EXCELENT
GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Amfiteatrul Transilvania - mult mai mult decât cazare/mâncare
Auzisem de mult despre Amfiteatrul Transilvania. Citisem pe ici, pe colo, dar – e adevărat că o fotografie face cât o mie de cuvinte! – când am văzut primele imagini de acolo, mi-a stat inima-n loc pentru o clipă! Wow, trebuie musai-musai să ajungem și noi! Minivacanța de 1 Mai la Bran – m-am gândit – va fi ocazia perfectă. Mai ales că vremea se anunța bună.
Ce este și ce vrea Amfiteatrul Transilvania?
Amfiteatrul Transilvania este o afacere de familie ce aparține unui cuplu din Republica Moldova. Ea cuprinde câteva spații de cazare (în niște căsuțe vechi de 200 ani, în care se depozita fânul, reabilitate la standarde moderne, folosind însă materiale tradiționale; de exemplu, vopselurile folosite pentru interioare sunt exclusiv de origine vegetală), un restaurant cu terasă și o parcare. Totul se desfășoară pe o suprafață de 100 ha, la o altitudine de aproximativ 1200 m, pe un platou cu vederi panoramice, absolut spectaculoase, spre Munții Bucegi și – diametral opus – spre Masivul Piatra Craiului. Imaginați-vă numai!... În fine, orice v-ați imagina, precum și zecile de poze pe care le veți vedea (inclusiv la sfârșitul acestui articol) reprezintă doar o palidă reflexie a realității, să nu uitați!
A, și mi-a mai plăcut ceva ce am citit pe site-ul lor (amfiteatrul.ro); ia ascultați aici: „Călătorule, am construit acest loc lucrând cu mâinile fiecare căsuță, fiecare piesă de mobilier. Am adunat tot ce ne-a oferit natura: piatră, apă, lemn și foc și am clădit Amfiteatrul Transilvania, spațiul unde se contopesc armonios munții cu pădurile și izvoarele, omul cu cărările și gândurile sale. Aici, timpul și spațiul sunt unul și același, nu există grabă și neliniște, ci doar perfecțiunea naturii grandioase care te va înconjura și te va absorbi pe deplin. Aici este adevărata casă, aici vei (re) găsi căldura moale și plăcută, pierdută undeva printre amintirile copilăriei, te vei (re) întoarce la starea de bine absolut, vei (re) descoperi minunăția lumii și bucuria profundă a existenței. Bine ai venit acasă!” Cum să nu-ți dorești să vezi cu ochii proprii un asemenea loc?!
Cum ajungi?
Ajungi cum poți. (Glumesc) Pe jos sau motorizat.
Pe jos – n-am încercat (încă), doar am citit că există un traseu de drumeție circular, lung de 10,5 km, diferență de nivel 250 m, dificultate ușoară, nesezonier (poate fi parcurs tot timpul anului). Începe din dreptul Școlii Generale Moieciu de Sus, este marcat cu semnul „omuleț portocaliu” și poate fi parcurs în aproximativ 6 ore. Varianta scurtă, dus-întors, ar însemna 4 km în total și câte o oră pe sens. Se numește „traseu ecoturistic T9” .
Cu mașina – orice mașină, zice netul; hmm... Aici pot emite păreri competente, căci a fost modalitatea aleasă de noi: Bran – Moieciu de Jos – stânga spre Cheia – stânga pe un drum forestier de vreo 5-6 km, care urcă în serpentine largi (în general) și te va depune fix în parcarea Amfiteatrului (încăpătoare; la o adică, poți parca un pic mai jos, pe marginea drumului). Noi am parcurs fără emoții bucata de drum forestier, având o mașină cu gardă înaltă la sol, deși au fost și vreo 2-3 zone un pic mai denivelate. Sus însă, am avut surprinderea să găsim în parcare autoturisme de toate felurile, deci, cu un pic de grijă, oricine poate ajunge acolo cu succes.
Vizita noastră
Evident, de cazat nu putea fi vorba; am urmărit la un moment dat site-ul de rezervări, însă nu părea să mi se arate... De mâncat – om vedea; de-abia ne ridicaserăm de la masă, Villa Siana ne servise un mic dejun copios. Deci să ne preumblăm și noi pe-aicea, dacă tot băturăm atâta drum... Cum „atâta drum” , că de la Bran nu-s mai mult de 10-15 km?! A, păi nu știți cum facem noi (câteodată) !... (Când am descoperit plaja de la Tuzla, ca să ne întoarcem la Eforie Sud pe faleza de pământ, ne-a luat juma de zi!) Înainte de castel, Tati o coti brusc stânga, pe strada pe unde-o luam cândva ca să ajungem la Conacul Brătescu. Îl mai apucă asemenea nostalgii... „Ia să vedem unde duce drumul ăsta?!” Și-am mers pe el până s-a terminat satul, și încă un pic, până la intrarea în Parcul Național Munții Bucegi. Pe urmă ne-am întors. Ne-am mai foit prin zonă, ne-am oprit la o farmacie, pe urmă la un supermarket... Trece timpul!
Ne apropiam binișor de prânz când am ajuns sus, pe platou. Din parcare trebuie să mai urci puțin pe-o cărare, până la o răspântie de unde ai 2 variante: dreapta, spre restaurant și cazare; stânga, spre zona cu leagăne și căpițe, unde se pozează toată lumea. Noi am ales stânga. Am depășit zona unde se pozează toată lumea, plină-ochi, noi n-avem răbdare să așteptăm să se elibereze ringul și nici nu ținem să ne pozăm în asemenea circumstanțe. Mereu am zis că nu-mi place să apar eu în poză, că știu cum arăt, ci lucrurile pe care le văd și pe care altfel le-aș uita.
În fine. Cărarea urcă în continuare, trece pe lângă niște construcții în curs de, pe urmă continuă a urca până pe un mic platou, unde s-a amenajat un loc de relaxare și de admirat peisajul, cu buturugi pe post de scaune. E foarte fain, o să vedeți în poze! Iar peisajul... Ajunge să spun că făcurăm mai bine de juma de ceas din parcare și până aici; nu cred că-s mai mult de 4-500m... Practic, la fiecare pas priveliștea se tot schimbă, tot aveam impresia că voi prinde un cadru și mai bun, cred că am făcut 100 de foto și o să vedeți la finalul articolului multe asemănătoare; (pur și simplu, nu m-am îndurat s-o aleg pe una în detrimentul alteia ????! Scuze! ????) Permanent, cu lanțul Munților Bucegi în față și cu Piatra Craiului în spate... Ambele coafate încă pe crestele cele mai înalte de un strat consistent de zăpadă. Mirific!
Ne-am întors agale și, în apropierea restaurantului, ne-au atras atenția căsuțele, undeva, în dreapta. Foooarte drăguțe! Deși scria că zona e privată, multă lume dădea târcoale și vă spun sincer că nu ne-am putut abține nici noi. Am remarcat că există o parcare mai mică dedicată celor ce se cazează aici și că fiecare spațiu de cazare are o zonă de relaxare în aer liber. Este, probabil, unul din locurile în care nu mi-ar păsa unde primesc cameră, căci orice view aș avea, ar merita cu prisosință! Mă imaginez câteodată într-o seară de toamnă târzie, înconjurată de munții „arzând în flăcări ruginii” (la figurat, ați priceput!), ascultând câte-un dangăt de talangă din când în când și pregătindu-mă (psihic) să mă deplasez spre restaurant, unde mă așteaptă bucate aromate și un foc bun în șemineu!... Tati, ești și tu în peisaj, să nu crezi că te-am pierdut pe drum! ????
Ne-am întors și, dacă tot ne împiedicam de ‘cel restaurant, am zis bine, fie! Vremea era minunată; deși pe platou, mai devreme, avuseserăm nevoie de geci, aici soarele ardea cu spor și nu bătea niciun fir de vânt. Restaurantul are o terasă în formă de L (aproximativ, că el de fapt îi circular), zona din față era deja full, însă pe lateral mai erau 2-3 mese libere. Perfect; și una de-ar fi fost...
Deși am citit chestii controversate despre servire, noi am avut o experiență absolut rezonabilă. Am primit imediat meniuri, ni s-a luat repede comanda și în 10-15 minute deja mâncam. Oferta nu-i foarte stufoasă, cuprinde câteva gustări, supe, plăcinte modovenești (!), preparate la grătar, specialități ale casei, salate și garnituri. Exista și un meniu al zilei cu 6 preparate. Am ales câte o supă-cremă (de urzici; 30 lei și de ardei copți; 33 lei) și câte o plăcintă (cu carne; 32 lei și cu brânză dulce și stafide; 30 lei). Am luat și udătură, normal. „Cine poate oase roade” , adică eu berulă artizanală (Mustață draft; 25 lei/400 ml), cine nu – nu, adică Tati-șofer, la sugestia mea, optă pentru „sevă de mesteacăn” (32 lei/350 ml), din capitolul „băuturi de casă” .
Berea a fost demențială, Tati însă nu s-a omorât după seva de mesteacăn (ușor fermentată); am gustat, eu aș fi băut-o ???? Bine, și Tati a băut-o, că n-a avut încotro. Ne-au plăcut ambele supe, însă în plăcinta cu carne se simțea ceapa un pic cam crudă. Altfel, gustoasă. Cea cu brânză și stafide am luat-o la pachet; bunicică. Trăgând cu urechea pe la alte mese, cineva lăuda plăcinta cu brânză și mărar. Decartarăm 182 lei în final; deh, prețuri de altitudine...
Poteca de pământ continuă prin stânga restaurantului. Văzusem înăuntru, când am mers la baie, o poză cu un punct de belvedere și știam că-i într-acolo, nu departe. După ce am mâncat, ne-am aventurat, în maxim juma de oră am ajuns, cu tot cu pauze de foto. Drumul coboară lin (aparține lui T9), dar după câteva sute de metri se face potecă în stânga, ce urcă ușurel pe vârful unei stânci de unde se vede minunat toată valea, inclusiv Moieciu de Sus. Frumooos! Plus ciupercuțe, toporași, văcuțe păscând iarba fragedă...
***
Amfiteatrul Transilvania este mai mult decât o cazare sau un restaurant. Este un loc în care, dacă vrei, nu cheltui niciun leu, dar garantat primești chestii care nu pot fi cumpărate cu nimic: liniște, frumusețe, împăcare...
Trimis de crismis in 26.08.23 17:47:06
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în MOIECIU.
6 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (crismis); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
6 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Da, da, da... confim toate cele scrise de tine... este un loc wow... dumnezeiesc, sau iconic cum mai spui tu câteodată.
Am fost de două ori... pe 1 ianuarie și 1 iulie anul acesta... este superb, ce priveliște... ce pajiște plină cu flori... câte nuanțe de verde... și am stat acolo pe buturugi și am băut cafeaua...
Restaurantul doar l-am vizitat dar poate data viitoare știm despre ce este vorba...
În rest numai de bine și să auzim de bine!
@ANILU: Și noi sperăm să revenim cât de curând... Tati a declarat locul ăsta printre cele mai frumoase din lume!
@crismis: frumos, direct google, localizare, poze etc...
m-am linistit rapid cand am gasit meniul amfiteatrul.ro/_files/ugd ... 09a0ca01949.pdf
E prea ' ' piperat' ' pentru gustul meu , desi nu as saraci si nici nu ar fi nevoie sa cistig la LOTO. Ce dracu, doar nu cumpar un porc intreg sa mananc doar o portie de ceafa. Ca sa nu mai spun ca pentru o portie de cartofi ar trebui sa platesc si plantatul si culesul si prepatul pentru 1ha intreg.
Inteleg ca in unele zone e mai greu accesul, apar costuri suplimentare pentru aprovizioanare dar nici asa!
@Nasshu: Ei, dar o supiță și o plăcintă parcă sună mai bine când tragi linie????... Și placinta-i destul de mare și de sățioasă, jur! Mie băuturile mi s-au părut scumpe.
În fine, ai dreptate, prețurile îs cam piperate. Și totuși, abia mai găseai o masă liberă pe terasă, înăuntru era plin.
@crismis:
Felicitări pentru experienţă şi pentru articol!
”Amfiteatrul Transilvania este mai mult decât o cazare sau un restaurant. Este un loc în care, dacă vrei, nu cheltui niciun leu, dar garantat primești chestii care nu pot fi cumpărate cu nimic: liniște, frumusețe, împăcare...
Încep cu sfârşitul. Pentru că am fost şi eu acolo în octombrie 2021, confirm peisajul deosebit de frumos, impresionant. Am fost uimită să văd ce au putut face acolo nişte moldoveni, la noi în ţară şi pentru noi.
”Cum ajungi?
Ajungi cum poți. (Glumesc) Pe jos sau motorizat.
Eu mi-am propus să ajung pe jos la Amfiteatrul Transilvania, dar nu pe traseul turistic care era prea lung şi inutil de lung în cazul meu. Cazată fiind la o pensiune pe strada Valea Lungă, ar fi fost mult mai simplu să urmez drumul forestier pe care urcau toţi cei motorizaţi şi doar maxim trei kilometri distanţă, desigur cu o diferenţă de nivel deloc de neglijat. Comoditatea însă a fost mai mare şi am folosit maşina din dotare
”Cu mașina – orice mașină, zice netul; hmm... Aici pot emite păreri competente, căci a fost modalitatea aleasă de noi: Bran – Moieciu de Jos – stânga spre Cheia – stânga pe un drum forestier de vreo 5-6 km, care urcă în serpentine largi (în general) și te va depune fix în parcarea Amfiteatrului (încăpătoare; la o adică, poți parca un pic mai jos, pe marginea drumului). Noi am parcurs fără emoții bucata de drum forestier, având o mașină cu gardă înaltă la sol, deși au fost și vreo 2-3 zone un pic mai denivelate. Sus însă, am avut surprinderea să găsim în parcare autoturisme de toate felurile, deci, cu un pic de grijă, oricine poate ajunge acolo cu succes.
Teoretic, da, cu orice fel de maşină. Practic însă, am văzut şi maşini care şi-au lăsat băile de ulei prin gropile de pe acel drum.
Timp de două zile am tot studiat maşinile care urcau şi coborau de la Amfiteatru şi, într-un final, mi-am făcut curaj să merg şi eu cu maşina. Drumul este prost, ăsta este adevărul, plin de gropi şi denivelări, cu destule porţiuni înguste pe unde nu pot trece două maşini una pe lângă alta. Cu un Logan aş fi făcut fluierând drumul ăsta, dar eu am fost cu o maşină mai joasă şi, bonus, cu o problemă la un arc pe faţă dreapta. Am mers cu mare grijă, am dat prioritate celor mai grăbiţi. Cei nici trei kilometri pe care i-am făcut de la cazare şi până în parcare au durat o veşnicie şi m-au solicitat ca şofer mai mult decât dacă mergeam pe jos . Ultima parte a drumului a fost făcută de cei de la Amfiteatrul Transilvania şi pe cheltuiala acestora. Păcat că nu au făcut tot drumul, că în baza autorităţilor locale, slabe speranţe.
”Decartarăm 182 lei în final; deh, prețuri de altitudine...
Scump!
După ce am explorat puţin împrejurimile şi am ratat posibilitatea unui selfie în leagăne tot din motive de aglomeraţie, mi-ar fi plăcut să-mi trag sufletul la o masă pe terasa restaurantului, deşi fusesem avertizată de preţurile exagerat de mari.
Bugetul mi-a fost salvat tocmai de restricţiile din pandemie, restaurantul neprimind clienţii care nu aveau rezervare şi certificate, deşi câteva mese libere s-ar fi găsit. Cei fără rezervare se puteau mulţumi doar cu un ceai sau o cafea, scumpe şi astea, dar parcă nu aşa de speriat, la pahare de unică folosinţă, pe care le puteau savura la mesele lungi cu bănci din faţa terasei, pe iarbă.
Am intenţionat să scriu şi eu despre acest loc de vis, pe care doar l-am vizitat şi admirat, dar am renunţat pentru că nu m-am cazat acolo, iar de mâncat am mâncat doar o cafea... deh atât s-a putut
Duminica ne-am întors de la Moieciu, după trei zile frumoase petrecute in zona! Vineri am fost la Amfiteatru și confirm, este un loc de o frumusețe aparte! ????
Drumul pana acolo cam neplăcut dacă ții la mașina, nu neaparat dificil; apoi, datorită sau din cauza frumuseții locului, spuneti oricum, aglomerația de pe lume la sfârșit de august, oarece eliberare am resimțit in restaurant ????- deși plin de lume in jur, in restaurant era chiar liber, pe terasa era mai multă activitate, dar nu semnificativ. Nu ca la Plaiul Foii, de exemplu, unde am fi așteptat in zadar eliberarea unei mese, ziua următoare. Un motiv ar putea fi prețurile -știam acest aspect, nu am regretat, pentru ca de acolo am avut o priveliște de vis si linistea necesară pentru a o savura. Și restaurantul este o experiența in sine, decorat atât de drăguț!
Cred ca este cel mai pitoresc loc din zona si merita văzut cu prisosinta, dar intr-un moment din an când te poți bucura de fiecare colțișor; așa, ne-am bucurat sa vedem atâția oameni in vacanța, fericiti ca văd si ei ce frumusete vedem si noi, si ne-am promis sa revenim mai la toamna!
Vacante frumoase in continuare!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Oct.2022 [Pizzeria Ioana @ Pensiunea Orzan [Moieciu de Sus]] Pizzeria Ioana din Moieciu de Sus, cu pizza delicioasă — scris în 11.11.22 de Dana2008 din TîRGU MUREş - RECOMANDĂ
- Jul.2022 [Restaurant Complex Cheile Grădiștei I [Cheia, Moieciu de Sus]] Asa si asa. Nici rau, dar nici super bine. — scris în 04.07.22 de deeutza din PLOIEşTI - RECOMANDĂ
- Dec.2021 [Restaurant pensiune Vraja Muntelui [Moieciu de Sus]] Sub orice critica — scris în 03.01.22 de Laura 2021 din BUCUREșTI
- Sep.2020 [Restaurant pensiune Vlahia Inn [Moieciu de Sus]] Un loc minunat — scris în 02.10.20 de susu din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2020 [Pizzeria Ioana @ Pensiunea Orzan [Moieciu de Sus]] Pizza foarte buna pentru pofticiosi — scris în 18.12.20 de ⭐ValentinB_88⭐ din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jun.2019 [Restaurant Complex Cheile Grădiștei I [Cheia, Moieciu de Sus]] 17 persoane cu simptome de toxiinfecţie alimentară la un complex renumit; doar atât?!? — scris în 19.06.19 de cosmingh1 din BUZăU - nu recomandă
- Aug.2018 [Restaurant Complex Cheile Grădiștei I [Cheia, Moieciu de Sus]] Mi-a plăcut la Cheile Grădiştei — scris în 14.11.18 de nicole33 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ