Alicante Benidorm / vechi si nou

TIPĂREȘTE

ALICANTE-BENIDORM - Spania

A treia zi de croaziera, al doilea stop Alicante. Avem 10 ore la dispozitie. Excursiile sunt destul de slabute, tur de oras si tur de oras +un parc cu palmieri.

Nu luam nici o excursie de data aceasta pentru ca vorbisem sa ne intalnim cu niste prieteni care au facut la noi revelionul si care locuiesc la 150 km mai la nord de Alicante. Faleza din Alicante este superba, plina de palmieri umbrosi si diverse plante mediteraneene cu frunze carnoase, o faleza propice pentru promenada. Pe jos, patratele mici de gresie, deseneaza modele de valuri. La umbra palmierilor direct pe alei sunt niste scaune. Daca mai tineti minte cum aveau au mei scaunele acelea pliante de la masa, asa erau si acestea din Alicante. Pe spatele lor scris „Primaria orasului Alicante”, iar noi, pur si simplu le luam si ne asezam pe ele in orice directie, in mijlocul sau lateralul aleii, unde aveam chef. Era o chestiune tare amuzanta, toata faleza arata dezordonata din cauza oamenilor care nu mai stateau aliniati pe bancile fixe. Locuitorii sau turistii stateau pe scaune cu cafeaua si cu ziarul in mana. Ne-am asezat si noi, desi mi se parea total aiurea. Ne-am intalnit cu cuplul prieten si incepem sa dam o tura prin Alicante. Orasel dragut si cochet, fara obiective turistice majore, asezat in patrate stil Barcelona, dar cu un miros de bautura evaporata in multe parti. Astfel aflam ca in Alicante suntem in timpul unei sarbatori locale, de aceea in fiecare intersectia sunt construite un fel de papusi gonflabile gigantice, reprezentand tot felul de figuri salbatice, fantastice.

Noaptea strazile sunt inchise, se amenajeaza terase direct pe bulevarde si se bea, se mananca si se petrece pana dimineata de unde mirosul intepator de alcool. Apoi la sfarsitul saptamanii de petrecere, aceste figurine dn intersectii sunt incendiate la propriu. Nu am reusit sa aflam semnificatia exacta a sarbatorii, prietenul nostru locuitor al Spaniei nu a stiut sa ne-o spuna exact, cert e ca, spunea el, spaniolii sunt plini de sarbatori tot anul, doar doar or mai pune-o de o petrecere si de o zi libera in plus.

Dupa vreo ora de plimbare prin Alicante, decidem, la insistentele lui Catalin, prietenul nostru, sa o luam spre Benidorm, o statiune la mediterana in care ei ar dori sa isi petreaca concediul anul asta. Mergem 40 km pe autostrada coastei Mediteraneene si ajungem la Benidorm.

De la distanta pare Manhattan, de aproape, este o copie palida. Nu inteleg exact de unde a aparut setea spaniolilor pentru blocuri inalte, dar Benidormul era o perdea de zgarie nori de 30 de etaje. Toate aceste blocuri aveau o caracteristica comuna, de neinteles, erau foarte inguste. Orice bloc avea de fapt o singura scara, cu 2, maxim 3 apartamente pe nivel, in schimb avea 30 de etaje. Pareau niste stixuri toate, doar vreo 3-4 erau mai grisine. Sigur e ceva inedit intr-o statiune sa faci peste o suta de zgarie nori, dar mie unul nu-mi place, imi da senzatia ca peste tot sunt numai birouri, nu aparamente de vacanta. Am mancat prima oara in Benidorm, celebra Paella spaniola, insa am ales gresit restaurantul, nefiind nimic spectaculos, dupa spusele prietenilor nostri, chiar prost facuta Paella. Noi fiind la prima gustare de acest fel nu ne dadeam seama daca e respectata reteta. Ma rog, nu a fost un gust sa o iei la fuga, insa, la 3 zile dupa, am mancat Paella in Sevilla si am vazut diferenta de clasa. Plaja din Benidorm este cu nisip foarte fin, marea albastru deschis spre verde, mai ca imi venea sa fac o baita, dar lipsea slipul. Pe plaja succesul barurilor era asigurat de cuvantul „American”. „American chopers”, „American Bar” si inca unul pe care nu mi-l amintesc erau pline pana la refuz, muzica lui Bon Jovi rasuna puternic si toti cantau ca la concert „It’s my life…”, in rest alte baruri, aveau un numar moderat de clienti.

Benidormul nu mi-a placut in mod deosebit, e ceva inedit, dar parca nu arata a statiune. Oricum este foarte mic, cam cat Mamaia si foarte aglomerat. Se salveaza cu plaja si cu American Barurile cu atmosfera incendiara.

Intorsi in Alicante, mai stam la o cafea la o terasa de data aceasta pe faleza, contemplam palmierii si o luam usor spre vas. Nu prea am inteles de ce a fost facuta oprirea aceasta, era mai indicata Valencia, 100 km mai la nord de Alicante. Dar 10 ore in Alicante nu prea aveai ce sa faci, de fapt mai bine opreau noaptea sa vedem petrecerea de pe strazi. Gata imbarcati, urmeaza zi de cruise total, iar poimaine suntem in Lisabona.

Dupa Alicante si Benidorm, seara ne pregatim de restautant. In acea zi era ziua de nastere a Adrianei, asa ca dupa mica serbare cu Paella clasa inferioara, ca un sot atent ce sunt am comandat inca din ziua imbarcarii birthday cake, ce urma sa fie livrat in aceasta seara la restaurant. Se practica sa vina mai multi ospatari fara sa te astepti la masa la tine si cu un tort in mana incep sa cante La multi ani. Cand ne asezam la masa, apare un ciudat filipinez cu o foaie in mana, i-o intinde si zice “Could you sign here?”. Damn ass-ul o pune sa semneze ca e de acord sa ii facem o surpriza. Numele noastre fiind foarte apropiate el i-a dat ei foaia in loc sa mi-o dea mie, asa ca a stricat toata surpriza. Nici macar nu intelegea ce ii ziceam, imi venea sa il arunc peste bord. In fine, faptul fiind deja consumat, inainte de a fi inceput, i-am spus ospatarului nostru sa ne livreze tortul in camera. Ulterior a aparut seful de sala sa isi ceara mii de scuze etc etc, dar totul era tardiv. Paella rateu, tortul rateu, asa o iau de mana si merg direct la magazine sa isi aleaga cadoul. Convenisem inainte sa isi aleaga ce vrea din magazine, pentru ca erau prea multe lucruri frumoase si nu putu sa se decida. Asa ca alege un ceas si o poseta cum altfel decat Guess :). Si ceasul si geanta ii stau foarte frumos asa ca pana la urma iese ceva bine.

www.bloggo.ro - povestiri de vacanta

---

VIZUALIZĂRI: 6677 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI