La Brace, relaxare si buna dispozitie

TIPĂREȘTE

Voi incheia recomandarile mele referitoare la restaurantele din Sinaia cu unul dintre cele mai titrate restaurante, unde seara de seara se adunau vedetele pentru o cina placuta. Spun „se adunau” pentru ca acum restaurantul s-a mutat in centru Bucurestiului, mai aproape de ele. Sincer nu-mi dau seama de ce aceasta mutare, in Sinaia avea o locatie excelenta, in mijlocul naturii, in Bucuresti este in plina aglomeratie. Sa fie o miscare de marketing?

Daca v-am povestit despre restaurantul Stavilar datorita amplasarii strategice in mijlocul naturii, foarte aproape de Castelul Peles, acum vreau sa va povestesc despre La Brace un restaurant care pe langa cadrul natural de exceptie ofera servicii impecabile iar calitatea produselor servite este excelenta, „de-ti lingi deg'tele” asa cum zice fiica-mea.

Deoarece informatiile mele nu mai sunt de stricta actualitate, doresc retragerea pma std. , acest review este scris ca element informativ, dar poate fi foarte util pentru cei din Bucuresti si nu numai care servesc masa la acest restaurant, deoarece bucataria si meniurile s-au pastrat intocmai asa cum au fost in Sinaia.

Restaurantul este situat pe strada Costilei, pe drumul care duce catre cota 1400, dar pe partea stanga, nu pe cel care ajunge de la Furnica catre Vilele Lucia, oricum drumurile se intalnesc pe langa telegondola care duce turistii la 1400. Anul trecut stiu ca au fost nenumarate reportaje la tv. Despre ursii din zona care „vizitau” tomberoanele de gunoi de la acest restaurant si despre imprudenta turistilor care se opreau pe marginea drumului pentru a da de mancare ursilor.

Nu va mai jucati cu viata voastra, sunt animale salbatice iar placerea unei clipe se poate transforma in cosmarul unei vieti intregi

Restaurantul are parcare proprie care la momentul cand am fost noi era in (re) amenajare, deci am parcat putin mai jos de restaurant, intr-o parcare amenajata ad-hoc de Primaria Sinaia. Sincer atunci nu mi s-a parut ok, deoarece restaurantul avea un contract cu Primaria in ceea ce priveste locurile de parcare din incinta, deci ar fi trebuit ca pana la terminarea lucrarilor pentru amenajarea parcarii sa ne lase sa parcam fara a fi taxati. Nu sunt omul sa fac scandal, am platit cat a cerut, (10 lei). Patronul restaurantului, imi pare rau ca nu-i mai retin numele, la intrarea in restaurant ne-a intampinat, din intamplare s-a aflat acolo urmarind schimbul de replici din parcare, si-a cerut scuze spunand ca daca vom ajunge sapt. Urmatoare vom putea parca fara probleme in parcarea restaurantului care va fi terminata.

Ne-a condus personal intr-unul din saloane intrebandu-ne daca suntem fumatori sau nu. Doamnele (am mai fost cu niste prieteni foarte buni) au ales salonul destinat fumatorilor asa cum ma asteptam 100%. Salonul fumatorilor este cel mai mare, in restaurant se mai putea servi pe terasa sau la parter unde mai exista un salon pentru nefumatori.

La ora la care am fost noi, aproape 12, restaurantul abia deschisese, insa noi eram in ultima zi, inainte de a pleca catre Constanta.

Nici bine nu ne-am asezat la masa caci langa noi si-au facut simtita prezenta doua fete care deja puneau tacamurile pe masa, desi noi nu comandasem nimic. O a treia a sosit cu meniurile care le-a impartit cu grija incepand cu doamnele.

Trebuie specificat ca restaurantul a adoptat bucataria italiana si principalele preparate din meniu respecta retetele italiene, insa foarte multe preparate sunt autohtone, mancaruri traditionale foarte apreciate.

Dintre preparatele italiene se remarca pizza, in diferite forme, marimi si pastele intr-o gama bogata si variata, de la spaghetti pana la Lasagne si tortelllini.

Preparatele autohtone sunt bogate in vanat, dar gasim si mancaruri traditionale gen sarmalute, tochituri sau varza cu ciolan afumat.

In urma cu doi ani mai fusesem aici si servisem un ciolan afumat cu varza, delicios, portia fiind de-a dreptul uriasa (am atasat 2 fotografii facute cu telefonul atunci). Sotia a fost incantata atat de marimea portiei cat mai ales de gustul excelent de afumatura dupa care este innebunita. Astfel ca am revenit cu dorinta de a incerca din nou acea afumatura la care ne-a stat gandul mult timp.

Binenteles ochii ne-au fugit dupa ciolanul afumat care acum exista dar in combinatie cu fasole, bun si asa, pretul ni s-a parut ok, deci aveam deja un sfert de comanda. Eu am strambat usor din nas, mi-ar fi placut combinatia cu varza, de aceea am studiat mai bine meniul si am optat pentru pomana porcului, o alta delicatesa pentru care nu spun niciodata pas. Fetita cea mare este innebunita dupa spaghetti milaneze, pe care le-a descoperit in Sardinia si care i-au placut foarte mult. Acasa, la 12 ani prepara singura spaghetti cu ton, stie ca ne plac si noua si le mancam cu placere. (Tot ceea ce foloseste este italian, de la spaghetti pana la tono sau formaggio, altfel nu ‚iese treaba’- vb ei)

A comandat spaghetti milaneze, in timp ce fetita mica este fan snitel din piept de pui, garnitura cartofi prajiti.

Prietenii nostri au mers pe mana noastra si au comandat identic, mai ales ca si ei aveau doi copii de varsta relativ egala.

Ca bauturi am preferat sucurile, pentru noi cei mari cele cu acid (pepsi) iar pentru fete, cele naturale din portocale.

Ca timp de asteptare de la preluarea comenzii pana la asezarea ei pe masa s-a scurs aproape 15 minute, fapt sesizat si apreciat unanim de toata lumea aflata la masa, iar la final, dupa ce ne-am servit cafele, nota de plata a fost adusa in 3 minute. Este adevarat nu era foarte multa lume in restaurant la acea ora, insa am remarcat un personal destul de numeros si foarte operativ, in permanenta am avut doua ospatarite atente la fiecare gest de-al nostru. Eu personal apreciez aceste detalii care pot aduce un plus de buna dispozitie pentru acel moment.

Portiile de mancare intr-adevar sunt generoase, parca de aceasta data ciolanul luat de sotia mea, parea mai micut fata de cel servit in urma cu doi ani (vedeti comparatia din poze). Fetele n-au reusit sa-si termine portiile, eu am preluat spaghettele iar sotia snitelul cu cartofii, astfel incat am simtit nevoia sa mai stam 30 de minute de vorba la o cafeluta si fetele la o tigara.

Binenteles in acest timp copii ne-au cerut insistent „ceva dulce”, au vazut ele in meniu ca exista papanasi cu smantana si dulceata si oricat de „pline” ar fi fost aceste delicatese totusi ar fi avut loc. Am comandat papanasii, timp in care noi am iesit pe terasa sa admiram peisajul si sa inspiram aer curat, tare benefic dupa o asemenea masa.

In restaurant predomina balustrazile din fier forjat, chiar si mesele impreuna cu scaunele sunt tot din acelasi material cu perne din piele.

Pe pereti din loc in loc intalnim casete cu diferite sortimente vechi de vin, dar si cateva tablouri vechi.

Restaurantul fiind pe doua nivele, exista un lift unde sosesc preparatele direct din bucatarie, nu mai este necesar ca ospatarii sa se intalneasca cu clientii pe scari facandu-si loc unii altora.

Nota de plata a fost pe masura preparatelor, nu mai retin exact cat am platit, stiu sigur a depasit 150 lei pentru o familie, bauturile fiind ceva mai scumpe.

Daca intrati pe site-ul lor click aici cu siguranta veti descoperi actualele preturi si va puteti face o idee asupra consumatiei, insa cu mana pe inima va spun ca a meritat fiecare leu, de la zambetul ospatarilor pana la calitatea preparatelor, de la buna dispozitie si bucuria copiilor pana la cadrul natural de exceptie care ne-a incarcat bateriile pentru urmatoarea perioada.

Cu siguranta cand voi trece prin Bucuresti voi lua masa la acest restaurant, insa pana atunci v-as ruga pe voi cei din Bucuresti, daca ajungeti la acest restaurant sa nu-l ocoliti si apoi sa scrieti daca v-ati simtit bine.

Si pentru ca la fiecare review am postat si doua trei puncte negative, voi face si acest lucru acum cu speranta ca a fost doar o eroare de moment si nu ceva permanent.

In toaletele barbatilor nu se gasea hartie igienica, acest lucru l-am vazut ulterior la final cand am constatat speriat ca nu puteam finaliza actiunea J, am dat telefon sotiei care s-a dus in toaleta femeilor si mi-a adus de acolo o bucata, penibil, intr-adevar dar cam asta a fost. Ce te salveaza un telefon…J

Apoi problemele cu parcareaa m-au deranjat pe moment, mai ales cand baiatul de-acolo vroia sa-mi dea un bon deja rupt. Sunt tipul de om care nu suporta sa fie tras pe sfoara, preferam sa-i dau lui banii fara sa primesc bon, dar cand mi-a dat bonul rupt am luat foc.

In fine, asta mai putin are treaba cu restaurantul, deci nota nu va fi afectata.

Poate se vor gasi utilizatori care vor intreba de ce am mai postat acest review daca restaurantul nu mai exista. Ba exista, dar in alta locatie si sunt convins serviciile sunt pe masura asteptarilor. Iar daca m-am simtit bine, de ce sa nu-l recomand si la altii?

Nu doresc puncte tocmai din acest considerent, sper din inima pentru cei din Bucuresti care veti ajunge sa serviti la el, sa scrieti despre el si sa-mi confirmati/sau nu cele povestite de mine.

Vacante frumoase oriunde va veti afla si pofta buna!

---

VIZUALIZĂRI: 6062 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI