Vacanță la Roma, II / mâncătorii

TIPĂREȘTE

Bun, în partea a doua a seriei o să povestesc puțin despre cele câteva locuri unde am mâncat în Roma. Nu voi scrie câte un articol separat pentru fiecare local, oricum e puțin probabil ca altcineva dintre cititori să aibă ocazia să pice prin vreunul dintre ele. De exemplu, eu citisem despre un local deținut de un român acolo - ei bine, acum acel local are alt proprietar și desigur și alt specific. Așadar, să purcedem, în ordinea „numerelor de pe tricou” (data vizitei):

La Fraschetta Der Panino, Via Cavour, 284/286, lafraschettaderpanino.com/en-gb (Vecchia osteria). Aici am poposit imediat după ce am lăsat bagajul la hotel, pentru un mic dejun sățios, că prea arătau bine „chestiile” ce erau pe la mesele altor clienți și nu ne-am putut abține să nu încercăm și noi. E un local familial, tipic pentru o străduță mai puțin aglomerată, nu pentru acest bulevard. Am fost imediat poftiți la o măsuță (asta e de notat - cam peste tot unde am fost dimensiunea mesei este liliputană, abia încap farfuriile, tacâmurile și două pahare pe ele). Ni s-au adus meniurile și am ales repede: eu, o focaccia umplută cu pesto, vânătă, mortadela și provola (un tip de brânză); iubi una umplută cu prosciuto cotto, mozzarela, roșii și salată. Plus ceva cafele și o apă plată. Am primit repede băuturile, și nu după mult timp și mâncarea. Caldă, gustoasă și… multă! Nu mă așteptam la porții așa mari - câte două bucăți de focaccia umplute bine cu de toate (cele menționate). Ne-am săturat bine, iar prețul a fost chiar modest - 27 €. Am plătit cu cardul, și recunosc, nu am lăsat bacșiș - pur și simplu nu aveam ca$h la mine atunci…

Lucciano’s, via delle Muratte 76, luccianos.net/it. O gellaterie unde am poposit înainte să vizităm fontana di Trevi. Plătești la casă ce „cupă” sau cornet vrei, apoi ceri la vitrină sortimentele pentru a o umple. Se poate savura la masă, sau pe stradă. Noi am preferat să stăm jos, ne-am și odihnit un pic cu ocazia asta. Cred că e inutil să spun că ne-am lins pe buze de bună ce era… Concluzia: 5 cupe (3+2) = 13 €.

I Vaccinari, Via della Madonna dei Monti, 55, ivaccinari.it. Recomandat de o cunoștință a lui iubi, l-am inclus pentru că era la doi pași de hotel. Am mers la nimereală, fără rezervare și fiindcă nu e plin sezon, am găsit o masă pe terasă. De fapt, pe trotuar. Un ospătar amabil și glumeț ne-a adus meniurile, realizate într-un mod aparte, pe niște tocătoare de lemn. Produse puține, deci înseamnă că ne așteptăm la calitate bună. Comandăm de băut o apă plată și o jumate de vinul casei roșu, iar de mâncat - o selecție de brânzeturi (care au venit însoțite și de un mic vas cu miere!), o focaccia, apoi ravioli, saltimboca alla romana, o garnitură de cartofi prăjiți, coadă de vacă cu cartofi și o salată de varză proaspătă cu sos de anșoa. La final, am primit din partea casei un shot de grappa. Gustul - pe măsura așteptărilor, excelent. Costul? nimica toată: 88 € și 50 de firfirici. Plus 10 € puștiului, că am fost foarte mulțumit de serviciu și de tot ceea ce am primit.

La muzeele Vaticanului, am poposit după vizita ghidată la bufetul din incintă. De foame, că altfel nu prea merită. Caffe del Forno se cheamă, am luat o chestie care la ei se cheamă pizzeta, e un fel de pizza margherita pliată în două. Banală, parțial încălzită. Plătești la casă, primești la tejghea.

Alfredo e Ada, Via dei Banchi Nuovi14, pe FB. Aici am ajuns într-o seară, după ce umblasem toată ziua prin țara papei (Vatican), și tocmai ce traversasem podul Sant’ Angelo. Damblaua mea în acest sejur a fost să evit (pe cât posibil), localurile de pe străzile principale. Intrăm așadar pe o străduță la stânga din Corso Vittorio Emanuele II și prima „chestie” ce ne-a ieșit în cale a fost asta. Intrăm, și de la ușă ne întâmpină un nene și ne pune la o masă alături de altă pereche care după cum păreau, nu sosiseră nici ei de mult timp, spunându-ne vesel: „qui, noi condividiamo” (aici împărțim). Apoi ne spune să facem o poză la meniul afișat pe perete și să alegem ce dorim să mâncăm. Iubi la început nu a fost deloc încântată de idee, dar încet încet a intrat în atmosferă și până la urmă chiar i-a plăcut. Mie, cu atât mai mult, era exact ceea ce căutam - atmosfera asta familială. Ba chiar am și discutat un pic cu familia de lângă noi, niște francezi foarte simpatici de altfel, am și ciocnit câte un pahar în timpul mesei. ;) De mâncat, am ales o porție de paste arrabbiata (chiar supărate rău!), apoi o porție de parmigiana di mellanzane (vinete cu parmezan) iar iubi doar paste carbonara. De băut, juma’ de vinul casei roșu și apă. Cum am spus, atmosfera a fost foarte plăcută, meniul, deși scurt, avea suficiente opțiuni cât să poți alege măcar două feluri și chiar și un aperitiv… Desert și cafea nu există în meniu. De plată am avut 77.50 € (+ 5 tips). Ce aș mai vrea să adaug - cred că noi am nimerit exact la câteva minute după ce s-a deschis, pentru că până am plecat, deja era plin tot (oricum are doar câteva mese) plus cele de pe stradă, și erau și persoane ce așteptau la coadă! francezii de la masa noastră ziceau că ei au venit aici pentru că l-au găsit online (google sau tripadvisor) cu note maxime. Deci flerul meu a funcționat!

Miscele e fuoco, Via Cavour 319, pe FB, ăsta fu una dintre excepții. Ne era deja foame și nu am mai avut răbdare să căutăm altceva (deși „La Fraschetta der Panino” e cam peste drum) așa că am luat loc la o masă pe terasa lor. Serviciul - cam lent și în doru’ lelii. Am ales din meniu gnocchi, salată Cesar și cafea. Total - 37 €. Ne-au adus nota de plată cu un creion în mapă, să scriu eu ce bacșiș le dau. Am zis hai să fie 3. Dar nu cred că îl meritau. Mâncarea a fost ok, dar nimic deosebit totuși, iar serviciul cum spusei, nu foarte bun. Măcar au spus mulțumesc. ;)

L’antica Fraschetta, Via Venezia 17/19, asta am ales-o pentru că era aproape de un loc despre care voi vorbi separat, unde am asistat la un minunat spectacol. Tot pe o străduță, un local destul de mare și relativ aglomerat în ciuda orei cam devreme pentru cină. Am fost invitați la o masă de două persoane, am primit meniurile și am ales: două feluri de bruschete, o porție de lasagna bolognese, una de rigatoni de casă alla sorentina, o porție de mușchi de vită cu rozmarin, o salată mixtă și o juma’ de vin roșu de-al casei. De la ei am primit o sticlă de apă. Total = 75.50 € (nu mai știu exact ce tips am lăsat… probabil vreo 5). Ne-a plăcut, și aici e atmosfera tipică de restaurant italian, serviciu amabil și prompt, de revenit.

Vivi bistrot, la Galeria Borghese. Un alt bufet de incintă. Singurul avantaj - poți lua loc la o masă, scanezi un QR code și comanzi și plătești direct ceea ce dorești, iar în câteva clipe vine un ospătar și aduce la masă cele comandate. 27 € pentru două cafele și două sandviciuri.

da Robertino, Via Panisperna, 231, ristorantedarobertino.it. Am intrat la întâmplare, mi-a plăcut cu arăta din afară și nu am regretat. Și aici am fost invitați la o masă de două persoane, ni s-au adus meniurile și după ceva deliberări am reușit să plasăm comanda: bruschete cu somon, o supă cremă de anghinre, fetucine guanciale carciofi pecorino, paccheri cu sos de roșii, o porție de tiramisu, iar de băut - o sticlă de apă plată și două pahare de vin. Am primit imediat băutura, apoi ni s-a pus pe masă în fața fiecăruia o punga de hârtie cu niște felii de pâine și vreo două grisine de casă, iar într-un mic vas, puțin ulei de măsline. Ne-am delectat cu ele până am primit restul comenzii. Iar la sfârșit, din partea casei, un păhărel de limoncello, niște fursecuri și o prăjiturică cu marțipan, foarte bune. Preț: 93.50 € și 10 tips.

da Otello, Via della Pelliccia, 47/53, trastevere-trattoria-otello.it. Am vrut să mâncăm măcar odată și în Trastevere. Odată ajunși în zonă, m-am simțit fix ca în București, pe străduțele din centrul vechi! Multe cârciumioare, multă lume, veselie, agitație… Fain. Până am ajuns acolo, și n-a mai fost chiar fain - era ceva coadă la intrare. Dar cum localul este destul de mare, am zis că merită să așteptăm, mai ales că nu era multă lume în fața noastră. Și iată că după doar vreo cel mult douăzeci de minute am fost invitați înăuntru și așezați la o masă pitică, printre alte mese pitice și am primit meniurile. Preparate tipice din bucătăria romană, aliniate frumos pe o parte a unei pagini A3 (pe verso erau beiuturile). Deși nu erau multe, am ales destul de greu, dar până la urmă ne-am decis: mozzareline de bivoliță (făcute pane), rigatoni carbonara (excelente!), un șnițel „gigante” (chiar era!) de curcan cu cartofi prăjiți, o salată Roma și niște focaccia cu ulei de măsline și rozmarin. De băut, un pahar de vin rose și unul de prosecco, plus o apă plată. Pe meniu era și ceva dulce care mi-ar fi plăcut, dar am renunțat - eram deja prea plin… Aici am decontat 77.50 € plus vreo 5 de ciubuc. Fapt divers: închiriază la cerere powerbank-uri pentru cei în nevoie (2 €). Deși eram în plină atmosferă italiană, nu cred că aș repeta aici experiența; deși am fost mulțumiți în ceea ce privește mâncarea, aglomerația maximă nu e deloc ceva ce îmi place. Prea turistic, comercial… Dar odată, merită.

Grano Trattoria, Via Celsa 7, granostreetfood.it. Între două vizite, ne-am oprit puțin aici pentru un mic dejun mai târziu (deci și ceva mai consistent). Deci am ales o pizza margherita, o porție de paste cu pesto, două cafele și un spritz limoncello, de sete. Am primit repede comanda, am mâncat pe săturate (că era bună mâncarea!), am plătit 43 € (și ceva peste) și am pornit mai departe. Un loc numai bun pentru o astfel de „gustare” .

Ristoranto Volare, Via di San Giovanni in Laterano 48, ristorantevolareroma.com/menu. Restaurant cu specific roman, sard și italian în centru, aproape de Colosseum. Am văzut pe meniul afișat pe stradă că printre altele aveau și ceva pește și am vrut să încerc și acest fel de mâncare. Nu e un restaurant doar cu acest specific - sunt altele care au chiar și vitrine frigorifice cu peștii zilei la vedere, să alegi fix ceea ce vrei să se gătească. Nu era aglomerat, cu toate astea masa primită nu era cea mai ok, era chiar la intrare. Mă rog, nici foarte rău nu a fost. Din meniul ceva mai bogat ca la alte restaurante, am ales: culurgiones (ravioli specifici din Sardinia, umpluți cu cartofi, brânză pecorino din Sardinia și mentă, servite cu sos de roșii), bruschete cu roșii, purceluș de lapte cu cartofi (arăta foarte fain, dar iubi nu prea a fost încântată - nu a prea avut ce alege de pe oscioarele bietului animăluț…), doradă cu sos de vin, iar la desert - înghețată (iubi) iar eu, un parfe cu dulceață de portocale și scorțișoară (curcubeu pe cerul gurii). La final, în mica mapă cu nota de plată era și un bilețel: „oferim un limoncello din partea casei clienților amabili ce vor achita ca$h” . Evident, așa am plătit - totalul era 92 €, am lăsat o sută.

Cam astea au fost locurile unde am poposit să mâncăm în vacanța asta. Poate vor inspira și alți călători, iar de nu, să spună ei ce au descoperit!

Vacanțe faine să aveți și zile senine!

---

VIZUALIZĂRI: 67 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI