Crama Rina - Sinaia

TIPĂREȘTE

Într-o zi de sfârșit de noiembrie, după ce vizitaserăm Casino Sinaia, iar la Palatul Știrbei - Muzeul orașului Sinaia făcuserăm o incursiune în cei 150 de ani de istorie a orașului, după ce mai făcuserăm niște plimbări despre care poate voi povesti în viitor, foamea începuse să ne dea ghes. În urmă cu numai trei săptămâni fuseserăm la Irish House - casa irlandeză din Sinaia unde - pe lângă pizza comandată - primiserăm și câte o bere din partea casei. Ne-a plăcut la Irish House - casa irlandeză din Sinaia, dar nu mai voiam să repetăm experiența. Voiam altceva, ceva diferit, poate cu totul nou pentru noi.

Rina Sinaia Hotel despre care nu am în intenție să vă povestesc, găzduiește la parter, undeva ascunsă după impozanta scară de la intrare, o cramă. O cramă un pic mai altfel decât ceea ce văzuserăm până atunci. În fața intrării în hotel, pe un panou mare, așezat astfel încât să fie văzut de orice trecător, am citit că programul de funcționare a Cramei Rina este: Duminică, Luni, Marți și Miercuri în intervalul orar 12.00-24.00, iar Joi, Vineri, Sâmbătă în intervalul orar 14.00-02.00. Cele câteva poze prezente pe panou, precum și ademenitorul text: "Onorând pasiunea românului pentru vinul bun și mâncarea tradițională, Crama Rina vă așteaptă să petreceți clipe de neuitat, cum altfel, decât tradițional românește", ne-au hotărât să ne încercăm norocul acolo. Cu atât mai mult cu cât Crama Rina apăruse în drumul nostru ca o surpriză - pe neașteptate, pe necăutate - în plus, era situată central, oarecum aproape de gară, următoarea țintă a programului zilei.

La Crama Rina, pentru a ajunge în salonul de servire, trebuie să treci mai întâi de intrare care nu este altceva decât un butoi imens deasupra căruia este înscris numele localului. Dincolo de ușa groasă, cu feronerie grea și cu două gemulețe ca niște hublouri, pășești într-un hol lung, ornamentat original. Abia după ce l-ai parcurs în întregime, la stânga, vezi zona de servire întinsă, cu două nivele, foarte încărcat decorată. Mesele de lemn, pentru patru sau pentru mai multe persoane, sunt acoperite cu ștergare tradiționale roșii și își așteaptă consumatorii cu cănile de lut gata pregătite. Scaunele - și ele din lemn natur - lăcuite, de o formă specială, sunt atât de grele încât trebuie să te folosești de ambele mâini pentru a le urni din loc. Pereții sunt decorați cu policioare de lemn pe care sunt postate - ornamental - diferite obiecte de inspirație folclorică. Corpurile de iluminat sunt și ele cu totul originale. Fragmentele de ramuri de copaci - lăcuite și prelucrate într-un anume fel - care alcătuiesc corpurile de iluminat îți dau impresia că te afli într-o peșteră cu tavanul încărcat de mici stalactite. Barul este perfect integrat în peisaj. Multitudinea de pahare și feluritele sticle cu băuturi nu ne-au surprins. Așa este orice bar. Rafturile, ramurile de copaci transformate în susținătoare de diverse obiecte, dar mai ales exteriorul capitonat cu fragmente de trunchiuri de arbori, contorsionate - acum lăcuite și bine lustruite - fac din bar un loc atât de încărcat încât nu poți să nu te întrebi cum se descurcă lucrătorii restaurantului pe acolo.

Dar, să termin! Amănuntele pot fi observate și din pozele atașate.

Ne-am așezat la o masă aproape de bar. Duminică, la ora la care am ajuns noi acolo, imensul local era aproape gol. Ici și colo, doar câteva mese erau ocupate așa încât nu mi-a fost greu să fotografiez. În general, evit să surprind în fotografii persoane străine, mai ales atunci când ne aflăm într-un restaurant.

Ospătarul a venit de îndată cu meniurile, iar noi am început căutările prin listele cu bucate tradiționale.

Am studiat ciorbele. Restaurantul nu mai putea oferi la ora la care am ajuns noi acolo decât trei sortimente de ciorbă - de burtă, de văcuță și de legume. Am optat pentru ultimele două - Ciorba de legume pentru mine și Ciorba de văcuță pentru soțul meu. Pentru deschiderea mesei și pentru stimularea poftei de mâncare care nu-i fusese îndeajuns stimulată de plimbările în aer liber, de munte, soțul meu și-a comandat și o palincuță. Ne-au fost aduse și patru chifle tari (care se spărgeau atunci când voiai să rupi o bucățică) și câte o iahnie de fasole cum de mult nu am mai mâncat. Desertul... o nouă deziluzie. În general, îmi place să comand specialitatea casei fie că e vorba de preparatele de bază, fie că e vorba de desert. Pe meniu, lista deserturilor era deschisă de "Desertul casei", dar cum acesta lipsea cu desăvârșire, iar celelalte nu prezentau nici un interes pentru mine, am renunțat. Soțul meu însă și-a comandat în încheiere un pahar cu Vinul casei - Domeniile Tohani.

Prețuri? Prețurile nu sunt de speriat, iar dacă ceea ce am comandat noi poate constitui un indiciu, iată: Ciorbă de legume - 10 lei/porția, Ciorbă de văcuță - 15 lei/porția (prețurile ciorbelor nu includ smântână sau ardei iute), Palincă - 15 lei/100 ml, Chifle - 0,50 lei/bucata, Iahnie de fasole - 12 lei/porția, Vinul casei - 6,25 lei/250 ml.

Nu trebuie să uit a menționa că toată vesela (bolurile, farfuriile, cănile pentru vin, cănuțele pentru țuică, suporturile pentru șervețele) era din ceramică pictată. Și încă ceva! La Crama Rina există WiFi care funcționează bine.

Dacă mi-a plăcut la Crama Rina? Ei, bine, nu mi-a plăcut 100%. Decorul - deși original - este prea încărcat din punctul meu de vedere. O dispunere mai aerisită a ornamentelor le-ar fi pus mai bine în valoare. Pentru mine, Crama Rina este o aglomerare de lemn prea mult lăcuit.

Dar, mi-au plăcut borcanele cu legume puse la murat și piesele care amintesc de gospodăria de odinioară - felinarul căruțașului, lampa cu petrol care ilumina seara casele țărănești, cântarul cu greutăți al prăvăliașului, zdrobitoarea de struguri, diversele vase de aramă, sifonul... Vă mai amintiți, desigur, de sticlele acelea grele, cu pereții groși, închise etanș, în care se păstra apa acidulată. Mi-a plăcut și ideea mascării intrării cu uriașul butoi...

Așadar, dacă toate acestea v-au plăcut și vouă, dacă vă aflați în Sinaia și sunteți înfometați, nu pregetați să treceți pragul Cramei Rina!

---

VIZUALIZĂRI: 4269 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI