Defilare printr-un defileu (al Mureşului)

TIPĂREȘTE

Râde iarăşi primăva-a-ra, peste câmpuri, peste plai/Veselia umple ţa-a-ra, c-a sosit întîi de Mai/Muncitorii au pornit/Şi-ntr-un gînd s-au înfrăţit/Astăzi ei sărbătoresc/ Unu Mai muncitoresc/Tra-la-la-la-la, la-la-la…

Mai tineti minte imnul mobilizator ce-l cantam inaite de ’89? Parca a fost ieri…Eram dusi pe stadioane si faceam zeci de ore de repetitii, pentru un minut sau doua de defilare prin fata tribunei oficiale…

Astazi, de 1 Mai, nu mai defilam decat la iarba verde sau pe nisipul scaldat de spuma valurilor albastre sau pe sub cetina brazilor cu haina vesnic verde.

In acest an, de 1 Mai, eu am ales sa defilez printr-un defileu, cel al Muresului superior. Acesta se afla intre localitatile Deda si Toplita si are o lungime de 33 de kilometri. Defileul este rezultatul unei lupte inversunate dintre apa si piatra. Apa, a ales calea cea mai dificila, a ales sa lupte si, in milioane de ani, a reusit sa macine o parte din stanca dura a muntilor Calimani si Gurghiu, ce-i stateau in cale.

Cu cativa ani in urma, defileul Muresului a fost declarat “parc natural”.

Acesta are o suprafata de peste 9.000 de hectare si se afla in arealul comunelor Deda, Rastolita, Lunca Bradului si Stanceni din judetul Mures si in arealul orasului Toplita, din judetul Harghita.

Cum se ajunge acolo? Simplu! Urmati soseaua Targu Mures-Reghin, ce strabate localitatile Sangeorgiu de Mures-Ernei-Dumbravioara-Gornesti-Peris-Petelea, apoi dupa ce traversati orasul Reghin, va vor intampina localitatile Suseni-Brancovenesti-Valenii de Mures-Maioresti-Morareni-Pietris-Deda-Bistra Muresului-Galaoaia-Rastolita-Andreneasa-Salard-Lunca Bradului-Neagra-Mestera-Stanceni si Toplita. In total, de la Targu Mures pana la Toplita, sunt 100 de kilometri.

In acest defileu am auzit o poveste de la susurul apelor. V-o spun si voua.

Se zice ca, la inceputul lumii, intreg Pamantul avea culoarea gri. Era ca o mancare fara sare si piper. Un mare intelept a aparut de nicaieri, si, in mare taina, a pus rosul langa portocaliu, portocaliul langa galben, galbenul langa verde, verdele langa albastru, albastrul langa indigo si indogoul langa violet. Le-a amestecat bine intr-o caciula si-apoi le-a aruncat in aer. Astfel a aparut prima raza de lumina. “Sa fie lumina! ”, a zis inteleptul, dar nu s-a intamplat nimic. Atunci acesta a chemat la el un pictor de icoane si l-a rugat sa-l ajute. Pictorul a despicat din firul de lumina, trei suvite…Au aparut rosul, portocaliul si galbenul. Cu ele, pictorul a colorat soarele si luna, nisipul si frunzele copacilor…dar peste lume s-a lasat o toamna lunga si trista, frunzele galbene ale copacilor cadeau intr-una... Parca mai lipsea ceva... Chinuindu-se indelung, pictorul a reusit sa mai desprinda inca doua suvite din firul de lumina incolor. Au aparut astfel albastrul si verdele, cu care pictorul a colorat cerul, marea si raurile, care au devenit azurii iar padurile si iarba s-au imbracat intr-o o haina vesnic verde.

Apoi, a aparut si Newton, un fizician englez, care, nu se stie de unde facuse rost de o foita de indigo si a copiat intreaga idee a inteleptului. Newton a imbracat in hainele rigide ale stiintei intreaga poezie si simfonie a culorilor aduse cu atata greutate pe Pamant, de intelept. Pictorul a devenit vânăt de suparare si s-a retras la o manastire iar inteleptul s-a intors si el de unde venise, adica de nicaieri.

Ultimele doua firisoare ale razei de lumina, indigoul si violetul, aparusera asadar si ele pe lume chiar daca acestea nu adusesera decat necazuri.

Cu timpul, oamenii ce-au colorat lumea, au disparut, ei sunt trecatori dar culorile, au ramas, ele sunt vesnice si unele dintre ele ne mai incanta si astazi privirea.

Cineva a zis ca acel intelept nu putea fi altul decat un sfant trimis din ceruri de catre Isus, pentru a ne lumina, dar intreaga lumea il ridica astazi in slavi numai pe Newton.

Pana si Wikipedia.

Asadar, eu n-am sa mai lungesc vorba, am sa va las sa admirati culorile acestui defileu salbatic al judetului meu, caci adeseori vorbele, imperfecte, nu fac decat sa strice bucuria ce ne-o aduce ochiul.

Dorgo

---

VIZUALIZĂRI: 2624 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI