Cetatea Hărman și Complexul Albota

TIPĂREȘTE

Unora le plac review-urile telegrafice, altora le plac cele in care datele seci si reci culese de pe saiturile de informare, sunt invaluite in caldura cuvintelor autorului. Acesta nu e de nici un fel, e-un review “varza”, sau “2 intr-unul”, care combina doua destinatii turistice diferite, dar fiecare, prea saraca in informatii pentru a fi tratate separat. E-un review pragmatic, fara floricele, stiu ca va grabiti sa prindeti ultimele zile de vacanta.

Dupa ce-ati vizitat “mega-cetatea” Prejmer, cetatea fortificata din Harman vi se va parea cam mica. Aproape toate elementele primeia, le gasiti si aici, cetatile seamana una cu cealalta. Intrarea e aproape identica, un tunel lung, curtea interioara e circulara, biserica e la mijloc, gasiti si aici o sala de clasa, un mic muzeu etnografic, cateva bastioane, pasajul de veghe si aparare, e la fel de ingust si sinistru ca si cel de la Prejmer, gurile de foc si de smoala topita, sunt aproape identice. Lipseste doar forta si maretia celeilalte cetati si fagurele (multimea de camere) aflate pe zidurile laterale, in care se adaposteau satenii in caz de invazie. Dar nu tot ce e mare, place ochiului. Harmanul e o cetate mai mica, mai intima, mai inflorata. Daca Prejmerul iti impune respect si-ti da un sentiment de siguranta, Harmanul iti incanta privirea si-ti transmite un simtamant de relaxare. Eu, daca as fii trait in acele vremuri de demult, mi-as fi facut concediile la Harman si m-as fi adapostit de invaziile barbare, la Prejmer.

Biserica Harman se afla la 11 Km de Brasov si dateaza din secolul al XIII-lea, iar zidul din jurul ei, a fost construit ceva mai tarziu. Picturile murale interioare sunt realizate in secolul al XV-lea. La “clopotul clopotnitei” se ajunge greu, am incercat si eu, dar inca n-am primit brevetul de alpinist si n-am riscat. Cetatea are multe flori in curte ce-o umanizeaza si-i elimina aerul de sobrietate, specific oricarei cetati fortificare care are doar un scop defensiv.

Program de vizitare e urmatorul- vara, intre 15 aprilie si 15 octombrie: zilnic, (in afara de luni), intre orele 9-17, cu pauza de masa intre 12 -13, iar iarna, intre 15 octombrie si 15 aprilie: zilnic, (in afara de luni), intre orele 10-16. Slujbele religioase de duminica, ce se tin mai ales vara, intre 9-10, sunt respectate, atunci cetatea e iarasi inchisa

Tariful de vizitare: adulti-7 Lei, copii-3 Lei, copiii sub sub 5 ani, au gratuitate.

Istoric

“Harman” inseamna “Muntele Mierii”, legenda spune ca pe-aici se gaseau multe prisăci de albine si ca localnicii se ocupau cu albinaritul. Erau mari producatori de miere, folosita in vremuri de demult, ca moneda de schimb. Biserica dateaza din anul 1240 si a fost construita la un interval de 15 ani dupa alungarea Cavalerilor teutoni de pe la noi, cand regele maghiar Bela al IV-lea a daruit-o ordinului cavalerilor cistercieni de la Cârța, constructorii “in facto” ai bisericii si mai tarziu, cand atacurile barbare au devenit mai dese, acestia au construit si fortificatia exterioara. Zidul are 12 metri inaltime si are, in partea de sus, un drum circular de straja prevazut cu guri de foc si jgheaburi pentru smoala incinsa Meterezele cetatii, aparate de ingenioase panouri de lemn ce se deschideau doar cand "urmasii lui Robin Hood" erau in actiune, erau destinate aproape in exclusivitate, arcasilor. Pe partea interioara a zidurilor se aflau camarile cu alimente, vizibile si azi. Accesul la ele se facea cu ajutorul unor scari in diagonala, care, asemenea unui pod mobil, puteau sa fie ridicate sau indepartate. Precum cetatea Prejmerului, nici cetatea Harmanului (ce parea o prada mai usoara), nu a fost cucerita niciodata. Dar a avut o existenta zbuciumata si a suferit numeroase distrugeri de-a lungul timpului. A fost asediata si incendiata de turci in anii 1421 si 1423, de domniotorul Moldovei Stefan Tomsa, de generalul Basta și de principele Gabriel Bathory, in 1612. În plus, a trecut prin alte 2 incendii intre anii 1500 si 1600 si cateva valuri de ciuma (pesta) intre anii 1500 si 1800. In curtea din spate a cetatii, se gaseste un “clopot-monument”. La inceputul primului Razboi Mondial, in anul 1914, clopotele bisericii din Harman au fost topite si folosite ca materie prima pentru fabricarea tunurilor. Dar o biserica fara clopot e ca si o casa fara stapan, astfel incat, dupa razboi, a fost comandat un alt clopot, din Austria. Clopotul insa a crapat pe drum si, ajuns la Harman, acesta a fost ingropat in curtea bisericii. Prin anii ’80, el a fost insa dezgropat si a devenit un monument dedicat tuturor celor ce si-au pierdut viata in cele doua razboaie mondiale.

Acest “complex-pastravarie” de la Albota se afla in comuna Arpasu de Sus (100 km de Brasov). De la Arpasu de Jos, aflat pe drumul national Brasov-Sibiu, mai mergeti vreo 7-8 Km, locul e bine semnalizat (inca din Arpasu de Jos), e greu sa ratezi complexul. Dar, sunt mai multe cai de acces pana acolo, veti alegeti una, oricum, cred ca va veti incurca pe strazile din Arpas, pentru ca toate casele din zona au specific sasesc, seamana intre ele, doar culorile difera, la fel si strazile seamana intre ele si sunt destul de intortocheate. Drumul pana la pastravarie, a fost reconditionat de curand. Nu stiu de ce, dar din intregul meu turneu brasoveano-sibian, imaginea “de poster”, “cu mine in fata unei cafele pe o terasa a complexulu Albota, terasa suspendata deasupra unei pastravarii, cu un manunchi de flori rosii, precum o pata de culoare aruncata din greseala de un pictor impresionist deasupra unor munti ce domina intreg peisajul", mi-a ramas adanc infipta in memorie. N-am baut decat o cafea. Aerul curat de munte ne indemna sa servim ceva mai mult, dar la Sibiu aveam deja totul rezervat si gazda ne astepta. Am studiat pastravii, sunt o multime si se aduna in grupuri precum heringile, schimba directia la un semn anume si inoata la suprafata iazului. Pe fundul lui, inoata alt gen de pesti, mai mari, sunt niste pastravi cu mustati, care seamana leit cu sturionii ce se gasesc de obicei in Delta Dunarii (morunii, pastuga, nisterii, cega). Oare s-au aclimatizat si aici? Acesti “pesti cu mustati” de la Albota, chiar daca n-or fi ei sturioni, mi-au trezit o alta amintire placuta - vizita la Acvariul de la Constanta, pe care-l “savuram” de fiecare data cand “eram mic si trebuia sa cresc mare, stand la soare si respirand aerul sarat-iodat la Marii Negre". Complexul Albota dispune de cateva terase inflorate, frumos pozitionate, cu vedere spre muntii Fagaras, o gradina de vara, numeroase locuri de parcare, cateva helestee, multa curatenie, multa verdeata si un aer curat. E-un loc excelent pentru relaxare, Albota e un complex anti-stress, ca si un altul din zona, ce mi-a placut mult, “Complexul Sambata de Sus”, destinat celor care-si petrec o mare parte din viata stand in fata micului ecran. Pe terase am vazut servindu-se mancaruri traditionale din produse locale, proaspete, dar vedeta locului, ramane cel mai bun peste autohton, pastravul. Exista si aici posibilitatea, precum exista si la Campul Cetatii (langa Sovata), sa-ti pescuiesti singur pestele, care, dupa scurt timp, va ajunge o victima gustoasa, in farfuria din fata ta.

As vrea sa revin aici la Albota si sa stau ceva mai mult timp (ceea ce, in cazul meu, nu depaseste niciodata 3-4 zile, dupa care, lipsa claxoanelor masinilor, a supermarketurilor, a sirenelor SMURD-ului ce-ti sparg timpanele si a agitatiei strazii), incepe sa-mi lipseasca si trebuie sa fac cale-ntoarsa.

---

VIZUALIZĂRI: 3293 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI