Alta experienta la Maria

TIPĂREȘTE

.Am fost cazati la Maria acum doi ani. Totul la superlativ. Anul acesta am sunat, am rezervat doua camere. Dupa un drum de peste 600 de km am ajuns si surpriza: nu avem camere libere, daca vreti, va putem caza "in vale", la niste prieteni. Oboseala si-a spus cuvantul si am acceptat. Conditiile nu se comparau cu cele de la pensiune. Dar... ne asteptau mancarurile Mariei, slaninuta, fasolea in paine etc.

Stupoare: dimineata urcam la pensiune, ne intampina doamna Maria, foarte ocupata cu aproximativ 30-40 de turisti, si ne pune nepotul in brate spunand: "Stati cu el in leagan, ca nu pot sa il tin in mirosul din bucatarie". Fain nepot, dar dupa 30 de minute parca ai fi stat si tu la masa cu ceilalti. Nu era loc. Astepti cuminte, se ridica ceilalti, te grabesti la slaninuta si... soseste micul pentru trei persoane: o rosie, cateva rondele de ardei, cateva bucatele - cam 6,de slanina, putin cas, gogosi si gem de afine. Multa mancare dar nu se compara cu ce primisem acum doi ani.

Seara, morti de obositi dupa o tura cu mocanita, urcam din nou la pensiune. Totul plin, stam pe un scaun, asteptam sa se ridice ceilalti. Domnul Ion ne imbie cu palinca, dar vrem sa mancam. Pe langa noi treceau farfuriile, salivam precum cainele lui Pavlov, dar nimic. Oamenii se simteau bine la masa, cei norocosi care au prins loc. Parca iti vine sa stai in foisor, sa asculti muzica, cu palinca in fata si stomacul plin. Noi nimic. La un moment dat indraznesc sa ma plang timid la bunicii familiei care anunta mai departe. Raspuns "Unde vrei sa ii pun?" Dupa mai mult de 30-40 de minute, 5 minute dupa spusele Mariei, gasim loc.

Soseste mancarea, ciorba buna a Mariei si felul doi, un ardei umplut pe farfurie. Nu tu platourile cu bunatati de altadata. Indraznim si a doua seara, acelasi ritual, stam la coada, salivam la trecerea prin fata noastra a mamaligii cu sarmalute, ne vine randul si... mancarica de cartofi. Eram prea multi la masa, nu ajung pentru toti sarmalele. Nu ne pica bine si anuntam ca plecam a doua zi, dezamagiti, dar fara scandal. Ce sa facem, educatia. Doar ca, dimineata, doamna Maria era nervoasa.

Cum ne permitem sa avem nemultumiri cand ne-a cazat, am primit o camera buna (Doamne fereste!). O rog sa ne faca nota si sa nu ne mai "certe". Nimic, suparare mare. Si mai mare cand i-am cerut bon si am anuntat-o ca platim cu bonuri de vacanta. Asa ca, drept pedeapsa, am platit 85 de lei/persoana si nu 80 ca toata lumea. Poate la prima vedere este foarte bine, doar ca eu am putut compara cu Maria de acum doi ani. La plecare am intrebat-o de ce s-au schimbat lucrurile. Mi-a raspuns ca trebuia sa anunt telefonic ca sunt pretentioasa si ca primeste turisti multi, peste capacitatea pensiunii pentru ca are nevoie de bani.

Aviz PRETENTIOSILOR care se supara ca stau in casa altora si nu la pensiunea Maria, care stau la coada la mancare, ca la cantina, care primesc alta mancare si chiar alta cafea decat ceilalti. De... daca nu am fost cuminti si am deranjat gazda! A propos de pretentiosi: un cuplu din Dolj, cazat la doamna Maria mai multe zile, pentru ultima noapte au fost mutati la alti sateni, impreuna cu alte patru familii, cu un singur WC Si inca ceva: atentie la micul dejun care consta doar intr-o omleta mare si traditionalele gogosi.

Mesajul era doar pentru PRETENTIOSI, care vin in Maramures sa guste preparate traditionale (a se intelege, TRADITIONALE, ca asa oricine are ce manca acasa), sa admire peisajele superbe si sa se simta respectat si nu "certat" daca i se citeste si cea mai mica nemultumire pe fata. PACAT ca se schimba lucrurile si totul este o goana dupa cat mai multi bani. Turisti tot vor veni, asa ca nu e important ca a plecat unul nemultumit. "LASA, BA, CA MERGE SI ASA!

Un turist indragostit de Maramures

---

VIZUALIZĂRI: 1114 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI