O cină cu bouzouki în Pano Gouves

TIPĂREȘTE

La întoarcerea de la Mănăstirea Kyrias Eleousa vezi impresii, trecând prin satul Pano Gouves, am zărit din goana mașinii (vorba vine, că străzile sunt așa de înguste, încât ești nevoit să rulezi încet și cu mare atenție????) un panou care anunța că la Spyros’/Spiros’ Tavern e muzică live miercuri, vineri și sâmbătă.

Nu am oprit atunci, însă odată ajunși la Stella vezi impresii, am căutat pe net informații și cele văzute mi-au fost confirmate. În plus, pe Trip Advisor, căci localul nu posedă site propriu, am găsit numai ziceri de bine și un scor fantastic de 5, adică maxim.

Am pus mâna pe telefon și am sunat ca să fac rezervare. Adrian a râs de mine, convins că nu aveam de ce să-mi fac griji că nu vom găsi o masă liberă - cine bate drumul până într-un sat obscur doar ca să ia cina, fie ea acompaniată de muzică, când Gouves e plin de localuri care mai de care?!! Și pe deasupra cosmopolite, mergând până la cele cu specific italienesc, englezesc și chiar japonez?

Pentru numele lui Dumnezeu, de ce aș comanda fish and chips sau sushi pe o insulă grecească❓❗❗

În fine, gusturile nu se discută...

Mă bucur să vă informez că am avut (din nou! ????) dreptate făcând rezervare, căci taverna era full la ora 7.30 seara, când am ajuns noi.

Localul e situat pe Epar. Od. Koksaris-Goufon, pe partea stângă urcând dinspre Kato Gouves, la intersecția cu o străduță dincolo de care, pe un mic teren viran, am lăsat mașina. Nu există parcare, trebuie să te descurci așa cum poți. Și nu vă faceți griji că nu veți dibui restaurantul pe timp de noapte: are firmă luminoasă! Ceea ce îmi închipui că nu e tocmai o situație des întâlnită în sat...

Am remarcat o terasă în spate, dar din cauza serilor răcoroase rămăsese închisă și toată clientela fusese îngesuită în salon, de fapt tot o terasă, însă acoperită cu lujeri de viță de vie ce țin loc de tavan și o protejează de frig și vânt. Se pătrunde strecurându-te prin ușile de sticlă printre ghivece și panouri care listează cu poze câteva feluri de mâncare, anunțând totodată cu mare mândrie că poți solicita sunând la telefon să fii luat cu mașina de la hotel și că înăuntru beneficiezi de Wi-Fi.

Trecem de un vestibul, unde admirăm vitrina goală... și de cum intrăm, ne izbește din plin atmosfera! ????

Localul este plin, așa cum vă spusei, în mare parte cu turiști străini, iar la un moment dat, în criză de locuri libere, în vestibul, de o parte și de alta a ușilor, mai sunt aduse două mese. Toată lumea e bine dispusă, se vorbește în gura mare pentru a acoperi muzica, se râde, se fac poze și se cântă. ????

Mesele din lemn de culoare maro închis sunt acoperite cu fețe din hârtie imprimate cu un motiv cu măsline iar scaunele, tot maronii și ele, sunt un pic incomode. Dar ce contează?!! Privirea se îndreaptă instantaneu în sus...

Dacă în serile petrecute în restaurantele din Kokkini Hani remarcasem inexistența decorului, aici el mă frapează. De grinzi sunt prinse, printre frunzele de viță de vie, tărtăcuțe, funii de usturoi, sfori de care stau agățate scoici, coșuri din paie și tot felul de obiecte cioplite din lemn, lămpi vechi, becuri captive în abajururi haioase. Niciun centimetru pătrat nu pare să fi scăpat atenției designerului...

O adevărată nebunie! ????

Și de parcă asta nu ar fi fost de ajuns, pe policioarele din dreptul ferestrei sunt etalate fiare de călcat antice, linguri, furculițe și boluri din lemn, tigăi și oale, precum și alte produse mai mult sau mai puțin tradiționale pe care nu reușesc să le identific de la distanță. Pe tejgheaua barului tronează un vraf de farfurii pe care oaspeții sunt invitați să le spargă contra unei „amenzi” modice de numai 2,50 euro/bucata... ????

Este o glumă - firește: spartul farfuriilor a fost interzis în toată Grecia, după știința mea, în urmă cu câțiva ani, iar Spiros le înlocuiește cu un teanc de șervețele aruncate în aer la momentul când bouzoukistul termină de interpretat celebra melodie din filmul Zorba grecul. Ce păcat că acțiunea m-a luat prin surprindere și nu am apucat s-o imortalizez în poze sau filmulețe...

Ambianța este întreținută cu mare suces de Giorgos. Ne delectează cu muzică tip café concert, trece apoi la valsuri și șansonete, și într-un final, spre fericirea maximă a publicului, atacă, inclusiv vocal, melodii grecești dintre cele mai cunoscute. Lumea bate darabana, aplaudă și îngână sau se aventurează să zbiere de zor. Dacă vă place muzica grecească, urmăriți, vă rog, cele două filmulețe atașate.

Îi admir rezistența, cântă aproape fără întrerupere timp de două ore, cât stăm noi, și din cauza lui (și a traseului presărat cu obstacole formate din picioarele de scaun și o pisică ce se fâțâie de colo-colo pe sub mese), mă abțin să merg la toaletă.

Nea Spiros și ajutorul său, un adolescent cam plinuț (o fi fiu-său? ; taverna este, bineînțeles, o afacere de familie, bucătăreasa înțeleg că e nevasta lui Spiros), se strecoară printre mese luând și aducând comenzi. Spiros e tot numai zâmbete (cred și io, cu atâția mușterii! ????), și de la el primim meniul în greacă și engleză, numai text, fără poze.

Prima observație: gluma de pe copertă! „Dacă v-ați simțit bine la noi, spuneți tuturor! Dacă nu, spuneți-mi numai mie!”

A doua observație (pe ultima pagină a meniului): în afara posibilității de a apela la transportul dus-întors oferit de ei cu mașina, se precizează că de la Spyros’ Tavern poți achiziționa miere, măsline și vin sau puteți comanda mâncarea la pachet.

Purcedem la studierea meniului, moment în care suntem gratulați cu un coșuleț cu pâine prăjită fierbinte, strașnic frecată cu ulei de măsline și oregano, plus câte un cubuleț de unt și un castronel cu măsline. Pentru deschiderea apetitului!

Mersi, chiar nu era cazul, că nu ducem lipsă... ????

Așa cum era de așteptat, meniul e în mare măsură tradițional, bazat pe cărnuri gătite îndelung la cuptor: tocană de iepure, porc sau miel, kleftiko de miel, vită sau porc, musaca, friptură de miel și porc, capră în sos de roșii. Pe lângă acestea, oferta mai cuprinde salatele obișnuite, brânzeturi, specialități la grătar, ceva supe și paste, feluri vegetariene, o selecție măricică de vinuri, câteva sortimente de bere, băuturi răcoritoare și cocteiluri.

Prețurile sunt normale, fără a fi prea mici însă, dar obrazul subțire cu cheltuială se ține... ????

Renunțăm la aperitive, pâinea prăjită ne-a fost de ajuns, și ne mulțumim amândoi cu kleftiko, Adrian de miel, eu de porc, ambele servite în porții zdravene în vase de lut. Și ambele topindu-se, pur și simplu, în gură! Le ajutăm și cu un litru de vin alb sec la carafă și cele două sticluțe de soda water, așa cum facem de obicei în toate excursiile prin Grecia, dar tot nu reușim să le dăm gata, așa că luăm resturile la pachet și ne delectăm cu ele a doua zi la prânz.

Timpul de așteptare a fost destul de mare, ceea ce nu-i de mirare, având în vedere aglomerația, dar nu ne supărăm, îl ascultăm pe Giorgos și stăm cu ochii pe sus după ornamentații. Din când în când, Spiros trece pe la masa noastră și ne întreabă cum ne simțim. Facem un pic de conversație; e un bun vorbitor de engleză.

Vine și nota de plată: 41,50 euro (nici mult, nici puțin), însoțită de două păhărele cu raki și un platou cu felii de pepene roșu și galben.

Să fie primite!

Părăsim taverna încântați: ambianța plăcută, muzica bună, mâncarea excepțională și serviciul atent, toate au contribuit la o cină grozavă.

Nota????!

Dacă vă cazați în zonă, mergeți neapărat la Spiros’ Tavern pentru o cină autentic cretană!

PS. De 8 martie, la mulți ani tuturor doamnelor și domnișoarelor AFA-iste! ❤️ Pentru voi, o melodie a lui Nikos Vertis.

Webmaster, rog următoarea ilustrație: youtube

Personal foarte amabil, bun vorbitor de engleză. Timpi de așteptare destul de mari, fapt normal din cauza aglomerației

Mâncare tradițională gătită excelent

Un sat autentic cretan

---

VIZUALIZĂRI: 800 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI