Syntagma de la metrou ne-am trezit intr-o multime de oameni, trafic blocat, politie si tot tacamul. Noroc ca stiam drumul pina la hotel si ne-am facut loc de trecere, ajungand in 15 min in fata acestuia.

Unul din avantajele acestui hotel : amplasarea la 5 min de Ermou Street (doamnele de pe AFA ma vor intelege de ce oftez si acum mai ales cand le voi spune ca e strada cu “ magazinele de firma “ cele mai vanate de noi, urmasele lui Venus). Si uite asa, zi dupa zi, haladuind din magazin in magazin, ne mai trageam sufletul la o cafea frape la una din zecile de terase din zona. Intr-o dimineata am urcat si la Acropole, le vizitasem pe indelete la vizita anterioara, asa ca a fost mai mult o plimbare de placere prin Plaka. Ma voi scuza fata de cititorii care asteapta detalii si ponturi despre Atena istorica, dar in acest scurt periplu am ales sa ne bucuram de plimbarea pe stradutele din Plaka, cu degustarea delicioaselor bucate grecesti care “ gadila papilele gustative intr-un mod placut “, cu experienta unica a unei seri autentice grecesti in mijlocul lor cu tot ce tine de asta, inclusiv cu spartul farfuriilor, si nu in ultimul rand, cireasa de pe tort, o croaziera de o zi pe insulele Aegina, Hydra si Poros.

Dar, sa detaliem putin :

Recunosc ca sunt o gurmanda si o pofticioasa, iar bucataria greceasca e preferata mea, prilej cu care mi-am rasfatat simturile cu masa la taverne traditionale : in prima seara am descoperit un local cu mancare traditionala greceasca, TZITZIKAS KAI MERMIGAS, pe Mitrolopeos Street, la 200 metri de hotelul unde eram cazate. Ne-a placut atat de mult, incat si a doua seara am mers tot acolo, de data aceasta cu rezervare facuta ca sa fim sigure :). Servesc specialitati culinare din diferite parti ale Greciei, in cele 2 seri petrecute aici ne-am delectat cu : seftalia (mici din carne de miel), flori de dovleac prajite (kolokithouloulounda tiganita), placinta cu ceapa (kremmidopita), rosii si ardei umpluti (tomates ke piperies yemistes), creveti cu branza feta si rosii (garides youvetsaki), souzoukakia (un fel de parjoale marinate, in forma de mici), cotlet de miel la gratar (paidakia arnisia), kouneli krasato (iepure de casa in vin, era specialitate din Creta), salata de papadie, nelipsitul tzatziki, melitzanosalada (salata de vinete)...

Un alt loc unde ne-am simtit bine a fost o taverna in Monastiraki, cu preturi super decente zic eu si cu o caracatita in vin (xtapodi krasato) dementiala! Aici am si audiat niste ceterasi autentici romanesti... care cantau cantonete italiene la acordeon! Cand ne-au auzit vorbind romaneste au dat-o brusc pe “ Braul si cureaua lata... :) “

Dar, inainte de toate Grecia inseamna... mare. O adevarata comoara formata din pesti si fructe de mare. Si unde iti poti rasfata mai bine papilele gustative cu asemenea preparate daca nu la o taverna in portul Pireu? Dupa ce ne-am plimbat cale de 2 ore, am ales o terasa chiar pe faleza, nu mai retin numele, dar mancarea a fost delicioasa dupa atata “plimbareala”: taramosalata-icre, scoici prajite-midia tiganita, kalmari umpluti-kalamarakia yemista, plachie de peste-gavros plaki, garido salata-salata de creveti... oftez cand imi amintesc de asemenea preparate proaspete!

Pun cateva poze pentru pofticiosi si pentru iubitorii gastronomiei din Grecia, poate le mai alina putin dorul (macar pina la vara).

Ei, la capitolul acesta am ramas cu niste amintiri grozave (2 seri grecesti, autentice amandoua dar... total diferite). Sa incep cu inceputul: cu niste ani in urma, aflandu-ma in Corfu, m-am imprietenit cu o familie de farmacisti din Atena cu care am tinut legatura ulterior pe mail, telefoane de urari de sarbatori etc. Cand au aflat ca vin cu prietenele la Atena, au vrut neaparat sa ne faca o surpriza (mai ales ca una dintre ele se afla prima oara in Grecia) si ne-au propus o seara greceasca autentica. Ne-au luat seara de la hotel si am ajuns intr-un cartier cu case vechi. Am coborat la subsolul unei astfel de case si am patruns intr-o alta lume : era o incapere nu prea mare, cam de 12/8 metri, cu mese lungi de lemn si banci la fel si cam “ afumata “. Singurele surse de lumina erau niste lampi cu gaz, cum avea bunica la tara acum 30 de ani iar peretii erau impodobiti cu costume populare traditionale si cu arme vechi de pe vremea razboiului lor de independenta. Era o atmosfera asa cam de “lumea crepusculara”, ziceai ca timpul sta pe loc acolo. In centrul incaperii la o astfel de masa erau 3 cantareti de bouzoukia care au cantat si “ne-au incantat” cale de 2 ore. Eram cam 20 de oameni in locatia respectiva iar cand au inceput sa cante toate conversatiile au incetat, asa muzica, cantata in asa fel nu am mai auzit si nu am mai trait niciodata. Cantau de parca erau in transa, piese triste, nu intelegeam versurile dar eu le aseaman doinelor noastre, le simteai trairile cantand acele melodii cu ochii inchisi si glas soptit. Nu pot descrie frumusetea acelei seri, cuvintele sunt prea putine, nu am nici poze din pacate si nu am retinut nici numele localului, dar e ceva atat de autentic, cunoscut doar de localnici, nu m-am simtit la nici o alta seara greceasca asa cum m-am simtit acolo. Habar nu am ce am mancat sau ce am baut, am ramas doar cu muzica respectiva si cu sentimentul acut de ireal. Ireal de frumos...

Total diferita de aceasta a fost cea de a 2-a experienta, tot seara greceasca, dar mult mai comerciala. Prietenii nostrii ne-au dus de data aceasta la un local “de fitze” amplasat pe faleza, un club imens unde consumatia era obligatorie si unde am asistat la evolutia mai multor artisti faimosi ai lor (cireasa de pe tort fiind Mihali Hatzigiannis... care ne-a incantat cu piesele lui acompaniate la chitara acustica). A fost o seara frumoasa, cu dansuri pe mese, cu platouri intregi de flori aruncate pe scena si cu muuulte farfurii sparte :). Las pozele sa vorbeasca despre aceasta a 2-a seara, a fost o experienta deosebita care a tinut pina aproape de ivirea zorilor, dar stand acum sa analizez aceste 2 seri grecesti, prima foarte autentica a doua mult mai comerciala si mai in “ trend “ sa zic asa, o prefer de la distanta pe prima.

Recomand tuturor iubitorilor Greciei (si nu numai!) ca atunci cand merg in vacante sa incerce sa se amestece cu localnicii, sa evite locurile prea turistice sau prea comerciale, sa incerce localurile frecventate de ei, asa vor putea sa “guste”altfel farmecul acelor locuri.

Aceasta minunata zi a inceput cu o intamplare amuzanta, am ajuns pe la ora 6 dimineata inapoi la hotel dupa cea de a doua seara greceasca, iar receptionerul, un domn in varsta foarte simpatic, cand ne-a vazut la ora aceea ne-a intrebat cum ne-am distrat, i-am povestit in ce local am fost (el ne-a spus ca e un club “ de fitze”) si apoi ne-a intrebat ceva de genul : - Si acum, dupa asa distractie, mergeti la culcare da? La care noi in cor : - Nuuuu, faceti-ne va rog o cafea tare, sa fie tripla, ca la ora 7 vine autocarul sa ne ia sa mergem in croaziera!

A facut niste ochi cat cepele, o fii zis in mintea lui “ rezistente romancele astea “ si cat am urcat noi in camera sa ne aranjam putin si sa ne schimbam, el ne pregatise deja si cafelele mult asteptate.

A sosit apoi autocarul care ne-a dus in port pentru cea mai minunata zi pe care aveam sa o petrecem acolo. A fost o excursie achizitionata prin receptia hotelului, cu ghid de limba engleza, la ora 8 dimineata eram in port gata de imbarcare. Grupul de la bord (cam 200 de oameni) erau de toate nationalitatile posibile, remarcandu-se de la distanta un grup mare din India. Dupa imbarcare am stat in salonul navei unde am incercat sa ne mai trezim cu o cafea tare si mare (si cu o barfa mica...).

Prima oprire a fost in Insula Hydra. Ar fii trebuit sa fie Aegina dar pe traseu s-a schimbat ordinea.

In momentul in care ne apropiam de insula am iesit afara pe punte si am savurat in tacerea splendoarea spre care ne indreptam. Toate cladirile straluceau albe in lumina soarelui de dimineata, iar sus pe o colina flutura drapelul Greciei urandu-ne parca bun venit. Am aflat ca pe aceasta insula nu au voie sa circule masinile, transportul facandu-se cu magarusi (care asteptau cuminti in port eventualii doritori). Ne-am plimbat 2 ore pe aceasta insula minunata, am urcat si coborat stradute, ne-am intretinut cu localnicii foarte amabili si zambitori cand aflau ca suntem din Romania. Am facut zeci de poze, ele vor ilustra mai bine aceasta calatorie, cuvintele sunt prea sarace pentru a cuprinde atata frumusete. Hydra este un loc absolut minunat. Te indragostesti de aceasta insulita din prima clipa. Acolo ai senzatia ca timpul sta pe loc. Aici am avut cel mai pregnant senzatia de ”deja-vu”si ca apartin acelui loc dintotdeauna.

Intorsi pe nava ne-am indreptat spre insula Poros. Aici am zabovit cam o ora si jumatate, ne-am plimbat pe faleza prin magazinasele de suveniruri insirate ca margelele, am “ tandalit” la o terasa din port sorbind un frapee si privind cu ochi pierduti marea.

Toata aceasta experienta mai ales dupa seara trecuta a fost ca o “spalare a creierului”, stiti senzatia aceea cand nu te gandesti efectiv la nimic si doar iti lasi ochii sa se bucure de ceea ce vezi, incercand sa iti intiparesti tot acel albastru pe retina la nesfarsit.

Reveniti pe nava am luat pranzul (inclus in pretul croazierei), am fost surprinsi cu somon fume ca aperitiv si un platou cu peste si fructe de mare la felul principal. Totul pe repede'nainte ca acostam deja in Aegina, cea mai mare dintre insulele saronice, foarte cunoscuta pentru plantatiile de fistic si pentru pelerinajele la Sfantul Nectarie. Croaziera noastra avea inclusa si excursia cu ghid la Sfantul Nectarie, dar am ales sa nu o facem. Am preferat sa ne plimbam agale pe faleza, am trecut apoi pe stradutele inguste din spatele strazii principale, am intrat in micutele magazine de pe aceste stradute si am stat de vorba cu localnicii. Am cumparat fistic simplu, fistic cu sare, fistic caramelizat... erau zeci de magazine cu fistic facut in fel si chip. Am zabovit apoi inca o ora pe o banca din port, lasand soarele sa-mi mangaie fata si privind cu nesat marea. M-au impresionat oamenii din aceste locuri. Nicaieri nu am intalnit atata bunavointa a localnicilor ca pe aceste meleaguri si nicaieri nu am simtit atata liniste ca aici.

Reveniti pe vas am avut parte de un mic spectacol cu dansuri grecesti si de un animator care lua turistele pe scena incercand sa le invete cativa pasi :)

La finalul zilei am avut parte din nou de o intamplare haioasa, ne refugiasem in bar cu un paharel de Metaxa (aveam o scuza, apusese soarele si se lasase frigul). In bar linga noi, stateau capitanul navei, secundul si inginerul tehnic (sau ceva de genul :)). Stateam la palavre si deodata vedem ca, capitanul isi trage cu putere o palma peste frunte si fuge si fuge... Secundul a izbucnit in ras si intr-o engleza aproximativa ne explica aratandu-ne cu degetul in fata ca ne apropiem de port, nava era lasata pe pilot automat si trebuiau facute manevrele de acostare... si noi eram deja la cateva sute de metri de port! Stand cu noi la discutii, a pierdut notiunea timpului... Cand am coborat de pe nava a venit sa ne salute si ne-a dojenit usor cu degetul, de parca noi eram de vina ca el a fost habauc si nu a vazut ca intram in port!

In loc de final : ce poate ilustra mai bine poporul grec decat ceea ce scria pe un tricou foarte haios gasit undeva in Monastiraki :“ 20% sex, 10% eat, 1% work, 69% relax... this is GREECE... ”

***rog webmaster-ul sa puna piesa Athina-Nana Mouskouri ca ilustratie muzicala. Multumesc!

---

VIZUALIZĂRI: 3885 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI