Poienița

Review-ul a primit „Punctaj Adițional Actualizare RUBRICĂ”

Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.

Deci, da, eu, care-s vrâncean, am fost în Grădina Publică din Bârlad de mai multe ori decât băștinoșii, că pentru că de ce: îmi place, bre și e și la o oră de mers cu mașina de orașul istoric !

Ca să nu fiu acuzat de partizanat moldovinesc, arăt faptul că am scris pe AFA despre vizita mea de-acoloșa, drept e că nu atâta patos ca cel de-o scris ăst review, ce vreți, omu-i citit, știe carte și, mai ales, știe să te facă să vibrezi la ceea ce o zis, halal!

Că fiin’că și io am o inimă-n chept cu tot cu sîmțire,povestea lu’ dom profesor mi-a adus aminte de prima mea intrare-ntr-o crâșmă. Divaghez: am avut o copilărie cu educație proletară, contondent-educațională. Printre altele, de pe la vreo 15 ani (ai mei) în sus, tata, CFR-ist convins, mi-o indus ideea , și nu la modul subliminal, că, dacă mă prinde-n crâșmă mă ologește. Era, totuși, o fire permisivă, așa că nu m-a condiționat de vreo crâșmă anume, mi-a zis, clar, avea dicție :” Orice crâșmă!” .

Adjudul anilor 1981-1982 n-avea cine știe câte crâșme: vreo două de făcut nunți, un bar la motel, de se bea vermouth cu lămâie, fițe, și vreo trei dughene de navetiști: la gara CFR - două, una de se chema” La pufoaica ruptă” , altul era restaurantul gării și mai era o crâșmă, vai mama ei, la piața agro din Adjud, de se chema “La cotețul părăsit” , în argoul local , firește.

Tata bătea la crâșma de la gară și la alea doo restaurante bune.

Io aveam 16 ani, vârstă, nu pedeapsă. Eram proaspăt fotbalist de Div C, doar că la juniori, cel mai tare portar!

Jucasem duminică la… Bârlad, cu FEPA, și-i caftisem, ceva 3-1. Eu apărasem un 11 m, adică mi-a tras ăla o minge-n cap de era să-mi zboare căpățâna s-o facă satelit , și azi mă doare capul. Dar, nah, am aparat eram vedeta!

Era regula noastră, a doua zi, după meci, chiuleam de la orele de la la 9 la 10, aveam socialism științific și, apoi,de la 10 la 11, că era ora de “Organizarea producției” materii care nu contau, noi mergeam la piață, la “Coteț” și se comanda o ciorbă de burtă și câte trei mici, că, nah, eram și noi, scule! Toată consumația era 10 lei, că ciorba era 1,50, pâinea, ardeiul, 1,5 lei, restul erau micii și muștarul și-o bere la halbă, spălătură, deh, ca pe-atunci.

Eu, până în ziua aia nu fusesem, că, nu mint, frica de Costică, tata! Dar, atunci, nah, apărasem 11 m, eram erou! Am mers la crâșmă, vreo 8 colegi, am comandat și așteptam strachina. Țin minte că era ziua unui coleg și ăla ne luase câte-un rom, 50 g, cea mai ieftină tărie de se găsea în asemenea local de lux, local de căruțași. Când am dus păhărelul la gură pe ușă a intrat tata și-a dat cu ochii direct în mine.

Nu vă spun c-am reușit să mă demarc dar n-am mai sărit pe centrare ci am ieșit din crâșmă , mai-mai să fac altă ușă.

Mai târziu am avut ședință tehnică cu Costică, care mi-a explicat, butucănos, câteva noțiuni tactice, dar, în final, mi-a dat cei 10 lei înapoi pentru consumația de n-am avut parte de ea, evident, din cauza lui , că cine l-a pus să-și schimbe tabieturile ?!

Au trecut ani de-atunci, Costică nu mai este din 1999,eu sunt, acum, mai bătrân decât el, atunci, dar crâșma aia, din piața Adjudului, da, mai este. Altfel aranjată, altfel gestionată dar, pentru mine, e prima crâșmă în care am intrat în viața mea și din care am fugit flămând, deși plătisem consumația!

@Yersinia Pestis: Am râs cu lacrimi. Mersi de ecou, e savuros!

Și m-au distrat numele cârciumilor din Adjud, mai ales „Pufoaica ruptă”. Tu sigur știi rețeta de fabricare pentru țuică de pufoaică, dar probabil că suntem în minoritate printre cititorii AFA. Oricum, cine e curios poate da rapid o căutare pe net și va afla. Sfat prietenesc: să fie pe stomacul gol.

Ce nu m-a distrat deloc: că în toate poveștile tale bați FEPA. Hai, frate vrâncene, că noi am fost în B vreo zece ani, iar voi numai la județ ați jucat!

@adso: La juniori FEPA 74 Bârlad n-avea echipă! Rulmentul da, ne luau pe sus, erau băieți mai de la țară, așa, mai sănătoși, dar cu FEPA nu era stres!

Și, da, ați intrat în “B “ , dar nici noi n-am căzut din “C” ! Dar , față de echipele din Bacău, erați varză !!! Că am jucat cu Aripi Bacău , printre altele și, până la pauză am luat 6 goluri, de era să mă demoralizez! De la echipele din Bârlad n-am luat mai mult de două goluri, bine, eram și rezervă ! 🤗😂

Dar, din acei ani, mi-a rămas amintirea unui Bârlad frumos, cu două stadioane deosebite, chiar dacă cel al Rulmentului, ăla din pădure, era de rugby!

Și astăzi Bârladul are o poveste frumoasă de spus, de la faleza Prodana (dacă nu greșesc) și până la ieșirea spre Murgeni, I❤️Bârlad!

@Yersinia Pestis: Care e al doilea stadion pe care l-ai prins tu? Cel din oraș, sau cel din Grădina Publică?

Stadionul Rulmentului, cel de rugby, funcțional și azi (avem echipă de primă divizie și jucător convocat la națională), e la ieșirea către Vaslui, în pădure, așa cum spui.

Stadionul de fotbal al FEPEI a fost în târg, de la spital către centru, în zona numită, până în ziua de azi, Stadion (câtă imaginație, nu? de fapt, e doar memorie colectivă bună!). Undeva la începutul anilor 1980 a mai fost defrișată o bucată din Grădina Publică și au mutat stadionul de fotbal în parc. Tu unde l-ai prins pe ăsta?

@adso: scuză-mă, dar chiar nu mai știu! Jucam în pădure, undeva, pe lângă Uzina Rulmentul, cu cei de la Rulmentul, iar cu FEPA, undeva, parcă mai spre oraș. Dar, chiar nu mai țin minte, au trecut, iată, 44 de ani…

Dar, parcă, tot în parc.

@adso:

Pentru că tot ne-ai insuflat dragostea pentru arta plastică, pentru pictură și pictori în special, eu încerc, timid, să țin pasul cu tine și în clipa de față jur că m-am îndrăgostit de al nost' Grigorescu.

Îl sorb de-a dreptul, mă îmbată formele și culorile din tablourile sale, ce mai, sunt cu o fată culcată în iarbă.

Este bine când mai poți ieși cu părinții la un mic și o bere.

O seară faină!

@Flaviu: Grigorescu nu are niciun defect, îți apreciez gustul artistic!

Din păcate, a venit foarte târziu momentul în care am reușit să stau alături de părinți, doar pentru bucuria de a fi lângă ei. Sper să se prelungească cât mai mult.

Mulțumesc pentru ecou!

@adso: după cele citite, cred că mai potrivit ar fi fost ca titlu 'Unde bem pe loc și unde mâncam odată în Bârlad'. Locu-i minunat, predispune la povești, fie că mânânci, fie că bei sau doar te uiți la poze. Așa se împlântă și cu mandea, ai adus pe tapetul din cortex (camera din față), amintiri din epocă despre stabilimentele de culturalizare presărate în orașul în care ai sătisfăcut... stagiul militar.

Și la noi era o Pufoaică Ruptă, aflată la concurență cu Geamuri Late, 24 de Trepte, Cățeaua Leșinată, Om bogat-Om sărac. Întreaga protipendada (a bună!) a orașului se delecta la mesele generoase, în zilele în care se încasa chenzina. Se mai rătăceau prin localuri, cătane în permisie ori învoiri de o zi, elevi iubitori de prea multă școală, dar și dudui cu aplecare spre partea practică a traiului de azi pe mâine. Mititeii sfârâiau cu jenă, la zile mari, nici chenzina nu reușea să-i motiveze. Râuri de bere curgeau fără zăgazuri, încă se mai producea Alutus, berea locală. O tempora, o mores!

@zapacitu: crâșmele de la gara CFR și autogară sunt, mereu, alea cu denumiri de bancuri, meniuri de te crucești și note de plată la care-ți adună, pe lângă consumație, vârsta chelnerului și, eventual, numărul de telefon, oricare număr, nu contează!

E un fel de mediu de “Groapa” lui Eugen Barbu, loc unde s-adună navetiști, zilieri, curve și cerșetori, hoți și golănași ofiliți, cu gură mare dar care n-au bani de-o țigară!

E o lume-n sine, chelnerii sunt plictisiți -obosiți, nu tresar nici dacă ar trece trenul prin dugheana lor. 16 ani am avut în răspundere locurile astea, le știu și m-am obișnuit cu ele ca etnia cu scânteia! Dar, toate au o poveste de spus, totul e să vrei s-o asculți!

@zapacitu: Ai dreptate, nu e un veritabil articol pentru rubrica „Unde mâncăm” . De altfel, nu cred că am scris vreodată un articol cu adevărat potrivit pentru această rubrică.

Pentru mine, un restaurant este un pretext de a mă vedea cu oameni la care țin sau ocazii de socializare, nu merg neapărat pentru a mânca. Și nici nu pun accent pe partea gastronomică atunci când mă decid să descriu o cârciumă sau alta.

Am fost pe acasă (am început să merg mai des, deși încă nu atât de des pe cât ar trebui) și mi-au revenit amintiri, mai recente sau mai îndepărtate. De aici nevoia de a sta treaz astă noapte, pentru a scrie acest articol.

Mulțumesc pentru ecou!

L.E. Să știi că mulți ani am luat bere Alutus în Iași, în cinstea anilor tinereții.

@Yersinia Pestis: Hei, asta, a mea, e crâșmă de parc, nu de gară! E jmekerie!

@adso: 😜

@Yersinia Pestis: eu le-am pomenit pe cele bune, cu ștaif. La gară și la autogară aveam alte locante de pierzanie, unde mișuna o faună cu parfum de junglă. Bunăoară la Drumețul sedentar, Milițianul grăbit, Cracii doamnei, Limbi străine era destul de riscant să intri, darămite să te așezi și să comanzi un mic ș-o bere. Exista posibilitatea ca odată intrat să te viziteze paranormalu'. Portofelul juca în deplasare, iar dacă îl chemai la locul lui, riscai instant un buzunar de piele, din pielea proprie. Șuți cu har, făceau echipe cu spadasini mizeri, posesori de lame (nu de ras, nici de molfăit). Abandonai odorul și plecai bucuros că ai scăpat doar cu atât. Copiii fiind ocoleam astfel de locuri, dar ne fascinau, așa cum și Groapa cu Bozoncea, Paraschiv și Didina fascinează și acum...

@Yersinia Pestis:

Costică, taică-tău, odihnească-i-se sufletul în pace!... a fost atunci un Domn că ți-a dat cei 10 lei plătiți (și „nemâncați” ) de tine!

Pe voi, băieții, părinții vă interziceau să intrați în cârciumi, sau să fumați! Pe noi, fetele, (noi am fost 7 surori, am rămas doar 5😉) ne condiționau să nu depășim ora de întoarcere acasă după o „întâlnire” ; ora 21:00 era bătută în cuie Am întârziat într-o seară 10 minute doar... și mama, care era „generalul” casei, mi-a dat o palmă pe care am ținut-o minte mult timp... Ce vremuri 🤒Azi fetele merg la „întâlnire” după ora 21:00😊

Să fii sănătos!... și , ca de obicei!

@adso: vorba lu'@Flaviu, bine că îi mai ai, pe părinți.

Fabrica de bere Alutus a murit de mult. Devalizată și expoliată în urma unei privatizări dubioase și dirijată din umbră, a făcut pe câțiva fericiți și foarte mulți neferciți. Azi bem bere cu denumiri străine, în amintirea celor cu denumiri locale.

@zapacitu: Ha, ha, ha, prin anii 2000 era “Batalu” metoda hoților de-a te lua în brațe, ca și cum erai un prieten vechi! Te strângeau în brațe și te buzunăreau! Într-o stație de pe Vrancea, nu poci da nume, era un țigan bun de tot, pe “batal” , avea o poreclă de nu poci s-o spui, că mă dă web afară, nu că nu i-ar plăcea ideea!

Victimele veneau la post, bocindu-se, plecam direct dupâ țigan și, de multe ori, îi găseam portofelul victimei. Îl luai pe sus dar țiganul râdea: “Bre, nea Cătăline, sunt meseriaș, bre!” . Era după 1996, Codul Penal se schimbase, nu-l mai aresta nici dracu!

Culmea este că, de regulă, victimele erau chiar “gâște” puneau botul la orice vrăjeală, pentr-un pahar de vin…

M-am uitat pe Google Earth și am văzut unde este Grădina Publică bârlădeană, cu „Poinița” lui, cu tot! Arată tare bine și ea, și restaurantul!

Ar fi bine ca edilii orașului să nu mai „fure” din suprafața ei pentru a construi blocuri!

Mi-a plăcut și...

Noi, cei mai în vârstă, cu trecerea timpului devenim mai „chibzuiți” cu banii, de voie, de nevoie! 🤕 (cred că mai mult de nevoie! 😜)

E bine, totuși, că nu v-au refuzat!

În grădină am recunoscut bustul lui Vlahuță, dar nu are scris pe el cine este. De ce oare

Felicitări pentru articol! 👋... și

@Yersinia Pestis: iaca faptele aiastea se petrec mai abitir în zona cu baruri, lacto-baruri, cârciumi, auto-serviri gen împinge tava, acolo unde mușteriii lasă garda jos, atenți după de-ale gurii. Bunăoară, primesc telefon de la ăl bătrân, bâtu adicătelea, din gara Brașov. -Vino nepoate, că mă lăsară numa'n costum. N-am alte țoale, banii îi luară cu tot cu valiză. Stam la coadă, la o ciorbă, nici n-am simțit cum mi-au tras valiza dintre picioare. Tot ce aveam de preț, era în valiză. Acu'dorm cazat la poliția TF.

M-am suit în trin și l-am găsit pe bâtu în compania polițailor TF. Jubila. Găsiseră făptașul, un 'portorican' mioritic, făcea inventarul valizii pe o bancă de printre blocuri. Milos, bâtu' îl cadorisi pe făptaș c-un sutar, că bolea a TBC. L-am suit în trinu'de Sf. Gheorghe și l-am însoțit până la băi, la Covasna, unde avea belet de tratament... bâtu' nu portoricanu'. Azi bâtu' e în stele....

@zapacitu: Da, dar câtă acceptare în atitudinea lui bâtu” , de-i lăsa hoțului ceva, acolo… avea TBC, săracul!

Noi n-am învățat acceptarea, nici măcar în relația din familie… suntem” fierți” după dreptate, chiar dacă, deși “ai câștigat” , nu ai liniște!

Din frumusețea stelelor bâtu’ ne privește și-și frânge degetele când vede cât de ușor ne pierdem în niște ambiții deșarte…

@doinafil: Da, așa era! O chemam pe Adi în oraș de la 7 seara (19, cum s-ar zice) și trebuia s-o duc acasă la ora 21. Obligatoriu, veneam s-o iau de-acasă, să mă vadă mă-sa cum arăt, dacă-s în stare civilizată… Odată am dus-o acasă pe la ora 22, în week endul de-a urmat, soacră-mea a dus-o pe Adriana la prășit, că, nah, greșise!

Iar eu am multe povești cu Costică, Dumnzeu să-l odihnească, povești care m-au format, ca viitor bărbat.

Da, era mai dur, pe vremea noastră! Dar, parcă, mai corect!

@doinafil: Multumesc mult! Iar ne-am intins cu vorbele pe aici, de ne injura Admin in gand. Bine ca nu o face cu voce tare .

In ziua de azi nu mai 'fura' nimeni din Gradina. S-a intamplat acum 50 de ani, ba chiar mai mult, cand erau alte vremuri. Initial, ideea era sa nu se darame centrul pentru blocuri, asa ca s-a defrisat din parc. Pana la urma, dupa cutremur, in anii 80, s-a demolat si centrul istoric (in mare parte). Salbaticii ani 90 au adus, si ei, contructii haotice, asa ca in prezent orasul arata destul de rau, din pacate.

Numele lui Vlahuta apare pe soclu, dar in spate. Sunt trei placi acolo: stanga, dreapta, spate. Pe una sunt trecuti donatorii (parca Societatea femeilor, daca nu ma insel). Cand ajung prima data in parc, am sa ma uit mai atent.

@Yersinia Pestis:

Eu sunt mult mai mare, ca vârstă, decât tine, cred că cu vreo 16 ani! 🤕, dar mă bucur că mă consideri de-un „leat” cu tine! 👍

Parcă era mai corect, așa precum spui, dar... așa gândim noi, cei care

,

după cum bine ai punctat! 👌O fi fost mai bine atunci... o fi mai bine acum :?? ... this is the question!

@adso:

Eu cred că Admin-ul nu ne înjură, ba, dimpotrivă! 😉 Cu cât suntem mai mulți pe sait, cu atât mai bine, chiar dacă scriem (și) ecouri

N-am fost în Bârlad, dar te cred ce spui! Bine că, măcar, Grădina asta publică e frumoasă! 👍

😘 😘😘