Calatorie prin tinutul izvoarelor minerale

TIPĂREȘTE

Uneori dorm prost (dar ma scol destept), alteori, ziua ma simt plictisit sau obosit si de-abia astept apusul soarelui ca sa adorm si sa visez frumos. Noaptea nu simt niciodata plictiseala. Nici oboseala. Pentru mine, cel mai frumos moment al zilei, e... noaptea. Ati ascultat vreodata sunetul linistii ce apare dupa apusul soarelui? Incercati! youtube

Dar dimineata! Ah, dimineata devreme, sunt plin de energie. Si cand afara e inorat sau ploua, imi zic... ”E-o vreme tocmai buna pentru a scrie inca un review”...

Circuitele turistice sunt greu de descris. Ele te plimba prin mai multe locuri si nici nu stii ce sa scrii si ce sa nu scrii, uneori te zapacesc. Cel mai bine e sa-ti intinzi aripile si sa planezi deasupra acestor locuri, ca un condor sau ca orice alta pasare. Cum? Condor in tara noastra? Da! In urma cu doua luni in orasul de pornire al circuitului nostru, au avut loc “zilele targumuresene”. Butic langa butic, gratar langa mic, bere langa vin si multe produse mestesugaresti de vanzare. La festival, motul de frisca l-a constituit insa un ecuadorian, casatorit cu o europeanca, ea confectiona gablonturi cu pene de condor si le vindea iar el canta si dansa precum un condor. "Bebe mic" din carucior, era fiul lor. Prin muzica lui, “El condor d’Ecuador” aducea parca ceva nou si placut, int-un festival cu care noi eram deja obisnuiti... youtube

Circuitul a fost urmatorul - Tg. Mures-Praid-Corund-Ditrau-Tusnad-Balvanyos-Baile Jigodin-Baile Persani-Sibiu-Tg. Mures. E un circuit lung, prin 5 judete

Dar condorului meu nu i-e greu, el isi deschide aripile asemenea unui mic Boeing 737 si se inalta spre nori. Acolo sus, nu exista bariere, vize, impozite, taxe, foamete sau sete. Nici patroni care trag pielea de pe tine. Pentru cateva ore, acolo sus, orice om care invata sa zboare si imita plutirea unei pasari, se simte liber si fericit. youtube

La drum!

Prima localitatea de popas e Ocna de Sus, situata nu departe de iesirea din Praid. Acolo veti intalni o multime de izvoare sarate, unele secate, (le ghiciti dupa dâra de sare de pe versantii dealurilor), altele inca mai sipotesc alene. Toate se varsa intr-un parau sarat din “valea sarii”, loc in care nu traieste nimic, nici macar vreun peste sau o alta vietate. Vis-a-vis de “valea sarii”, veti gasi “muntele de sare” de la Ocna, nimic altceva decat varful aisbergului de sare in care se afla si salina de la Praid.

Urmatorul popas e satul Corund, localitate cu doua izvoare. Izvorul Arcso, situat chiar la intrarea in sat, langa hanul (pensiunea) Arcso, si Izvorul Diomani, aflat la iesirea din sat. Fiecare are legenda lui. La hanul Arcso am tras si noi. Camerele duble costa 20 de euro, fie iarna, fie vara. Izvorul Arcso se afla chiar in curtea hanului. Langa cel de-al doilea izvor, aflat chiar la sosea, se afla hotelul “Forras”. O camera aici, costa tot 20 de euro.

Pe vremuri, alaturi de Borsec si Valcele, Corund-ul era o statiune renumita. Apele de masa si cele sarate se gaseau aici din abundenta. Astazi au mai supravietuit doar doua: izvorul “Diomani” si izvorul “Arcso”. Acesta din urma era vestit in intreaga Europa. Aici la Baile Arcso venea la tratament si autorul celebrelor romane “Omul de aur” si “Diamantele negre”, scriitorul Jokay Mor. Dezvoltarea cea mai mare au avut-o baile sub conducerea lui Gaspar Gyula. Inaintea primului Razboi Mondial, apa de Corund se imbutelia. Dar, nimic nu e vesnic…Copiii lui Gaspar Gyula au jucat si au “pierdut” Baile Arcso la poker, care au fost scoase astfel la licitatie. "Executare silita", am zice noi azi. Le-a cumparat cel mai bogat olar din comuna, Bertalan Aron, care, intr-o saptamana, a reusit sa “rada baile de pe suprafata pamantului”, sa distruga munca de decenii a mai multor generatii de localnici: astfel, el a dat ordin sa se darame vilele, sa se “are” parcul englezesc de 10 hectare al bailor si sa se taie cei 50.000 de brazi din jur! Au scapat ca prin minune hanul “Arcso” si un izvor cu apa minerala, aflat la nici 100 metri distanta fata de han. ” Hanul s-a transformat in zilele noastre intr-o frumoasa pensiune cu camere spatioase, cu mult mobilier din lemn, cu holul si restaurantul ornate cu obiecte specifice locului, cu o terasa larga ce da inspre o curte si o parcare mare, in care-ti poti lasa masina fara grije si cu un personal de deservire amabil.

Mai departe, intre Corund si Odorhei, apare muzeul minei de aragonit. 4 lei intrarea. E-o incapere mare, in care sunt expuse diverse obiectele din piatra semipretioasa numita aragonit, obiecte prelucrate aici, pe la inceputul secolului, de satenii din Corund, sub indrumarea inginerului ceh Knop Vencel. Trecem prin Odorhei, oras in care ma incurc intodeauna (semnalizarea rutiera nu e grozava) si ajung la impresionata catedrala din Ditrau (langa Gheorgheni). Aici, pe pancarta de la intrarea in sat, veti gasi si modalitatea in care se scrie cuvantul “Ditrau” in linba stramosilor stramosilor ungurilor de azi. Adica in limba hunilor. Pentru aceste semne cuneiforme, un filolog al secolului trecut, Korosi Sandor, a pornit din Tg. Mures spre Tibet. Acolo, la poalele muntilor Himalaia, poposind intr-n sat de mongoli, Korosi a auzit 300 de cuvinte maghiare... ”Bingo! ”... a zis el... ”Iata de unde provine poporul meu! ” Apoi Sandor a editat chiar si un dictionar tibetano-englez. Pentru meritele sale deosebite turistico-lingvistice, la Tg. Mures, lui Korosi, i s-a ridicat o statuie pe bulevadul orasului, langa intrarea in cetate.

Langa Ditrau, caut baile Remetea, mai bine zis caut o cladire ce adapostea inainte de ’89, o vestita baza de tratament cu multe vane pentru imbaiere in apa minerala. Aici erau captate mai multe izvoare si folosite in terapie. Prin anul 2004, cladirea era inca in picioare. Acum, n-o mai gasesc. “Ooo, imi spune un satean, cladirea bailor minerale a fost daramata, izvoarele au disparut dupa inundatii, acum, acolo e un parc”. No comment.

Pornesc spre izvoarele de la Baile Jigodin, o mica statiune balneara de langa Miercurea Ciuc. Cladirea vechii baze de tratament e distrusa, s-a furat cam totul din ea iar noua baza de tratament e inchisa. Doar e week-end. Gasesti insa ceva animatie la izvorul din incinta bailor, izvor cu apa alcalin-feruginoasa si la strandul in aer liber.

Urmatorul popas va fi la Tusnad, unde gasim cazare la “cetatean” cu 70 de lei (daca negociam mai bine, gaseam si la 60 de lei), intr-o cabanuta simpatica din curtea unui localnic. Aici nu exista confortul de la hanul Arcso, nici cel de la Hotelul de 3 stele Tusnad, (210 lei camera dubla), dar macar totul e curat si ai cam tot strictul necesar.

A doua zi, pornim mai departe spre Baile Balvanyos, care sunt in ruina. Izvoarele minerale se aduna prin orice denivelare a terenului, prin gropi dar... iata ca unul dintre ele este reconditionat si adapostit sub un pavilion de lemn. Semn bun. S-au obtinut oare niscaiva fonduri europene?

Pornim mai departe spre baile Persani, aflate pe soseaua Brasov-Sibiu. Aici am un vechi prieten, pe domnul Paul Istrate din Zarnesti. E chiar patronul bailor. Cel care imediat dupa anii ’89 a avut curajul sa ivesteasca intr-o statiune balneara aflata in deriva si s-o aduca pe linia de plutire. Azi, e cea mai “de succes” baie sarata a judetului Brasov. Schimbam cateva vorbe. Luam micul dejun impreuna. Sotia patronului, o femeie foarte amabila, exclama. “Vai, in sfarsit aflu si eu cine a scris asa de frumos despre baile noastre”. Ne despartim cu greu.

Din departare, orasul Sibiu ne face cu ochiul. De-aici incolo, izvoarele minerale se cam termina, apar lacurile si piscinele cu apa sarata (Miercurea Sibiului-care te deceptioneaza), Ocna Sibiului si Bazna, (care te entuziasmeaza). Week-end-ul ia sfarsit cu o inghetata supraetajata in Piata Mare din Sibiu, langa “podul mincinosilor”. In timp ce-o savuram, ne facem planuri.

“Oare incotro vom zbura in week-end-ul viitor? “

@Web, te rog clipul, mersi! https: //www.youtube.com/watch?v=n-Onwg9WCdI

---

VIZUALIZĂRI: 2844 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI