Oh, dulce răzbunare! Nemesisul meu din Kavala

TIPĂREȘTE

Dacă în reviewul precedent v-am prezentat Taverna Kynigos, un local autentic grecesc nepretențios și micuț, cu nimic deosebit față de altele și cunoscut doar celor care și-au petrecut măcar o vacanță în Tsifliki vezi impresii, restaurantul despre care mă grăbesc a face acum vorbire e diferit din multe puncte de vedere.

În primul rând, fiindcă se află în Kavala, un oraș mărișor, vizitat de mulți turiști, și nu într-un sat-stațiune, și este deci cu mult mai popular. Asta și fiindcă beneficiază de o poziție de invidiat, pe faleza din zona pitorească a portului de ambarcațiuni, cu vedere spre splendida peninsulă Panagia, cu al său castel medieval. Motiv pentru care te „împiedici” de el vrând-nevrând în orice preumblare pe țărmul Mării Egee. Și în al doilea rând, fiindcă e genul acela de loc care provoacă dezbateri și controverse în rândul celor care îi calcă pragul. Inclusiv aici, pe AFA. Ca să nu vă mai țin în suspans, iată-i cartea de vizită:

Nume: Estiatorio Tsipouradiko Nemesis

Adresa: Eth. Antistaseos nr. 8, Kavala

Telefon: +30 251 251 2510

E-mail: info@nemesiskavala. gr

Site: nemesiskavala. gr; https://www.instagram.com/nemesiskavala/;

Locul 132 din 169 restaurante recenzate pe Tripadvisor, scor 3,2

Orar: zilnic 10 a. m. -1 a. m.

Dacă ar fi fost să mă iau după Tripadvisor, probabil că n-aș fi pus piciorul aici, și cu atât mai puțin într-o seară de duminică, când tot kavalezul iese (și ieșise!) la promenadă cu familia. Și când nemulțumiții organizaseră o demonstrație (n-am reușit să aflu împotriva cui), urmată însă la scurt timp de un concert în aer liber organizat cu tot tacâmul: estradă, scaune pentru public, orchestră, dizeuză.

Furie și veselie una după alta. Și nimeni nu se supără. C-așa-i în Grecia…

Habar nu am de ce ne-am pus în cap să mergem în Kavala taman într-o duminică; presupun că toate zilele curgând la fel în Tsifliki, le cam pierduserăm șirul… Oricare ar fi motivul, am găsit strada Anistaseos baricadată (adică declarată temporar pietonală), așa că după un lung ocol, am fost nevoiți să lăsăm mașina într-o parcare (semi) organizată, pe un teren viran dintre niște blocuri, unde nu am plătit nimic, deși la intrare era o gheretă… goală.

Și cu cățelușele în lesă și mai apoi în brațe, am străbătut aproape toată strada Venizelou și apoi Anistaseos, pentru a ajunge în fața portului, pe faleza ticsită, cum vă ziceam, de plimbăreți. Deja obosiserăm cu toții, mai ales patrupedele, și după niște poze cu orașul vechi în fundal, ne-am așezat la primul restaurant unde am găsit o masă liberă, pe terasă la Nemesis.

Restaurantul ăsta e foarte mare, judecând după toate standardele, nu doar cele locale, și prin urnare poate găzdui evenimente în interiorul spațios cu vreo 300 de locuri. Dar nu asta ne interesa pe noi, ci terasa, și ea de dimensiuni generoase și extrem de aglomerată la acea oră (în jur de opt seara).

Ei bine, tocmai mărimea localului e responsabilă de comentariile contradictorii de pe Tripadvisor și alte site-uri. Unii clienți au lăudat gustul preparatelor, amplasamentul pe malul mării și prețurile decente, alții au reclamat serviciile foarte proaste, încetineala și chiar nesimțirea chelnerilor, prezența pescărușilor lacomi, grăbiți să înhațe resturile de mâncare, ori curățenia deficitară.

După experiența trăită acolo, pot confirma – oricât de ciudat ar putea să sune ‒ atât recenziile bune, cât și cele negative. Sunt genul care preferă localurile mai mici, mai intime, și spre acestea m-am îndreptat în vizitele mele anterioare în Kavala. La Nemesis am poposit doar fiindcă eram obosită, la fel și ceilalți; altfel, aș fi propus să mai facem câțiva pași pentru a găsi o tavernă mai pe placul meu.

Serviciul a fost, într-adevăr, foarte lent, fapt care poate fi pus pe seama numărului mare de clienți, deși chelneri și picoli erau destui, numai că mulți dintre ei pierdeau vremea la o șuetă. Vărul meu începuse să se enerveze și chiar a propus la un moment dat să plecăm fără a plăti, îngrijorat fiind și de parcarea nepăzită unde își lăsase mașina. În jurul nostru se vehiculau cantități impresionante (aproape industriale) de mâncare și toată lumea cerea altceva. Am așteptat vreo 10 minute până să ne fie aduse meniurile și comenzile au venit după alte 30. Iar pentru a primi nota de plată a trebuit să insistăm.

O mare bilă neagră!

Pe de altă parte, meniul (în limbile greacă, engleză, rusă, turcă și română) era așa de cuprinzător, încât satisfăcea, după părerea mea, mai toate gusturile. Iar prețurile mi s-au părut accesibile.

Să-l răsfoim un pic împreună: icre, tzatziki, nenumărate salate (grecească, de vinete, broccoli, conopidă, sfeclă), aperitive (dolmadakia – sărmăluțe în foi de viță, dovlecei prăjiți, vinete coapte, bouyourdi, macrou afumat, hamsii prăjite), cărnuri de vită, porc, pui preparate în fel și chip (souvlaki, burgeri, chiftele, cârnați, steak) și o gamă largă de fructe de mare.

Aici este probabil cazul să precizez că în afară de creveți, calamari și rechin, toate ființele acvatice din ofertă erau proaspete, cumpărate zilnic – susțin ei – din piața locală de pește: doradă, lavrac, plătică, hamsii, barbun, pisică de mare, midii.

Bilă albă!

Dacă vinurile îmbuteliate erau cam scumpuțe, în schimbul vinul casei servit la carafă de 500 ml nu costa decât 4 euro. Iar o halbă de bere 3,50 euro. Super!

Să vă spun ce am comandat.

Pentru început, la sugestia mea, am împărțit un bouyourdi (aperitiv picant, un soi de fondue, originar din Salonic, pe bază de brânză feta, roșii, ardei dulci și iuți, ulei de măsline și oregano, totul copt împreună la tavă), care ne-a fost servit foarte fierbinte într-o strachină de lut, exact așa cum trebuie. După aceea, fiecare a comandat după bunul plac: inele de calamar prăjite, doradă, midii saganaki, hamsii prăjite. Gust excelent, semn că au un chef bun. Și am plusat cu 2 halbe de bere și o apă plată pentru șofer.

Total consumație: 58 euro. Mai mult decât rezonabil! Un ditamai biloiul alb!

Două sau mai multe vorbe despre denumirea cârciumii. Termenul „estiatorio” se referă la localurile mai elegante și mai rafinate decât o tavernă și care pun accentul pe peștele proaspăt. Iar „tsipouradiko” face trimitere la tsipouro, o băutură spirtoasă distilată, puternic alcoolizată (35-45 grade).

Până aici toate bune și frumoase. Dar care-i treaba cu Nemesis?

În mitologia greacă, aceasta era zeița răzbunării și totodată cea care veghea la păstrarea echilibrului moral și ordinii în univers prin cântărirea riguroasă a cantității de fericire și nenorocire rezervate fiecărei ființe umane, asigurând menținerea locului destinat din naștere oricărui om. Cam complicat, nu-i așa? Dar mult mai probabil este să fi auzit în filmele americane expresia „my Nemesis” , care desemenează un adversar greu sau chiar imposibil de învins.

Of, grecii ăștia și apetența lor de nestăvilit pentru nume preluate din mitologie pe care le dau hotelurilor, cârciumilor, fabricilor și uzinelor, fără nicio legătură cu specificul de activitate!

Dacă e să iau lucrurile în serios, eu, însă, pot declara sus și tare că mi-am învins Nemesisul: am lins totul din farfurie.

Oh, dulce răzbunare!

În concluzie, ezit un pic în recomandarea acestui local. Este Estiatorio Tsipouradiko Nemesis o capcană pentru turiști? Așa s-ar zice la prima vedere, dacă e să judecăm prin prisma numărului uriaș de mese. Dar dacă e să luăm în considerare calitatea mâncării și prețurile practicate, am fi tentați să răspundem întrebării cu un nu hotărât.

Părerea mea este că proprietarii restaurantului au știut să profite de amplasamentul excepțional în buza portului, amplasând o tonă de mese, și au mers pe principiul „câte puțin de la mulți” , alegând să mențină prețuri accesibile, inclusiv pentru localnici, și riscând să ofere servicii de calitate poate îndoielnică, dar cel puțin parțial justificabile.

O soluție câștigătoare, se pare, atât pentru ei, cât și pentru clienți!

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 35 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI