Restaurantul Floare de Colt al Pensiunii Floare de Crin

TIPĂREȘTE

Veneam de la Vatra Dornei cu masina, vremea era mohorata, nici nu ploua, nici nu statea. Noi coboram cu ochii in patru dupa un restaurant mai aratos la care sa ne potolim foamea, nu am vrut sa mancam in oras, voiam ceva mai rustic, mai ferit, cu mancare buna si convenabila.

Mergem noi ce mergem, intram in Pojorata, mergem, iar mergem, trecem de intersectia care ne ducea la Pensiunea Pietrele Doamnei unde aveam cartierul general, mai mergem, injuram de mama focului ca nu gasim nici o carciuma, dar ne iese in cale un semn catre Pensiunea Floare de Crin, cu restaurant, terasa, de toate.

Facem stanga, trecem un pod peste paraul Pojorata, mergem la dreapta inca vreo 3-400 de metri si intram in curtea pavata a unei pensiuni, o viloaie mare cu cateva etaje si cu niste geamuri mari la parter ce ne infiripeaza in suflet speranta ca am dat de un local cu papa bun.

Descalecam, ne invartim un pic prin curtea pensiunii in speranta ca vor tabari ceva gazde sa le luam la intrebari despre ceva de mancare, dar ne croim singuri drum catre restaurant.

Restaurantul, surprinzator de mare, ceva la 100 de metri patrati cu inca o sectiune, o fosta terasa, acum inchisa cu ferestre de termopan, catre drum, unde ne-am asezat si noi, pe colt, unde era cea mai frumoasa priveliste. In fundul restaurantului un bar, destul de bine "echipat" si aprovizionat, de unde ne zambea o duduie ce ducea dorul de musterii. Langa bar, la un capat, un semineu foarte frumos lucrat, dincolo - usa catre bucatarie.

Mi-a placut mult atat atmosfera din restaurant, peste tot mese asezate si "utilate" cu tot ce-i trebuie omului cand se aseaza pentru un pranz sau o cina, servirea prompta (nici nu avea incotro, eram singurii musterii), muzica la locul ei si in surdina, n-avea ce sa nu iti placa. Mai ales ca intreaga pensiune se afla in mijlocul unui peisaj fantastic, pe fereastra se vedeau muntii, iar peste drum curgea paraul.

Am cerut meniul, ni s-a pus la dispozitie niste carnete foarte sic din piele legate cu nojite de piele, pe care scria cu totul altceva decat citisem noi atat pe pancarta care ne-a trimis la pensiune, cat si pe frontonul acesteia, si anume ca restaurantul apartinea de Pensiunea Floare de Colt.

Pana la urma am convenit intre noi ca Pensiunea este Floare de Crin, iar Restaurantul Floare de Colt, si ne cam era indiferent cum se numea, ne era o foame de am fi mancat si florile de pe farfurie, indiferent ce specie erau!

Am comandat ce ne-a facut mai mult cu ochiul, si ce stiam ca ajunge mai repede pe masa, astfel ne-am potolit foamea cu ciorba de burta, ciorba de fasole cu afumatura, ciorba de vacuta si o tochitura moldoveneasca de la care aveam mari asteptari.

Ciorbele au sosit fara intarziere, scuzam tochitura, care se lasa mai greu.

Ciorba de burta cam transparenta, "sosete" cam rare, in schimb ciorba de vacuta excelenta, iar lipsa de afumatura din ciorba de fasole compensata de amestecul bun de legume si de anexele impecabile: o ceapa rosie taiata rondele si ardei iute nici prea apa nici prea foc.

Vine si tochitura, ce pot spune, frumoasa, daca asta este epitetul pe care il asteapta un bucatar despre mancarea lui, care era trecuta si la specialitati... Mamaliguta, chipurile de cartofi, era... multa, mai gaseai si niste carne cu carnati din care am gasit si frumos conservata in untura la magazinele din apropiere, un ou prajit ochi, o feliuta de branza si un castron de iaurt de casa, bun. De fapt iaurtul asta, gras, de casa, si smantana de la ciorbe au fost punctul forte al restaurantului, poate si multumita vacilor care pasteau in curtea vecina.

Una peste alta, a fost un pranz bun, ne-am saturat, nu ne-a incantat neaparat mancarea, poate si asteptarile noastre erau prea mari, restaurantul se respecta, are tot ce-i trebuie (probabil bucatarul e vreo ruda a patronului, nu-i de incriminat), se straduieste sa mentina standardul ridicat, ce-i drept, nici clientii nu dau buzna.

Singura noastra mare nelamurire a ramas cea cu meniul, de ce o scrie altceva decat denumirea pensiunii pe el? Si inca ceva, toate preturile erau scrise cu creionul, asta nu iti poate da un sentiment de mare siguranta cand comanzi ceva mai deosebit, daca o fi facut cineva o gluma inaintea ta si a sters pretul, punand unul mult mai mic, oare nu vei fi nevoit sa scoti dublu din buzunar cand te ridici de la masa? Sau mai rau, sa vizitezi bucataria pentru a spala ceva vase si a curata un sac, doi, de cartofi?

Am ajuns la pensiunea la care eram cazati si am povestit Georgianei si lui Piri unde am mancat si ce, cand am aflat ca, mare coincidenta, ei luasera masa impreuna cu ionescunic si sotia, cu o zi inainte exact la acelasi local, apoi am vazut in review-ul ei ca am stat chiar la aceeasi masa.

Preturile

Ciorbele, toate felurile - 10 lei portia. La fiecare soi de ciorba erau incluse toate accesoriile: usturoi, smantana, ardei iute, ceapa;

Tochitutra moldoveneasca - 23 lei portia;

Apa plata - 3.5 lei sticla de 1/2 (eram sofer);

Paine, am cerut in plus (pentru a nu ne parea rau ca am lasat smantana aia buna pe masa) - 3.5 lei cam 1/2 de franzela.

Sarut-mana pentru masa.

---

VIZUALIZĂRI: 4101 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI