Altceva!

TIPĂREȘTE

   In a doua zi de sedere la casa Ticino, de fapt seara, in jurul orelor 19 am plecat sa luam masa im centrul Predealului. Asa cum convenisem  sa nu revenim la o locatie deja vizitata, de data aceasta am ales Hanul Domnitorilor, apreciat de colegii care i-au trecut pragul pana acum. Asteptari, cam greu, asa cum v-am spus eram in toiul vacantei de schi a bucurestenilor (si nu  numai) iar statiunile de pe Valea Prahovei erau saturate.

  B-dul Mihail Saulescu nr 32-34 este adresa restaurantului Hanul Domnitorilor, chiar vis-a-vis de Vatra Regala. Si acesta are o parcare proprie destul de mare, am gasit loc fara probleme, chiar in dreapta cladirii. Privind pe fereastra am realizat rapid ca nu erau locuri jos, lucru confirmat de un tanar care ne-a urat buna seara si ne-a invitat sus. Si la etaj, aceeasi problema cu ocuparea meselor, doar cu putin noroc, cand ne intorceam spre scarile de coborare, de la o masa de 4 persoane s-a eliberat. Desi foarte multa lume, atmosfera era primitoare, muzica in surdina, alta amenajare, cu mult bun gust si mai ales alti ospatari, ingrijiti, foarte respectuosi si atenti la nevoile oaspetilor.

 Ca bauturi  nu aveam consumatori seriosi  la masa, asa  ca o fanta pentru baiat, o cola pentru fii-mea si doua Peroni una cu alcool si alta fara, iar la capitolul mancare  conservatori cum suntem am luat doua snitele de pui, unul de porc si unul in fulgi de porum, cu garnitura de orez sarbesc  (si unul cu cartofi taranesti), o salata de varza alba, o chifla iar la desert o portie de papanasi la doua farfurii pentru ca oricum ar fi fost, cu greu se puteau manca de o singura persoana, si o portie de clatite. Catalin, baiatul care ne-a servit a fost tot timpul in preajma intrebandu-ne daca e totul in regula si daca mai dorim ceva, era un '' sfarlez' ca dealtfel si ceilalti baieti si ma intrebam cum naiba or putea  sa urce si sa coboare  scarile alea mai ales cand aduceau tavile cu mancarea, scari deloc putine, o zi intreaga?! :))

  Poze, cum am spus nu prea am facut, doar una cu nota, insa va asigur ca desi mai ridicata (nota) nu mi se pare deloc piperata. Mancarea insa a fost foarte buna, orezul sarbesc foarte bun, snitelele mari dar apreciati daca au fost bune daca nepotelul a mancat tot, papanasi imensi  si clatitele copiilor in ton cu restul. Intr-un cuvant totul a fost cu trebuie sa fie, desi ne aflam in aceeasi zona aglomerata... Eu va recomand acest restaurant.  

 P. S.   Consider ca bacsisul reprezinta o forma de a recompensa una sau mai multe persoane pentru serviciile oferite si de multumire totodata, de aceea il ofer dar nu-l mentionez, pentru că nu sunt de acord sa fie impozitat. Drumuri bune si nu ocoliti Hanul Domnitorilor!

---

VIZUALIZĂRI: 86 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI