Crăpelnițe și udături în Thassos, locul vacanței de vară - august 2022 // partea a II-a

TIPĂREȘTE

Taverna Ambrosia, Limenas – comoara gastronomică ascunsă în labirintul stradal, fără Minotaur și fără firul Ariadnei.

Dintr-o joacă naivă a fetelor, începută cu ceva vreme în urmă, la țară și bazată pe planta cu numele din frontispiciul tavernei din Limenas, am ajuns să ne bucurăm de binefacerile Ambrosiei.

Tot butonând numele plantei hulite de branșa medicală (milă, nu dați cu pietre, voi slujitori ai lui Hipocrat!), fetele au descoperit că se poate mânca la o tavernă din Limenas. Au făcut rezervare telefonic pentru ora 8. Reveneam după o zi întreagă de plajă, de la Scala Beach, storși precum lămâile grecilor în supele de pui.

Am intrat în Limenasul super-populat, animat de cohorte de turiști de pe tot mapamondul. Nemții își trădau obârșia prin blondul pletelor; franțujii prin dialogurile strigate graseiat; italienii prin verva cuvântului; nordicii scandinavi prin taliile subțiri, osoase și ochii albaștri, tăcuți și meditativi; grecii și românii erau neamurile majoritare într-un parlament al Babilonului parcă renăscut pe tărâmul insulei elene. Nu lipseau nici cei din continentul african, paleta coloristică a epidermelor scoase la plimbare fiind completată de galbenii asiatici (thailandezi și japonezi), indieni și arabi. Am făcut slalom printre nații, în căutarea locului rezervat.

Străduțele strâmte, mărginite de casele cu etaj, la parterul cărora spațiile comerciale făceau diverse tranzacții, dădeau impresia de intimitate, nu simțeai senzația de sufocare pe care o ai în alte locuri cu structură asemănătoare. Atmosfera de vacanță respiră prin toți porii peisajului urbano-arhitectural.

Ne-am ghidat prin intermediul unui modern fir al Ariadnei - google maps, ce ne-a condus prin labirintul prietenos al Limenasului, fără să întâlnim vreun Minotaur flămând și dornic de proteină valahă. Creta era departe, iar legenda Minotaurului sacrificat de Tezeu și mai departe.

Am găsit Ambrosia în așteptarea noastră.

Un domn înalt, cu ochelari și carnețel cu plaivaz, se învârtea la mesele așezate în strada îngustă. M-am apropiat și am început să număr scaunele de la masa lungă rezervată și poziționată într-un intrând ferit de fluxul de trecători. 13-14-15! Asta era pentru noi! Il padrone m-a remarcat și imediat a venit la mine pentru confirmări și afirmări. Simpaticul il padrone, ne-a invitat să ocupăm locurile rezervate.

Tribul numeros a luat loc la masă, iar il padrone ne-a adus cataloagele cu meniuri. Ambrosia își etala deja parfumul îmbietor. Am aruncat o privire admirativă la arhitectura tavernei, intrând apoi la toaleta de interior spre a ne spăla mâinile. Curățenia și mirosul plăcut, parfumat aduceau în senzorii olfactivi lumea civilizată a unei nații străvechi. Luminile s-au aprins în totalitate, deja se făcea seară. Aveai impresia că este Crăciunul, dar într-o altfel de dispunere a anotimpurilor.

Moșu' era chiar il padrone, care ne-a desfătat cu bunătățile pregătite de spiridușele lui aflate printre tingiri, tigăi și polonice. Le-am cunoscut și pe acestea, le-am salutat zâmbindu-le din toată inima. Am ales din noianul de rețete culinare, caracatița la grătar, file de pui la grătar cu cartofi copți, paste carbonara, salatele de casă, cipsurile de dovlecei și vinete, brânzele feta prăjite cu susan și miere, girosuri de pui, porc asezonate cu berea Mythos pentru cei fără de” covrig” , sucuri acidulate sau ape plate pentru mânuitorii de volan, doar urma să ne întoarcem cu mașinile din Limenas în Scala Potamia. Ne-am lins pe degete, de bunătatea celor oferite de Moș' Ambrosio (de acum!).

Ne-a impresionat plăcut și una dintre ospătărițele care ne-a servit, cred că și noi prin felul nostru de manifestare, am creat o legătură invizibilă, o adevărată chimie, cu cei de la Ambrosia. Ne-am fotografiat, iar fetele au pozat cu ospătărița cu alură de rockeriță motorizată. Ne-am amuzat de mușchii lucrați și etalați ai rockeriței, fără să deranjeze în vreun fel, senzația de împlinire de la Ambrosia.

Il Padrone pendula de la o masă la alta, clienții în căutarea de mese, plecau abătuți că Ambrosia era full. Nimerisem bine fără să ne dăm prea bine seama, acesta fiind unul din locurile căutate de toate spițele pământului revărsat în Limenas.

Am mâncat precum cohortele romane descinse în ocupație, flămânzi după o zi de plajă și baie în apele Mării Egee. La final, am strâns mâna lui il padrone și ne-am despărțit nu înainte de a plăti consumația, fiecare familie, primindu-și nota distinct, așa cum convenisem încă de la debutul de la această tavernă.

Mulțumiți și sătui am luat Limenasul la pas, la ceas de seară târzie, cu animația specifică și mai pronunțată. Jocul de lumini și muzica de vioară și orgă ce se revărsa dintr-o grădină de vară, erau năucitoare. Am ieșit pe cheiul portului unde era o oarecare liniște impusă de” smoala” mării și vuietul cuminte al valurilor. Siesta era asigurată.

Am intrat într-un mic market pentru apă plată. Apoi, sus în Măgăreață și drum lin spre iatacurile din Scala Potamia.

---

VIZUALIZĂRI: 1917 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI