Unde mâncăm în creierii munților?

TIPĂREȘTE

Cabana Valea Sâmbetei e jumulită, cred că cea mai jumulită cabană montană din câte știu.

E aproape de creasta munților Făgăraș, sub Fereastra Mare a Sâmbetei și-i bătută mereu de vânturi, viscol, ploaie și arsă de soare. Are de toate. Cabanier este nea Nae Zdrailă din 2011. Înainte a fost la Mălăești. Se descurcă și el cum poate. Veniturile nu pot fi mari pentru că este ieftină cazarea. Oferta este aproximativ minimalistă dar fiind în creierii munților, toată lumea îl iubește. Turistul care ajunge acolo e iubitor de munte și are valorile diferite decât călătorul de șes deși accesul nu-i chiar așa imposibil. Sunt cabane în Făgăraș la care se ajunge mai greu, cu mai multă sudoare a frunții (și mai elegante) dar, nah, nea Nae unul e. Fiind mai modestă și mai nepretențioasă și nea Nae fiind blajin, atrage turiști boemi și deseori se adună chitări acolo și iese jam sesion până dimineața sau... non stop.

Cum scriam, nu se ajunge chiar greu. N-ai ce face două ore. Traseul începe pe forestier, pe lângă zidul mănăstirii Brâncoveanu dar este posibil accesul auto, poate încă un kilometru. E o păstrăvărie acolo și se poate lăsa mașina în parcare la ei și după asta mai e ceva forestier apoi se intră pe potecă dar nu este nici foarte lungă nici foarte dificilă. Eu am venit de la Lisa care este la 3 kilometri est distanță de mănăstirea Brâncoveanu apoi stânga și sus în munte. Aveam rezervare la masă. La cabană se știa că venim un grup de vreo 15 persoane. Ei au venit, nu zic. După vreo două ore am apărut și eu. Am luat startul mai greu și mi-am dat seama că mi-e mai bine pe traseu de capul meu să fac fix ce am chef în fiecare secundă că în grup te adaptezi la programul de grup și poate nu-mi convine mereu deși fac și eu același lucru ca și ei dar, poate, în alt ritm sau stil: merg când vreau, stau când vreau și, mai nou, am nevoie de mai mult spațiu personal și cel mai tare mă scoate din sărite când îmi suflă cineva în ceafă.

La cabană se găsește de-ale gurii dar dacă nu are rezervări poate nu pregătește așa multă mâncare deci e bine să fie informat din timp ca să știe ce să facă. Sâmbăta aia nu prea era plină cabană și nici chitare n-aveau. Aveam noi, în schimb, la cazare, în Lisa, mai la poale. Sus, la cabană, am găsit doar 7 persoane în sala de mese: 6 tineri la o masă ce păreau studenți la construcții că vorbeau numai despre metri cubi și nea Isac la sobă, se încălzea plus băiatul de la bucătărie ce mi-a adus borșul de fasole și salata de ciuperci pletoase (niciodată n-am ținut minte ciudatul ăsta cuvânt – pleuto – ro, co co, nu știu cum) plus o farfurie mbs în variantă locală cu brânză de burduf. Porțiile erau mari. Am avut și pâine, tot locală, din aia rotundă, feliată. A fost foarte bun și mult, n-am putut mânca atât și ciupercile le-am luat la pachet și băiatul de la cabană a avut și casoletă din aia conformă oricât de modest ar fi locul.

Copiii ăștia de la masă o fost foarte primitori deși habar n-o avut cine sunt, o salutat voioși de întâmpinare și o stat frumos la poze. Cred că-i una dintre cele mai faine poze de vacanță.

Nea cabanierul, Nae, nu era acolo dar s-a descurcat bine băiatul de la bucătărie și am avut noroc că mi-a mai rămas și mie ciorbă. Gașca mea plecase deja. Iar salata aia a lor de ciuperci se zice că-i celebră. I s-a dus buhu. Așa face publicitatea din om că încep toți să vorbească despre o chestie: sau un loc sau ceva de mâncare dintr-un loc anume că, deși e un lucru banal, în imaginația grupului, acel lucru capătă conotații colosale. Așa era salata de ciuperci de la Sâmbăta, sus, la cabană: wow, ce super faină!!!

N-am stat mult că deja era 16:00 sau chiar 16:30 și la 19:00 trebuia să fiu iar jos, la Lisa și recomandat era să ajung pe lumină deși ultima jumătate de oră tot pe întuneric am dus-o, pe forestier, prin pădure. Aveam ceva lanternă.

Am lăsat cabana cu rosturile ei. La priciuri n-am urcat deși am văzut scara. Nu aveam treabă acolo.

Cum scriam, cabana-i tăvălită și modestă dar n-am cum să-i dau mai puțin de maxim. Mi-ar sări mulți în cap. Tot cum scriam, nea Nae e popular, iubit de popor și fiecare toamnă are clacă de lemne de nici nu se mai știe de când. Merg montaniarzii să-l ajute cu buștenii de foc pentru iarnă, fac șir indian și transportă, sparg, stochează, de-astea și pentru asta trebușoară primesc ceva licori din partea casei. Nu e treabă ușoară și mulți muncesc: o zi sau două. Mai sunt unii care cârâie că nu sunt condiții acolo dar mai pe la colțuri, nu chiar pe față.

Eu nu cred că mai merg că chiar îmi vine să mă las de drumeții și să mă fac sedentară – mi-ar fi okei. Sincer, nu mă mai trage inima să mai merg și nici vremurile nici evenimentele nu mai sunt cum au fost.

A fost o drumeție drăguță, nu zic, munte, traseu, chestii dar, de-ar fi să aleg, tot la Căprioara aș merge să mănânc, lângă Mănăstirea Brâncoveanu unde am mâncat cu o seară înainte și cu traseu mai scurt și mai ușor.

Despre cazarea (minunată ???? – pe buneee) de la Plaiul Lisei am scris deja dar atunci nu aveam acces la poze și nu prea am pus, astfel, voi pune aici și poze de la cazare,

Altfel, salutări voioase și numai de bine! ????‍♀‍

Băiatul acela de la bucătărie era așa decent, binevoitor, cu vorbe bune, blând, cuminte, și apă chioară să-ți dea și n-ai cum să nu apreciezi. Plus, servicii și studenții constructori au efectuat că m-au poftit să intru când am deschis ușa - nu știam unde e locul de mâncat și restul cabanei era frig. Doar camera aia avea foc la sobă și afară bubuia vijelia, era viscol. Tot ei mi-au spus și unde-i bucătăria ca să cer de mâncare că băiatul n-avea cum să știe că am venit eu. Așa-i la cabanele astea mai pe circuit închis. De fapt are acces oricine dar nu oricine ajunge. Se selectează pe drum. Eu am vrut de ani să ajung la cabana asta și abia atunci a fost. Veneam prima dată. Am vrut să văd. Am văzut, e destul.

Masa a fost bună și foarte originală și tot ambientul a fost... specific.

A fost așa:

Ciorbă de fasole = 10 lei,

Mbs = 10 lei,

Salata aia șucăr de ciuperci = (doar) 5 lei

+ tips = 5 lei

politically corect

Wow... asta chiar, da provocare. Creasta Făgărașului cu Fereastra Mare a Sâmbetei, munte, pădure, zăpadă, viscol... chestii

---

VIZUALIZĂRI: 664 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI